Tratamentul psihologic ameliorează durerea cronică: dovezi ale modificărilor reale din creier

Un nou studiu de tip revizuire, publicat în mai 2025 în prestigioasa revistă The Lancet, oferă o perspectivă detaliată asupra modului în care tratamentele psihologice pot reduce durerea cronică, prin modificări măsurabile la nivel cerebral. Studiul este coordonat de profesoara Lene Vase de la Aarhus BSS, Universitatea Aarhus și reunește concluziile a numeroase cercetări privind mecanismele neurobiologice ale tratamentului psihologic al durerii.

Context

Durerea cronică afectează aproximativ 1 din 5 adulți și este asociată cu afecțiuni precum migrena, durerea lombară, artrita, simptomele post-comoție sau efectele secundare ale tratamentelor oncologice. Deși tratamentul medicamentos este o practică obișnuită, eficiența sa este adesea limitată în cazul durerii cronice, ceea ce impune nevoia unor soluții complementare.

Studiile anterioare au sugerat că intervențiile psihologice pot avea un impact benefic asupra percepției durerii, însă dovezile privind modificările fiziologice care însoțesc această ameliorare au fost, până acum, limitate și disparate. Această revizuire sistematică vine să umple acest gol.

Despre studiul actual

Studiul realizat de Lene Vase și colaboratorii săi (Tor D. Wager și Christopher Eccleston) este o analiză sistematică a literaturii științifice existente privind efectele tratamentelor psihologice asupra durerii cronice și asupra modificărilor neurobiologice asociate. Autorii au examinat în mod critic cercetările existente pentru a răspunde la întrebări precum:

• Există dovezi că tratamentul psihologic produce modificări fiziologice în sistemul nervos central?

• Care sunt tipurile de intervenții psihologice asociate cu astfel de modificări?

• Cum se corelează aceste modificări cu reducerea durerii percepute de pacient?

Deși fiecare studiu analizat avea dimensiuni reduse și rezultate uneori ambigue, sinteza acestora a relevat un tipar consistent: terapiile psihologice determină modificări în rețelele cerebrale implicate în procesarea durerii și emoțiilor, cu efecte directe asupra percepției durerii.

Metodologia a inclus:

• Evaluarea imaginilor prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) și alte metode de neuroimagistică.

• Analiza modificărilor în activitatea rețelei implicite (default mode network) și a rețelelor limbice implicate în emoții și durere.

• Identificarea modificărilor comportamentale și subiective raportate de pacienți, corelate cu datele neurobiologice.

Rezultate

Efecte clare ale terapiei cognitiv-comportamentale

Dintre toate formele de intervenție analizate, terapia cognitiv-comportamentală (CBT) s-a dovedit a avea cele mai clare efecte. Aceasta se bazează pe modificarea tiparelor automate de gândire și emoție, care apar atunci când creierul se află în stare de repaus sau „pe pilot automat”.

CBT a fost asociată cu:

• Reducerea activității rețelei implicite a creierului, care este adesea hiperactivă în durerea cronică.

• Modularea activității în rețelele care procesează durerea, inclusiv cortexul cingulat anterior, insula și cortexul prefrontal.

• Reducerea sensibilității centrale la durere și îmbunătățirea percepției asupra calității vieții.

Modificări observate în rețele cerebrale

Studiul sugerează că durerea cronică este menținută și amplificată de activitatea necontrolată a unor rețele cerebrale. Atunci când pacienții își modifică modul de gândire și își reglează emoțiile cu ajutorul intervențiilor psihologice, se observă:

• Reducerea hiperactivității în insula și cortexul somatosenzorial secundar.

• