Studii de cohortă — Neurologie

Studiul demonstrează că conectivitatea sistemului limbic, evaluată prin RMN funcțional, prezice răspunsul la tratamentul analgezic în neuropatia cu fibre mici, oferind un biomarker pentru terapie.

Studiul analizează riscul de infecții Omicron breakthrough la pacienții cu SM, demonstrând că terapiile anti-CD20 și modulatorii S1P cresc riscul de infecție și reduc răspunsul vaccinal.

Studiu retrospectiv pe 182 pacienți cu SM (≥55 ani) arată că teriflunomida reduce rata recăderilor, stabilizează dizabilitatea și menține controlul RMN pe o perioadă de 2 ani.

Studiul retrospectiv pe 255 pacienți demonstrează că pozitivitatea anticorpilor anti-MOG în LCR, fie izolată, fie combinată cu serul, indică o formă clinică mai severă și un prognostic nefavorabil.

Studiul identifică expansiunile GAA în FGF14 ca o cauză frecventă a ataxiei cerebelare cu debut tardiv, cu prevalență ridicată în populația franco-canadiană și mecanism de splicing aberant.

Studiul PURE (141.243 participanți) demonstrează că indicele TyG este un marker accesibil pentru rezistența la insulină, asociat independent cu riscuri crescute de infarct, AVC și diabet tip 2.

Studiul de cohortă (5.092 pacienți) demonstrează că sindromul Sjögren primar crește riscul de insuficiență cardiacă (HR 1,42), fibrilație atrială și AVC, sugerând un mecanism inflamator, nu aterosc...

Studiul GWAS identifică 5 loci genetici comuni între tulburarea de comportament în somn REM și boala Parkinson, confirmând RBD ca o alfa-sinucleinopatie cu substrat genetic distinct.

Studiul identifică un panou de 6 biomarkeri proteici în exozomii plasmatici, capabil să diferențieze pacienții cu boala Alzheimer de controalele sănătoase cu o acuratețe diagnostică ridicată (AUC >...

Studiul BioFINDER-2 (387 participanți) demonstrează că activarea microglială (TREM2, GAS6, CSF1) încetinește acumularea de amiloid și tau în Alzheimer preclinic, în timp ce SPP1 accelerează declinul.

Studiul pe 8.380 pacienți arată că diabetul zaharat tip 2 tratat înainte de debutul bolii Parkinson întârzie apariția acesteia cu 6,2 ani, dar crește mortalitatea post-diagnostic cu 64%.

Scorul mEGRIS (3 predictori) prezice riscul de ventilație mecanică în SGB cu AUC 0,84, fiind o alternativă simplificată și validată internațional la scorul original EGRIS.

Studiul demonstrează că speciile MTBR-tau275 și MTBR-tau282 din LCR sunt biomarkeri eficienți pentru identificarea și monitorizarea progresiei tauopatiilor primare non-Alzheimer.

Studiul identifică variante rare în genele ATP8B4 și ABCA1 ca noi factori de risc pentru boala Alzheimer, subliniind rolul critic al metabolismului lipidic în patogeneza bolii.

Studiu metagenomic pe 724 subiecți arată că 30% din microbiomul intestinal prezintă disbioză funcțională în boala Parkinson, corelată cu inflamația și dereglarea neurotransmisiei.