Schimbările rapide ale ritmului cardiac prezic răspunsul la stimularea magnetică a creierului în depresie

Depresia majoră este o afecțiune frecvent întâlnită și principala cauză de dizabilitate la nivel global. Aproximativ o treime dintre pacienți prezintă forme rezistente la tratament, nereacționând la două sau mai multe încercări de medicație antidepresivă. În acest context, stimularea magnetică transcraniană repetitivă (rTMS) și variantele moderne, cum ar fi stimularea „theta burst” intermitentă (iTBS), au devenit opțiuni terapeutice promițătoare. Studiul publicat în Brain Medicine a evaluat două strategii pentru optimizarea iTBS: personalizarea poziției bobinei pe baza conectivității funcționale individuale și utilizarea modificărilor precoce ale ritmului cardiac (HR) și variabilității ritmului cardiac (HRV) ca predictori ai răspunsului clinic.

Metodologie

Într-un studiu clinic randomizat, 92 de pacienți cu depresie majoră au fost incluși, dintre care 75 au finalizat protocolul. Participanții au fost împărțiți în două grupuri: unul cu stimulare standard (poziția F3 conform sistemului EEG 10–20), iar celălalt cu stimulare personalizată bazată pe conectivitatea dintre cortexul prefrontal dorsolateral stâng (DLPFC) și rețeaua mod default (DMN), respectiv cortexul cingulat anterior subgenual (sgACC).

Parametrii primari de rezultat au fost modificările scorului MADRS (Montgomery–Åsberg Depression Rating Scale) pe parcursul a 6 săptămâni. De asemenea, au fost monitorizate modificările HR și HRV în primele minute de la inițierea iTBS.

Rezultate

Eficiența stimulării personalizate versus poziția F3

• Ambele grupuri au prezentat o scădere semnificativă a scorului MADRS pe parcursul studiului.
• Nu au existat diferențe semnificative între grupul cu stimulare personalizată și cel F3 în ceea ce privește reducerea simptomelor depresive.
• Distanța medie față de punctul de stimulare ideal a fost mai mică în grupul personalizat, dar nu s-a corelat cu îmbunătățirea clinică.

Modularea ritmului cardiac și asocierea cu răspunsul clinic

• Reducerea HR în primele 45 de secunde de la stimulare (slope RR) a fost asociată semnificativ cu îmbunătățirea MADRS la 6 săptămâni.
• Modificările HRV (RMSSD) nu s-au corelat cu MADRS la 6 săptămâni, dar au prezis răspunsul clinic în prima săptămână.
• Paradoxal, o creștere mai mică a RMSSD a fost asociată cu o reducere mai mare a simptomelor depresive în prima săptămână.

Tolerabilitate și siguranță

• Durerea de cap, durerea de scalp și iritația locală au fost raportate frecvent, dar de intensitate redusă.
• Nu s-au înregistrat reacții adverse grave.

Interpretare

Rezultatele studiului arată că, deși personalizarea poziției de stimulare pe baza conectivității funcționale nu a adus beneficii clinice suplimentare, modificările precoce ale HR pot oferi o metodă simplă și promițătoare de predicție a răspunsului la iTBS. Această abordare neurocardiacă poate reflecta activarea căii vagale frontale și este mai accesibilă decât metodele imagistice complexe.

Observațiile privind HRV au fost neașteptate și sugerează mecanisme mai complexe în cuplajul creier–inimă. Este posibil ca o scădere tranzitorie a variabilității HR să indice o activare eficientă a rețelei frontale cu efecte terapeutice ulterioare, însă sunt necesare cercetări suplimentare pentru a valida acest model.

În ciuda literaturii anterioare care susține targetingul sgACC–DLPFC pe baza conectivității funcționale, acest studiu nu a identificat o relație clară între localizarea personalizată și răspunsul clinic. Factorii precum heterogenitatea depresiei și variabilitatea individuală ar putea influența aceste rezultate.

Concluzii

În tratamentul depresiei majore cu iTBS accelerat:

• Modulările precoce ale HR (în special decelerația) pot fi un biomarker predictiv valoros pentru răspunsul clinic.
• Personalizarea poziției de stimulare pe baza conectivității funcționale nu a oferit beneficii semnificative față de stimularea standard (F3).
• Implementarea monitorizării online ECG în practica clinică ar putea reprezenta o alternativă eficientă, economică și ușor de aplicat pentru a individualiza tratamentul cu iTBS.

Acest studiu susține tranziția către o psihiatrie de precizie prin integrarea datelor neurobiologice și fiziologice în ghidarea intervențiilor neuromodulatorii.