Sindromul picioarelor nelinistite si tulburarea de somn

Sindromul picioarelor nelinistite este o afectiune neurologica senzitivo-motorie ce cauzeaza frecvent tulburare de somn prin nevoia imperioasa de a misca membrele inferioare datorita unor senzatii dezagreabile. Mai poarta numele de boala Willis-Ekbom.

Poate fi o afectiune primara (de cele mai multe ori) sau una secundara (in deficitul de fier, magneziu, folat, vitamina B12, diabet zaharat, amiloidoza, boala Lyme, sindromul Sjogren, insuficienta renala, medicamente-antidepresive triciclice, neuroleptice, betablocante, donatorii de sange, sarcina, consumul cronic de alcool).

Epidemiologie

Femeile sunt afectate mai frecvent decat barbatii. 30% din pacienti au primul simptom inainte de a implini varsta de 20 ani. La copii apare in proportie de 2-4%, pe cand prevalenta la adulti este de 5-10%. Formele cu debut precoce (sub 40 ani) sunt familiale in proportie de 40-90%.

Patogeneza

Este incomplet cunoscuta. Se pare ca mecanismul in forma idiopatica ar fi reprezentat de o perturbare in calea subcorticala de metabolizare a dopaminei. Fierul intervine in formarea dopaminei cerebrale si astfel s-ar putea explica de ce deficitul de fier poate determina simptome ale sindromului de picioare nelinistite.

Manifestari clinice

Sindromul picioarelor nelinistite poate debuta la orice varsta, atat in copilarie cat si la batranete si in cele mai numeroase cazuri aceasta afectiune s-a transmis genetic.

Senzatiile neplacute din membre (de cele mai multe ori membrele inferioare, dar pot fi implicate si membrele superioare in 20-50% din cazuri sau chiar trunchiul si fata in formele foarte severe) sunt diferite si uneori cu dificultate descrise de pacienti:

• durere
• raceala
• amorteli
• furnicaturi
• jena
• arsura.

Acestea apar in special seara si in timpul somnului, ceea ce determina perturbarea acestuia. 85% din pacienti au si miscari periodice ale membrelor in somn ce le accentueaza ineficienta somnului. Consecintele asupra somnului sunt prelungirea latentei de adormire, determinand astfel frecvent insomnie si somnolenta diurna, scaderea eficientei somnului si cresterea numarului de treziri nocturne. Uneori aceste miscari frecvente ale membrelor, determinate de o nevoie urgenta de a le mobiliza, nu sunt insotite de simptome senzitive.

La copii, unele studii au constatat ca sindromul Ekbom se asociaza frecvent cu tulburarea de hiperactivitate si deficit de atentie.

Diagnostic

Diagnosticul se bazeaza in primul rand pe anamneza si examenul obiectiv, el fiind de obicei un diagnostic clinic. Academia Americana de Medicina a Somnului (AASM) a elaborat trei citerii de diagnostic (A-C) ce trebuie indeplinite pentru a diagnostica sindromul de picioare nelinistite idiopatic:

• Senzatia imperioasa a misca membrele inferioare datorita unor simptome neplacute la nivelul acestora; simptomele incep sau se inrautatesc in perioadele de repaus sau inactivitate, sunt ameliorate total sau partial de miscare si apar predominant seara sau in timpul noptii.
• Simptomatologia nu se datoreaza unei alte conditii medicale (staza venoasa, polineuropatie, artrita, mialgii, crampe, etc.)
• Sindromul picioarelor nelinistite determina perturbarea somnului si implicit a activitatii diurne, tulburari afective si comportamentale si uneori chiar cognitive.

Pentru ca sindromul picioarelor nelinistite poate fi secundar unei carente in fier, toti pacientii trebuie supusi unor analize de sange care sa excluda aceasta patologie (fier seric, feritina, saturatia in transferina si capacitatea totala de legare a fierului).

