Timpul de recuperare în diferite leziuni musculo-articulare

©

Autor:

Timpul de recuperare în diferite leziuni musculo-articulare

Recuperarea ce urmează după diferite leziuni musculo-scheletale combină diverse abordări terapeutice cu exercițiul fizic, pentru a restabili funcțiile normale ale organismului. [1]
Recuperarea musculo-scheletală ar trebui începută precoce, pentru a ameliora efectele nefaste ale inactivității și imobilizarii prelungite. De aceea, ar fi de preferat stabilirea unui program de recuperare, cu evidențierea obiectivelor pentru fiecare fază a recuperării. [1]

Un program de recuperare optim combină exercițiile terapeutice cu activitatea fizică, dar are rol și în detectarea la timp a exacerbării simptomelor. [1]

Leziunile musculo-scheletale se referă la afectarea sistemelor muscular sau scheletal, ca rezultat al suprasolicitării fizice. Leziunile musculo-scheletale pot afecta mușchii, nervii, tendoanele, ligamentele, articulațiile, gâtul sau regiunea lombară joasă. [3]

S-a demonstrat că o atitudine pozitivă în ceea ce privește acest tip de recuperare este asociată cu refacerea țesuturilor lezate. Recuperarea în sine a fost definită ca și încetarea completă a simptomelor sau reluarea fără durere a funcțiilor normale, sau reluarea funcționalității în ciuda simptomelor reziduale. [4]

Conform unui studiu ce a evaluat perioada medie de recuperare după diferite leziuni musculo-scheletale, rezultatele sunt următoarele:


Care sunt principalele afecțiuni musculo-scheletale și în ce constă recuperarea în aceste cazuri?

1. Artrita reumatoidă

Fizioterapia comprehensivă îmbunătățeste autoeficacitatea și redoarea matinală cu până la un an. [2]

Exercițiile de tip aerobic conduc la îmbunătățirea tonusul muscular și a capacității aerobice, precum și a apariției unei stări de bine din punct de vedere psihologic, fără să agraveze boala. De aceea, persoanele cu artrită reumatoidă ar fi avantajate de învățarea unui program aerobic eficient, pe care să îl practice de trei ori pe săptămână între 30 și 60 de minute pe zi. [2]

2. Osteoartrita

În acest caz, sunt indicate menținerea mobilității articulare și a unui tonus muscular bun de-a lungul vieții. Din păcate, însă, există un trend în populația tânără în ceea ce privește adoptarea unui stil de viață sedentar, ceea ce întreține cercul vicios de apariție și agravare a osteoartritei. [2]

Dacă un pacient a fost diagnosticat cu osteoartrită, va primi aceleași indicații de menținere a unui stil de viață activ și a unui bun tonus muscular, în ciuda faptului că activitatea cauzează senzația de durere. A fost demonstrat faptul că o creștere a exercițiului fizic de tip aerobic va determina o scădere a durerii, îmbunătățirea funcțiilor articulațiilor și apariția unei stări de bine la pacienții cu osteoartrită. [2]

Programele supervizate de fizioterapie s-au dovedit a fi unele dintre cele mai benefice intervenții terapeutice la pacienții cu osteoartrită a articulației genunchilor. [2]

3. Dureri regionale

Recuperarea musculo-scheletală în acest caz începe cu o examinare fizică completă, continuă cu excluderea cauzelor grave și include inclusiv suportul psihologic al pacientului, prin îndepărtarea fricilor experimentate de acesta. [2]

Nu există diferențe majore în managementul durerii de spate sau de gât, deși în cazul durerii de gât este foarte importantă excluderea traumei. [2]

În durerea de spate acută, pacientul este încurajat să se mobilizeze, bineînțeles cu tratament analgezic și antiinflamator adjuvant. În același sens, acești pacienți sunt încurajați să lucreze în continuare. [2]

