Sindromul uretral

Sindromul uretral, cunoscut în termeni medicali sub denumirea de abacteriurie simptomatică, este reprezentat de un grup de manifestări clinice datorate iritării sau inflamării mucoasei uretrale.
Sindromul uretral poate fi asemănător din punct de vedere al tabloului clinic cu uretrita sau infecțiile de tract urinar. Spre deosebire de aceste afecțiuni, în etiologia sindromului uretral nu este incriminată prezența vreunui virus sau a vreunei bacterii.

Incidența maximă a sindromului uretral a fost înregistrată în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 13 și 70 de ani. Conform datelor din literatura de specialitate, sindromul uretral este mai frecvent înregistrat în rândul femeilor cu vârste cuprinse între 30 și 50 de ani.
Studiile realizate în acest sens au demonstrat faptul că femeile de rasă albă din țările vestice sunt mult mai fracvent afectate de către sindromul uretral decât femeile de culoare.

Cu toate că sindromul uretral nu este o condiție patologică amenințătoare de viață, manifestările clinice care alcătuiesc tabloul clinic specific acestei afecțiuni pot avea efect major asupra stării psihice a bolnavilor în cauză. Astfel, multe dintre persoanele diagnosticate cu sindrom uretral prezintă, pe parcursul evoluției bolii, anxietate sau depresie.

De asemenea, în urma cercetărilor efectuate, oamenii de știință au ajuns la concluzia că numeroase persoane diagnosticate cu sindrom uretral prezintă risc crescut de abuz de narcotice. [1], [2], [3]

Cauzele sindromului uretral

Factorii etiologici implicați în apariția sindromului uretral:

• Stricturile uretrale
• Traumatismele uretrale
• Chimioterapia
• Radioterapia
• Intervențiile chirurgicale realizate în zona pelvină
• Uretrita abacteriană
• Activitatea sexuală
• Utilizarea diafragmelor sau a tampoanelor (în cazul femeilor)
• Utilizarea spermicidelor
• Tulburările hormonale la femei
• Inflamarea glandelor parauretrale și a glandelor Skene la femei
• Utilizarea unor produse de igienă intimă, precum şervețele umede intime, săpunuri, geluri de duş, parfumuri, soluții de igienă intimă, geluri anticoncepționale, spumă de baie, etc.
• Infecțiile d etract urinar
• Consumarea anumitor alimente hipercondimentate, iuți, precum sosurile pentru grătar, Chutney, Capers, sosul de porumb, hreanul, sosul de afine, sosul de ardei iute, ardeii prăjiți, sosul Tartar, muștarul, ketchupul, legumele marinate, oțetul, sosurile dulci sau acre, sosul Salsa, varza acră, sosul de tomate, supa de tomate, chili, uleiul de măsline, etc.
• Consumarea anumitor fructe sau legume, precum bananele, grapefruitul, lămâile, kiwi, mango, merele, strugurii, portocalele, prunele, perele, piersicile, ananasul, nectarinele, lămâile lime, roșiile, căpșunii, sfecla, varza, ardeii, ardeii iuți, merișoarele, papaya
• Sucurile de fructe
• Snacksurile, chipsurile
• Consumul de alcool, precum bere, lichior, șampanie, vin
• Consumarea băuturilor care conțin cafeină (cafea, Coca-Cola, ceaiuri cafeinizate)
• Mersul pe bicicletă pe distanțe lungi, timp îndelungat.

Sindromul uretral cauzat de consumul anumitor alimente se datorează trecerii în urină a substanțelor prezente în mâncarea respectivă; ulterior, în momentul contactului mucoasei uretrale cu urina (în timpul actului micțional), aceste substanțe vor determina iritarea sau chiar inflamarea uretrei.

Printre factorii favorizanți ai sindromului uretral se numără:

• Administrarea anumitor medicamente care duc la deprimarea sistemului imunitar, medicamente diuretice, litiu, medicamente colinergice utilizate pentru combaterea răcelilor sau a afecțiunilor sinuzale
• Infecțiile bacteriene ale rinichiului sau ale vezicii urinare
• Raportul sexual neprotejat
• Bolile cu transmitere sexuală (precum infecția cu Chlamydia, Gonorrhea, Mycoplasma genitalium, etc. ). [1], [2], [3]

Manifestările clinice specifice sindromului uretral

Sindromul uretral este caracterizat din punct de vedere clinic prin următoarele manifestări clinice, prezente atât în rândul bărbaților, cât şi în rândul femeilor:

• Durere sau disconfort la nivelul etajului abdominal inferior, constantă, având însă o intensitate mai redusă față de durerea prezentă în cadrul infecțiilor de tract urinar
• Durere lombară
• Senzația de presiune resimțită la nivelul abdomenului
• Dificultăți la urinare (disurie)
• Poliurie (urinare frecventă, la fiecare 30-60 de minute)
• Nicturia
• Necesitatea imperioasă de a urina
• Durere la urinare
• Senzația de golire imperfectă a vezicii după urinare
• Prezența sângelui în urină (hematurie)
• Durere în timpul actului sexual (dispareunie).

La bărbați mai pot apărea umflarea testiculelor, prezența sângelui în spermă și durere la ejaculare.