Alte investigatii pe care este bine sa le faca pacientul cu manifestari de sindrom de picioare nelinistite sunt:

• profilul renal (uree, creatinina)
• profilul hidroelectrolitic (sodiu, potasiu, magneziu, calciu)
• glicemia
• vitamina B12
• nivelul de folati
• TSH
• hemoleucograma.

Electroneuromiografia este importanta pentru ca poate face diagnosticul diferential intre o polineuropatie si sindromul picioarelor nelinistite.

Ecografia Doppler poate fi efectuata atunci cand se banuieste o boala vasculara periferica a membrelor inferioare.

Polisomnografia pune in evidenta in mod obiectiv modificarea arhitecturii somnului cu cresterea latentei de adormire, cresterea numarului de treziri, scaderea eficientei somnului si a timpului total de somn si mai ales, prezenta miscarilor periodice ale membrelor in somn in special in prima jumatate a noptii. Este util a se incepe inregistrarea cu o ora inainte de ora obisnuita de culcare a pacientului pentru a putea cuantifica severitatea tabloului clinic.
Polisomnografia se foloseste atunci cand exista dubii de diagnostic sau cand sindromul picioarelor nelinistite este rezistent la tratament.

Actigrafia poate fi o masura obiectiva de apreciere a ritmului somn-veghe pe o durata mai mare de timp (1-2 saptamani).

Diagnosticul diferential trebuie facut cu:

• polineuropatia
• radiculopatia
• sindromul de crampe-fasciculatii
• akatisia
• boala vasculara periferica.

Tratament

In sindromul picioarelor nelinistite secundar, se incearca tratarea si corectarea cauzei. In cel idiopatic (primar) se aplica atat terapia farmacologica cat si cea nonfarmacologica.

Terapia nonfarmacologica (de prima intentie la copiii cu sindrom al picioarelor nelinistite) implica:

• masuri de igiena a somnului
• evitarea alcoolului, cofeinei si nicotinei
• kinetoterapie usoara
• masaj al picioarelor inainte de culcare
• electrostimulare.

Masurile de igiena a somnului se aplica in toate cazurile:

• evitati reprizele de somn pe parcursul zilei
• evitati consumul de stimulante centrale in timpul serii (cafea, coca-cola, alcool, fumat)
• desfasurati activitatea de efort fizic intens (fitness, jogging, aerobic, etc.) dimineata sau dupa-amiaza (nu seara), in schimb o activitatea de relaxare (yoga de exemplu) este chiar indicata in perioada de seara inainte de culcare
• evitati servirea cinei imediat inainte de culcare
• mergeti in pat atunci cand simtiti ca va este somn
• evitati sa desfasurati alte activitati in pat (lucrul la calculator, vorbitul la telefon, mancatul, uitatul la televizor, ascultarea unui post de radio, etc.), in schimb citirea catorva pagini de literatura de relaxare poate promova somnul
• incercati sa creati un ambient placut si confortabil al dormitorului (bine aerisit, temperatura potrivita, un pat comod)
• incercati sa mentinezi un program de somn, o ora constanta de culcare si trezire, un fel de „ritual” de somn
• incercati sa amanati grijile zilnice pentru dimineata
• daca adormiti mai greu sau va treziti in timpul noptii, nu va uitati obsesiv la ceas; este de preferat sa va ridicati din pat si sa desfasurati o activitate usoara (citit, televizor etc) atunci cand nu puteti readormi
• evitati sau folositi cu prudenta si numai la indicatia medicului tratamentele hipnotice.

Medicamentele folosite sunt reprezentate de:

• agonisti dopaminergici (Pramipexol, Ropinirol, Bromocriptina)
• benzodiazepine
• opioide (Codeina)
• antiepileptice (Gabapentin, Pregabalin)
• agonisti alfa2-adrenergici (Clonidina)
• saruri de fier;

Acestea vor fi prescrise numai de catre medic atunci cand este necesar.