Studii de cohortă — Nefrologie

Restricția de sare la cirotici cu hiponatremie severă crește riscul de leziune renală acută și mortalitatea, fără a îmbunătăți controlul ascitei, comparativ cu dieta liberă.

Studiul longitudinal pe 6.616 veterani arată că terapia cu testosteron la bărbații transgender scade eGFR, în timp ce terapia cu estrogeni la femeile transgender nu modifică funcția renală.

Studiul compară 68Ga-DOTA-Bombesin PET/CT cu 18F-FDG PET/CT, demonstrând o sensibilitate superioară a noului trasor în detectarea metastazelor ganglionare și osoase în cancerul mamar.

Studiu de cohortă pe 29 de ani (71 pacienți) care demonstrează profiluri clinice distincte în APS-1 (clasic vs. nonclasic) și rolul central al dezreglării interferonului în patogeneza bolii.

Un studiu de cohortă danez pe 314.742 de femei arată că diabetul gestațional crește de aproape 2 ori riscul de cancer renal, fără a influența riscul de cancer mamar, ginecologic sau tiroidian.

Studiul pe 294.618 pacienți demonstrează că indicatorul TyG-KDM-BA (rezistență la insulină și vârstă biologică) prezice riscul cardiovascular mai precis decât indicatorii metabolici tradiționali.

Studiul pe 346.868 de participanți demonstrează că indicii aterogeni ai plasmei (AIP), în special AIP-BRI, prezic independent riscul de multimorbiditate cardiometabolică pe 16 ani.

Studiul UK Biobank (N=29.697) arată că GDF-15 prezice independent riscul de ASCVD (HR 1,25) și MASLD (HR 1,62), depășind biomarkerii clasici în stratificarea riscului cardiovascular-renal-metabolic.

Studiul demonstrează că indicii TyG-CVAI și TyG-BRI sunt predictori superiori ai riscului de AVC în sindromul CKM, expunerea cumulativă fiind mai relevantă decât valorile punctuale.

Studiul evaluează impactul comorbidităților metabolice și renale asupra biomarkerilor p-tau în Alzheimer, demonstrând robustețea p-tau217 și necesitatea ajustării eGFR pentru p-tau181 și p-tau231.

Indicele CHG (colesterol, HDL, glucoză) prezice riscul de sindrom CKM, progresia stadială și evenimente cardiovasculare majore, fiind un instrument de stratificare a riscului ușor de utilizat.

Studiul pe 414.587 participanți UK Biobank asociază magneziul din apa potabilă cu un risc crescut de BCR (HR=1,46), evidențiind o relație liniară doză-răspuns pe parcursul a 13,2 ani.

Studiul identifică macrofagele SPP1+ ca marker de răspuns la TKI+anti-PD-1 în ccRCC, evidențiind totodată rolul negativ al hipoxiei preexistente și al expunerii cronice la TKI în metastazare.

Studiul prospectiv pe 414.587 persoane arată că magneziul din apa potabilă reduce liniar riscul de boală renală cronică, în timp ce calciul prezintă o relație neliniară, cu un interval optim.

Un studiu pe 9.892 de pacienți arată că 1,8% au necesitat ECMO după chirurgia cardiacă congenitală, cu o supraviețuire de 50% și o creștere bruscă a mortalității după 6 zile.