Studiile genetice relevă riscul de hipertensiune, însă sunt limitate în privința unui tratament eficient

Cercetătorii de la Institutul de Genetică UCL au analizat studiile privind variantele genetice și legătura lor cu hipertensiunea, evidențiind progresele și limitările acestui domeniu. Deși s-au identificat sute de variante genetice asociate cu hipertensiunea, impactul lor variază, iar posibilitatea descoperirii unor noi medicamente sau căi terapeutice prin aceste cercetări rămâne improbabilă.
Studiul publicat în revista Pulse accentuează importanța variabilității genetice și rolul selecției naturale în evoluția bolilor, menționând că mutațiile care afectează procesele fiziologice vitale sunt rapid eliminate din populație.

Cercetarea a avansat rapid datorită studiilor de asociere la nivelul întregului genom, care au permis identificarea a mii de loci genetici asociați cu hipertensiunea, în special prin proiecte ample precum UK Biobank. Cu toate acestea, domeniul este încă la început, cu puține sinteze care să rezume aceste descoperiri și să discute implicațiile lor clinice.

Studiul  revizuiește peste 35 de publicații, explorând istoria cercetării genetice în hipertensiune și concentrându-se pe rezultatele recente care identifică variante genetice asociate și mecanismele lor funcționale. Deși cercetarea a descoperit peste 20 de gene cu asocieri semnificative la hipertensiune, studiile privind mecanismele funcționale sunt mai rare, cu unele cercetări concentrându-se pe gene specifice implicate în controlul tensiunii arteriale.

În concluzie, deși cercetarea variantelor genetice oferă noi perspective asupra mecanismelor patogenice și poate îmbunătăți cuantificarea riscului și ghidarea tratamentului, aplicabilitatea clinică imediată a acestor descoperiri rămâne limitată. Studiul subliniază necesitatea continuării cercetărilor pentru a înțelege mai bine implicațiile geneticii în hipertensiune și potențialul său în medicina personalizată.

sursa: News Medical