Terapia de dans adaptată la tango argentinian ar putea ajuta supraviețuitorii cancerului de sân

Un nou studiu clinic coordonat de cercetătoarea Lise Worthen-Chaudhari, PhD, de la Ohio State University Comprehensive Cancer Center – Arthur G. James Cancer Hospital și College of Medicine, explorează modul în care terapia prin dans tango argentinian adaptat poate ajuta supraviețuitoarele de cancer mamar să-și recapete senzația, echilibrul și controlul motor, afectate de neuropatia periferică indusă de chimioterapie. Această intervenție terapeutică, care combină ritmul muzicii cu mișcarea coordonată, oferă o alternativă inovatoare, plăcută și funcțională în reabilitarea pacienților oncologici.

Context: neuropatia periferică și provocările supraviețuirii

Neuropatia periferică este o complicație frecventă la pacienții tratați cu taxani, afectând până la 80% dintre supraviețuitorii de cancer. Manifestările includ:

• amorțeli și senzație de arsură la nivelul mâinilor și picioarelor  
• pierderea sensibilității  
• dificultăți de mers și dezechilibru  
• risc crescut de căderi și accidentări  

În timp ce tratamentele oncologice salvează vieți, neuropatia post-chimioterapie afectează sever calitatea vieții. Intervențiile clasice, precum exercițiile fizice individuale la domiciliu, sunt greu de menținut pe termen lung și au eficiență limitată în restabilirea funcțiilor senzoriale și motorii.

Despre studiul actual

Echipa condusă de Worthen-Chaudhari a dezvoltat o formă adaptată de tango argentinian, care servește ca terapie funcțională pentru persoanele cu neuropatie senzorială. Terapia combină mișcare ritmică, muzică lentă (120 bătăi/minut) și interacțiune socială, creând un context favorabil reorganizării funcționale a sistemului nervos.

Punctele esențiale ale protocolului:

• 20 de minute de dans social, de câteva ori pe săptămână
• Participare în grupuri mici, cu antrenori specializați
• Evaluarea funcției „dublă sarcină” – capacitatea de a gândi și acționa simultan (ex. mers + conversație)
• Evaluări neurofuncționale la începutul și pe parcursul intervenției

Într-un studiu pilot publicat în 2024, echipa a observat că dansul social produce îmbunătățiri mai mari în funcția cognitiv-motorie comparativ cu exercițiile fizice la domiciliu, sugerând o implicare superioară a rețelelor neuronale în activitățile cu componentă cognitivă ridicată.

Extinderea studiului

Într-o nouă etapă a cercetării, finanțată pe o perioadă de cinci ani, vor fi incluse 140 de supraviețuitoare de cancer mamar, recrutate din centrele OSUCCC – James și Universitatea Yale. Obiectivele majore sunt:

• confirmarea beneficiilor dansului adaptat asupra echilibrului, mersului și percepției senzoriale  
• evaluarea sustenabilității efectelor în timp  
• identificarea impactului asupra funcției cognitive și a riscului de cădere  

Studiul va testa ipoteza că dansul, prin fenomenul de „antrenare” neurală (alinierea ritmurilor muzicale și motorii), poate stimula reconectarea căilor senzoriale afectate și remodelarea corticală funcțională.

De ce tango argentinian?

Terapia a fost inspirată de caracteristicile unice ale acestui dans:

• Ritm lent și repetitiv, care facilitează sincronizarea cu mișcările corpului
• Solicitare a coordonării, atenției și comunicării nonverbale
• Interacțiune socială – componentă care crește complianța și motivația

Potrivit cercetătoarei, dansul devine un „antrenament plăcut”, înlocuind rutina terapeutică clasică cu o activitate stimulativă și accesibilă. Această abordare a fost foarte bine acceptată de participantele din studiul pilot, care au raportat nu doar îmbunătățiri fizice, ci și o creștere semnificativă a stimei de sine și a stării generale de bine.

Relevanța extinsă a terapiei

Pe lângă cancerul mamar, această metodă ar putea fi utilă și în alte afecțiuni caracterizate prin afectarea echilibrului și a simțului tactil:

• diabet zaharat cu neuropatie periferică
• boli neurodegenerative (ex. Parkinson, demență)
• îmbătrânirea fiziologică cu pierderea propriocepției

„Conexiunea dintre corp și creier pe care o stimulează dansul contribuie la îmbunătățirea coordonării și la reducerea riscului de cădere”, a subliniat Worthen-Chaudhari. „Este o formă de reabilitare funcțională care are impact direct asupra calității vieții supraviețuitorilor.”

Concluzii

Terapia prin tango argentinian adaptat oferă o strategie inovatoare, integrativă și sustenabilă pentru reabilitarea funcțională a supraviețuitoarelor de cancer mamar cu neuropatie indusă de chimioterapie. Studiul extins aflat în derulare va contribui la validarea științifică a acestei intervenții și ar putea deschide noi direcții terapeutice în neurologia funcțională și medicina de reabilitare.

Această inițiativă marchează o schimbare de paradigmă în abordarea reabilitării, punând accentul pe activități plăcute, multisenzoriale și orientate spre interacțiune umană, capabile să stimuleze plasticitatea neurală și să redea pacienților funcțiile pierdute și încrederea în propriul corp.