Stimularea cerebrală non-invazivă în durerea cronică

Un studiu publicat în 9 februarie 2026 în revista Systems Neuroscience and Engineering analizează rolul stimulării cerebrale non-invazive în tratamentul durerii cronice È™i evidenÈ›iază necesitatea personalizării intervenÈ›iilor bazate pe organizarea reÈ›elelor cerebrale. Cercetarea arată că efectele analgezice actuale sunt în general modeste È™i de scurtă durată, dar pot fi îmbunătățite prin strategii de neuromodulare individualizată.
Rezumat
-
Durerea cronică este conceptualizată ca o tulburare de neuroplasticitate la nivel de reÈ›ea, implicând sisteme senzoriale, afective È™i descendente de control.
-
Stimularea magnetică transcraniană repetitivă asupra cortexului motor primar prezintă cele mai consistente dovezi clinice, în special în durerea neuropatică È™i fibromialgie.
-
Stimularea electrică transcraniană produce beneficii mici și heterogene, cu certitudine scăzută a dovezilor.
-
Ultrasunetele transcraniene focalizate de intensitate mică oferă precizie milimetrică È™i acces la structuri profunde, dar dovezile clinice sunt încă preliminare.
-
Variabilitatea răspunsului sugerează necesitatea personalizării È›intei, dozei È™i momentului stimulării, inclusiv prin modele conectomice È™i neuromodulare în buclă închisă.
Context
Durerea cronică, definită ca durere persistentă peste 3 luni, afectează aproximativ 1,9 miliarde de persoane la nivel global și reprezintă o cauză majoră de dizabilitate și costuri socio-economice. Limitările terapiilor standard și supraprescrierea opioidelor au accentuat interesul pentru abordări non-farmacologice.
Mecanistic, durerea poate fi:
-
Nociceptivă – determinată de lezarea tisulară.
-
Neuropatică – rezultată din afectarea sistemului somatosenzorial.
-
Nociplastică – asociată sensibilizării centrale fără leziune structurală evidentă.
Tot mai multe date susÈ›in că persistenÈ›a durerii reflectă interacÈ›iuni maladaptative între reÈ›ele cerebrale distribuite, incluzând reÈ›eaua implicită, reÈ›elele de saliență È™i cele de control executiv.
Despre studiul actual
Lucrarea reprezintă o revizuire narativă a literaturii publicate între ianuarie 2010 È™i ianuarie 2026, bazată pe căutări în PubMed È™i Google Scholar, completate prin analiza citărilor.
Au fost prioritizate:
-
Studii randomizate controlate și meta-analize.
-
Evaluări ale riscului de bias, dimensiunii eșantionului și consistenței rezultatelor.
-
Dovezi mecanistice provenite din imagistică cerebrală și electrofiziologie.
Analiza s-a concentrat pe trei tehnologii principale:
-
Stimularea magnetică transcraniană.
-
Stimularea electrică transcraniană.
-
Ultrasunetele transcraniene focalizate de intensitate mică.
De asemenea, au fost explorate direcții de personalizare a țintei și parametrilor, inclusiv modele graf-teoretice ale conectivității cerebrale și neuromodulare ghidată de biomarkeri.
Rezultate
Fundamentele de rețea ale durerii cronice
Durerea cronică este susținută de dezechilibrul dintre trei sisteme:
-
Calea senzorial-discriminativă laterală, responsabilă de localizare și intensitate.
-
Calea afectiv-saliență medială, implicată în suferință È™i valoare emoÈ›ională.
-
Sistemul descendent de control, care inhibă în mod normal transmisia nociceptivă.
Persistența hiperexcitabilității talamocorticale, atribuirea excesivă de saliență și controlul descendent insuficient contribuie la cronificarea durerii.
Stimularea magnetică transcraniană
-
Meta-analiză cu 27 studii È™i 655 participanÈ›i: efect analgezic mic pe termen scurt, SMD −0,22.
-
Meta-analiză ulterioară cu 38 studii în durerea neuropatică: efect moderat, SMD −0,66.
-
În fibromialgie (7 studii, 217 pacienÈ›i): reducere semnificativă a durerii, SMD −0,72.
Ghidurile europene indică eficacitate certă pentru stimularea de frecvență înaltă a cortexului motor primar în durerea neuropatică, dar efectele rămân limitate È™i tranzitorii.
Stimularea electrică transcraniană
-
Meta-analiză cu 27 studii randomizate È™i 747 participanÈ›i: reducere modestă a durerii, SMD −0,43, cu certitudine foarte scăzută.
-
Revizuire umbrelă incluzând 18.018 participanÈ›i: posibile beneficii în fibromialgie, migrenă È™i durere neuropatică, dar calitate metodologică redusă.
-
Stimularea alternativă È™i cea cu zgomot rămân experimentale, cu rezultate inconsistente.
Limitările principale sunt câmpurile electrice difuze È™i nepotrivirea frecvenÈ›ei stimulării cu ritmurile neuronale individuale.
Ultrasunetele transcraniene focalizate de intensitate mică
-
Revizuire sistematică din 2025: 13 studii preclinice și clinice, dintre care 12 au arătat efecte analgezice semnificative.
-
Studiu randomizat crossover la 20 pacienÈ›i: răspuns clinic la 60% după stimularea cortexului cingulat anterior, comparativ cu 15–20% la placebo.
-
Reducerea medie a durerii:
-
60% imediat,
-
43% la 1 zi,
-
33% la 7 zile,
versus 14,4%, 12,3% și 6,6% la placebo.
-
Tehnologia oferă precizie spațială superioară și acces la structuri profunde, dar necesită studii clinice mai ample și standardizare a dozelor.
Necesitatea personalizării
Variabilitatea mare a răspunsului reflectă:
-
utilizarea țintelor medii populaționale;
-
lipsa normalizării dozei reale la nivel cerebral;
-
influența comorbidităților psihiatrice și a stării neurofiziologice.
Direcțiile promițătoare includ:
-
țintire conectomică și graf-teoretică individuală;
-
modelarea câmpurilor electrice sau acustice;
-
neuromodulare în buclă închisă ghidată de electroencefalografie sau imagistică.
Concluzii
Stimularea cerebrală non-invazivă confirmă capacitatea de a modula reÈ›elele implicate în durerea cronică, însă efectele clinice actuale sunt limitate. Integrarea personalizării È›intei, dozei È™i momentului intervenÈ›iei reprezintă direcÈ›ia esenÈ›ială pentru obÈ›inerea unor beneficii durabile È™i relevante clinic.
Fabian Broecker, Sven Vanneste
First published: 09 February 2026
https://doi.org/10.1002/sen2.70024
https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/sen2.70024
Image by kjpargeter on Freepik
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
- Un nou studiu aduce dovezi pentru o relație cauzală între dinamica cerebrală și simptomele clinice în autism
- Suspiciunea existenței unei tulburări de spectru autist poate fi ridicată după analiza comportamentelor vizuale încă de la 9 luni
- Stresul poate crește pofta de mâncare, prin modificarea activității anumitor regiuni din creier
- Plasma sanguină ar putea oferi indicii privind posibilitatea instalării demenței înaintea apariției oricărui simptom
intră pe forum