Femeile mai pot acuza disconfort la nivelul regiunii vulvare. [1], [2], [3]

Diagnosticarea sindromului uretral

Diagnosticul de sindrom uretral poate fi pus în urma efectuării unei anamneze amănunțite, a examinării clinice a bolnavului în cauză şi a unor investigații paraclinice specifice tractului urinar.
Anamneza trebuie să cuprindă acuzele clinice amintite de bolnav şi momentul apariției lor, modul de evoluție al acestor manifestări clinice de la apariție şi până în momentul prezentării la medic, alte afecțiuni de care suferă bolnavul sau afecțiuni prezente în familie, obiceiuri ale bolnavului, dacă fumează sau consumă alcool, condiții de viață şi de muncă, medicamente administrate, etc.
La examinarea clinică medicul poate decela prezența anumitor semne clinice specifice afectării de tract urinar, precum disurie, poliurie, hematurie, etc.
Printre investigațiile paraclinice recomandate pentru explorarea tractului urinar se numără ultrasonografia regiunii pelvine, urocultura, etc.

Diagnostic diferențial:

• Cistita bacteriană
• Celelalte infecții de tract urinar la femeie
• Infecțiile de tract urinar la bărbați
• Cistita nonbacteriană
• Cistita postradioterapie
• Cistita interstițială
• Fistula ano-rectală
• Vulvodinia
• Sindromul vezicii urinare dureroase
• Abcesul prostatic
• Prostatita acută bacteriană
• Leziunile vulvare benigne
• Leziunile benigne de col uterin
• Litiaza vezicală
• Fisura anală
• Cervicita
• Cancerul de vezică urinară
• Cancerul de col uterin
• Infecțiile genitourinare cu Chlamydia
• Endometrioza
• Durerea pelvină cronică
• Gonorrhea
• Trigonita
• Rectocelul
• Stricturile uretrale la bărbați
• Diverticulul uretral
• Carunculul uretral
• Traumatismele uretrale
• Infecția cu virusul Papiloma uman
• Herpes Zoster
• Vezica neurogenică
• Boala discurilor lombare
• Granulomul perianal
• Cancerul uretraluretrita
• Prolapsul uretral
• Papiloamele uretrale. [1], [2], [3]

Tratamentul sindromului uretral

Măsurile terapeutice care se impun în cazul sindromului uretral sunt complexe, de ordin igieno-dietetic şi medicamentos (sau chirurgical, după caz).

Măsuri igieno-dietetice

Acestea presupune schimbarea completă a stilului de viață prin adoptarea următoarelor măsuri:

• Evitarea gelurilor de duş, a parfumurilor, a spumantelor de baie sau a oricărui produs care poate irita mucoasa uretrală
• Evitarea contactelor sexuale neprotejate
• Eliminarea din alimentație a alimentelor sau a băuturilor pe bază de cafeină, care pot irita mucoasa uretrală
• Tratarea corespunzătoare a infecțiilor urinare de etiologie virală sau bacteriană
• Evitarea administrării medicamentelor care pot duce la iritarea mucoasei uretrale.

În anul 2002 a fost realizat un studiu în rândul a 675 de femei diagnosticate cu sindrom uretral. Acestora li s-a impus respectarea unui regim alimentar restrictiv timp de 12 săptămâni, fără alcool, cafea sau alimentație condimentată. La sfârșitul acestui studiu, aproximativ 89% din aceste femei au constatat că, în urma regimului alimentar recomandat, manifestările clinice specifice sindromului uretral au dispărut în totalitate.

Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos de combatere a sindromului uretral presupune administrarea următoarelor tipuri de medicamente:

• Antibiotice, în cazul în care se suspicionează o infecție urinară nedecelabilă paraclinic
• Antiinflamatoare, prentru reducerea inflamației mucoasei uretrale
• antispasmodice (precum oxibutină sau hiosciamină)
• terapie de substituție hormonală (cu estrogeni conjugați), în cazul femeilor diagnosticate cu sindrom uretral secundar tulburărilor hormonale apărute în organism; această terapie de substituție hormonală îmbunătățește textura mucoasei uretrale, în cazul femeilor aflate în perioada postmenopauzală și crește rezistența acesteia față de factorii iritanți externi.
• anestezice (precum lidocaină sau fenazopiridină); aceste medicamente duc la cuparea durerii pelvine
• alfa-blocante (precum Doxazosin, Terazosin, Prazosin, etc.); aceste medicamente acționează prin creșterea tonusului muscular la nivelul vezicii urinare și a uretrei, relaxarea musculaturii aflate în componența vezicii urinare, a uretrei și a prostatei (la bărbați) și pot determina reducerea durerii pelvine
• antidepresive triciclice (precum nortriptilină sau amitriptilină); aceste medicamente interferă cu activitatea structurilor nervoase aflate în regiunea pelvină și duc la ameliorarea durerii pelvine cronice.
• sedative (Diazepam); acționează prin liniștirea bolnavului și creșterea tonusului musculaturii pelvisului.

Tratament chirurgical

Tratamentul chirurgical care se impune în cazul sindromul uretral care nu răspunde la tratamentul medicamentos şi la modificarea stilului de viață (cel mai adesea incriminate sunt stricturile uretrale).

Tratamentul chirurgical poate fi reprezentat de mai multe tipuri de proceduri, care au drept scop reducerea simptomatologiei bolii:

• dilatarea uretrei (recomandată în caz de prezență a stricturilor uretrale)
• implantarea unui sistem cunoscut sub denumirea de, InterStim, a cărui mecanism de acțiune se bazează pe stimularea electrină a nervului sacral, nerv implicat în apariția durerii în cadrul sindromului uretral. Acest sistem implantațional poate duce la reducerea marcantă și chiar la sistarea durerii pelvine, prin relaxarea musculaturii pelvine și a musculaturii aflate în componența tractului gastrointestinal inferior.
• În cazul bolnavilor diagnosticați cu metaplazie scuamoasă a vezicii urinare, asociată sindromului uretral refratctar la tratamentul medicamentos, ablația cu laserul a zonei metaplazice poate duce la reducerea simptomatologiei sindromului uretral. [1], [2], [3]