Studii de cohortă — Neurologie

Un studiu pe 141 de pacienți arată că sNfL, sGFAP și sCHI3L1 prezic progresia dizabilității în scleroza multiplă primară progresivă, sCHI3L1 fiind util și în absența inflamației.

O variantă rară în gena FN1 reduce riscul de Alzheimer cu 71% și întârzie debutul cu 3,37 ani la purtătorii homozigoți APOE ε4, sugerând o nouă țintă terapeutică la nivelul matricei extracelulare.

Studiul CHARLS demonstrează că declinul cognitiv se accelerează semnificativ imediat după diagnosticul de diabet zaharat, indicând necesitatea intervențiilor neuroprotectoare precoce.

BD-tau plasmatic identifică pacienții cu boala Alzheimer și patologie amiloidă cu risc crescut de declin cognitiv rapid și atrofie cerebrală, fiind un biomarker util pentru stratificarea riscului.

Studiu multi-omics la nivel de celulă unică ce identifică semnătura oligodendrocitară KLF/SP și subtipuri de limfocite B în leziunile de substanță albă din scleroza multiplă progresivă.

Studiul CARDIA (20 ani) arată că traiectoriile simptomelor depresive persistente în tinerețe sunt asociate cu declin cognitiv și modificări cerebrale adverse la vârsta mijlocie.

Studiul demonstrează că disfuncția sistemului glimfatic, nu bariera hemato-encefalică, determină edemul cerebral post-AVC, oferind o nouă țintă terapeutică prin stimularea glimfatică.

Analiza pe 33.036 pacienți arată că, deși 82% sunt eligibili pentru terapia cvadruplă în HFrEF, sub 16% o primesc, ratând o reducere majoră a mortalității (NNT=4-10).

P-tau212 plasmatic este un biomarker precis pentru boala Alzheimer, validat în 5 cohorte, superior p-tau181/p-tau231 și comparabil cu p-tau217, reflectând stadializarea biologică a bolii.

GFAP și NfH din LCR sunt biomarkeri specifici pentru biologia progresivă în scleroza multiplă, prezicând progresia dizabilității pe termen lung independent de inflamația acută și tratamentul anti-C...

Studiul arată că stimularea fasciculului stâng (LBBP) reduce riscul de deces sau spitalizare cu 78% față de stimularea biventriculară, în timp ce stimularea septului stâng (LVSP) crește mortalitatea.

Studiul CHARLS (6.509 persoane) demonstrează că nivelurile crescute de colesterol rezidual sunt asociate cu un risc de AVC cu 50% mai mare, riscul fiind amplificat de inflamația sistemică (hsCRP).

Studiu prospectiv pe 257 pacienți arată că prezența microplasticelor în plăcile carotidiene crește de 4,5 ori riscul de infarct, AVC sau deces la 34 de luni, sugerând un rol pro-inflamator.

Studiu prospectiv pe 113 adulți cu NF1 arată o prevalență a epilepsiei de 11%, cu gliomul cerebral ca principal factor de risc (OR 38,2) și o rată semnificativă de remisie la vârsta adultă.

Studiu fMRI pe 47 pacienți relevă conectivitate funcțională distinctă: ganglionii bazali domină în Parkinson cu tremor, cerebelul în tremorul esențial plus, cu suprapuneri în pallidum.