Stresul din perioada peripuberității duce la creșterea țesutului adipos și reduce sociabilitatea la masculi

Între sfârșitul copilăriei și începutul adolescenței, există o fereastră critică de timp denumită „peripubertate”, o perioadă de tranziție care implică modificări de dezvoltare atât în ​​țesutul adipos, cât și în creier. Într-un nou studiu, oamenii de știință au descoperit că stresul din perioada peripuberală duce la creșterea țesutului adipos din corpul individului. Deși studiile anterioare au arătat această legătură, au existat puține date care să faciliteze identificarea unei legături biologice între creșterea țesutului adipos observată în peripubertate și afectarea socială.
În studiu, grupul de cercetători descoperă două perspective în domeniu: în primul rând, că stresul peripubertal duce la o creștere a țesutului adipos și, în același timp, reduce sociabilitatea. În al doilea rând, modul în care cele două fenomene de schimbări sunt legate biologic. „Am explorat dacă modificările compoziției grăsimilor, induse de stres la începutul vieții, ar putea fi responsabile de inducerea unor schimbări în creier care, în cele din urmă, ar provoca modificări în comportamentul social într-o manieră prelungită”, spune autorul studiului, profesorul Carmen Sandi.

Pentru a studia stresul peripubertal, cercetătorii au folosit șoareci aflați în perioada de vârstă peripuberală, pe care i-au expus la stres cronic, imprevizibil. Un studiu al compoziției lor corporale a relevat o creștere generală a masei de grăsime și a adipocitelor. După ce au ajuns la vârsta adultă, șoarecii au fost testați pentru diferite sarcini sociale. Șoarecii masculi au prezentat o scădere de-a lungul vieții a sociabilității, pe măsură ce țesutul lor adipos a crescut. În mod surprinzător, un astfel de efect nu a fost observat și la șoarecii femele.

O serie de teste au indicat o enzimă specifică, numită adipokine nicotinamid fosforibosiltransferaza (NAMPT), despre care se știe că este implicată în unele dintre problemele metabolice patologice cauzate de obezitate. În organism, NAMPT există sub două forme: o formă intracelulară, care reglează producția de nicotinamidă adenin dinucleotidă (NAD+), o moleculă importantă pentru generarea de energie în celulă. În forma sa extracelulară, (eNAMPT), enzima este prezentă în sânge.

Cercetătorii au descoperit că șoarecii care au fost stresați în perioada peripuberității au prezentat o scădere a cantității de NAMPT din celulele adipoase și, în consecință, a eNAMPT din sângele lor la vârsta adultă, în comparație cu șoarecii nestresați. Totodată, cercetătorii au identificat niveluri mai scăzute de NAD+ în regiunea nucleului accumbens, o regiune a creierului care reglează comportamentele motivate.

sursa: News Medical