Tiroidita postpartum

Tiroidita postpartum este o afecțiune inflamatorie tranzitorie a acestei glande, ce se manifestă la femei în perioada următoare nașterii unui copil. Boala face parte din categoria celor cu etiologie auto-imună și poate fi dificil de diferențiat de tiroidita Hashimoto.

Tiroidita postpartum poate evolua cu hipertiroidism (producerea excesivă de hormoni tiroidieni, tiroxină și triiodotironină – T3 și T4), hipotiroidism (producerea insuficientă de hormoni tiroidieni), sau o succesiune a celor două. Semnele și simptomele pot fi caracteristice dezechilibrului hormonal, sunt de obicei ușoare și pot, uneori, trece neobservate.

Diagnosticul se realizează prin măsurarea hormonilor tiroidieni din sânge și a substanțelor hipofizare ce afectează secreția acestora.

Cel mai important lucru în evoluția tiroiditei postpartum este că la un an după ce au născut, majoritatea femeilor afectate sunt eutiroidiene (au valori normale ale T3 și T4). Totuși, circa un sfert dintre acestea dezvoltă hipotiroidism permanent. Tratamentul nu este întotdeauna necesar; când manifestările sunt semnificative, hipotiroidismul se tratează cu hormoni tiroidieni de sinteză, iar hipotiroidismul este tratat simptomatic, cu beta-blocante. [1]

Cauze și factori de risc

Tiroidita postpartum nu are o cauză exactă cunoscută. American Thyroid Association identifică următorii factori de risc pentru această boală:
• Prezența înainte de sarcină a anticorpilor antitiroidieni
• Istoric personal sau familial de disfuncție tiroidiană
• Diabet zaharat de tip 1 [1]

Semne și simptome

Tiroidita postpartum poate avea manifestări discrete și poate trece neobservate de către pacientă. Alternativ, pot fi prezente semnele unuia dintre cele două sindroame hormonale:
• Hipotiroidism: gușă, oboseală, senzație de frig, crampe musculare, constipație, depresie, câștig în greutate, retenție de lichide
• Hipertiroidism: gușă, oboseală, agitație, iritabilitate, senzație de căldură, palpitații, slăbiciune musculară, pierdere în greutate [2]

Diagnosticul tiroiditei postpartum

Clinic

Diagnosticul este sugestiv în cazul apariția semnelor caracteristice disfuncției tiroidiene, la maxim un an de la nașterea unui copil, la o pacientă fără afectare tiroidiană înainte de sarcină. Cel mai frecvent, evoluția tiroiditei postpartum este cu hipertiroidism (care apare la 2-10 luni după naștere), urmat de hipotiroidism și apoi revenirea la normal a valorilor hormonale. Atunci când hipotiroidismul este manifestarea inițială, cresc șansele ca această afecțiune să devină permanentă. Circa 70% dintre pacientele care au avut tiroidită postpartum în antecedente o vor dezvolta și la următoarea sarcină. [2]

Paraclinic

Diagnosticul de laborator impune dozarea hormonilor tiroidieni și a TSH (thyroid stimulating hormone – hormonul stimulator al tiroidei, tirotropina, produs de către hipofiză). Descoperirile în disfuncțiile tiroidiene pot fi:
• Hipertiroidism: TSH scăzut, T4 crescut sau normal și anticorpi antitiroid peroxidaza (ATPO) prezenți. Poate fi necesară o scintigrafie cu iod radioactiv, pentru a diferenția tiroidita postpartum de boala Graves.
• Hipotiroidism: TSH crescut, în prezența ATPO este patognomonic; T4 sunt scăzuți [2, 3]

Tratament

Tiroidita postpartum are tratament individualizat. Nu există suficiente studii care să justifice tratamentul sindroamelor tiroidiene ușoare sau abținerea de la medicație. Decizia se ia în funcție de severitatea manifestărilor, evaluarea balanței risc-beneficii și dorința pacientei.

Tratamentul hipertiroidismului este medicamentos, simptomatic și implică administrarea de beta-blocante, pentru a ameliora iritabilitatea și aritmiile cardiace. Antitiroidienele de sinteză (ca thiouracil, care întrerupe sinteza hormonilor într-un anumit punct) nu sunt utile în această afecțiune, deoarece excesul de hormoni tiroidieni este datorat distrucției țesutului tiroidian.

Hipotiroidismul este tratat cu hormoni tiroidieni de sinteză, de obicei levotiroxină. Nu există un consens în ceea ce privește momentul de inițiere a tratamentului sau severitatea simptomelor care impun acest lucru. În plus, nu există durată standard pentru acest tratament. La pacientele cu antecedence, terapia medicamentoasă de substituție se poate administra și în sarcină, cu monitorizarea TSH-ului.

Deoarece tiroidita postpartum este în majoritatea cazurilor o afecțiune tranzitorie, tratamentul nu este permanent. Monitorizarea TSH-ului și întreruperea hormonilor tiroidieni după o perioadă de timp (12-18 luni), pentru a certifica eutiroidia, este o practică obișnuită. [1, 2, 3]