În faza subacută, trebuie abordate problemele psihosociale în combinație cu abordarea fizioterapeutică, pentru a preveni cronicizarea bolii. De asemenea, se va lua în considerare terapia congnitiv-comportamentală pentru pacientii neresponsivi. [2]

Pentru pacienții cu dureri de spate persistente, terapia constă în combinarea programelor de reabilitare intensive, care includ învățarea tolerabilității durerii, terapia cognitiv-comportamentală și dobândirea toleranței fizice atât în domeniul fitnessului, precum și în cel vocațional. [2]

Durerea lombară joasă

În durerea lombară joasă, există anumite semnale de alarmă care pot indica o etiologie gravă. Aceste ‘red flags’ sunt:

  • Durere constantă ce nu poate fi ameliorată, localizată în locuri atipice sau multiple
  • Durere ce nu poate fi asociată cu mișcarea/postura
  • Durere toracică
  • Simptome sistemice/constituționale
  • Vârsta sub 20 ani sau peste 55 ani fără episoade dureroase anterioare similare
  • Istoric de utilizare a medicamentelor steroidiene, infecție HIV sau carcinoame. [2]


În faza acută a lombalgiei joase (0-10 zile), fizioterapia precoce, inclusiv educația medicala și exercițiile pentru episoadele acute de lombalgie au ajutat pacienții să se întoarcă la locul de muncă în maximum 10 zile de la debutul durerii, în proporție de 57%. [2]

În faza subacută a lombalgiei joase (10 zile-3 luni), au fost dovedite eficace reabilitarea multidisciplinară și exercițiile fizice, terapia manuală și relaxantele musculare (pentru spasmele musculare). [2]

În faza cronică a lombalgiei, pacienții obțin beneficii în urma combinării exercițiilor fizice cu terapia congnitiv-comportamentală. [2]

Durerea cervicală

Durerea cervicală afectează până la 40% din populația globului în fiecare an. Majoritatea acuzelor sunt de tip mecanic/degenerativ, dar există o minoritate a indivizilor care experimentează durerea cervicală la serviciu sau în contextul accidentelor rutiere. [2]

Durerea cervicală poate fi împărțită în:

  • Durere cervicală nespecifică
  • Durere cervicală cu compresie a rădăcinilor nervoase
  • Alte patologii ce asociază durere cervicală. [2]


După cum am menționat anterior, trauma constituie un mare semnal de alarmă în acest caz, ajutând la identificarea unor potențiale fracturi cervicale. [2]

În cazul durerilor cervicale, este de reținut faptul că un program terapeutic activ de exerciții proprioceptive, relaxare și terapie cognitiv-comportamentală este superior exercițiilor terapeutice efectuate acasă. [2]

Recuperarea corectă după leziunile musculo-scheletale reprezintă un subiect complex, în contextul căruia factorii psihosociali ocupă un rol foarte important. Astfel, asteptările pozitive ale pacienților pot scurta perioada de recuperare. [4]

În concluzie, timpul de recuperare în diferite leziuni musculo-scheletale depinde de tipul acțiunilor terapeutice prescrise de medic, de complianța pacienților, dar mai ales de așteptările acestora în ceea ce privește recuperarea completă.


Data actualizare: 09-06-2021 | creare: 09-06-2021 | Vizite: 96
Bibliografie
1. Reabilitarea musculo-scheletală, link: https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/musculoskeletal-rehabilitation
2. Reabilitarea musculo-scheletală, link: https://www.bsrm.org.uk/downloads/musculo53-080904-11.30.pdf
3. Reabilitarea și prognosticul mangementului leziunilor musculo-scheletale într-un spital de referință din Ghana, link: https://bmcmusculoskeletdisord.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12891-019-2423-5
4. Cât de bine te aștepți să te recuperezi, și ce înseamnă recuperarea, de fapt? Un studiu calitativ al așteptărilor de după o leziune musculo-scheletală, link: https://academic.oup.com/ptj/article/96/6/797/2686370
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.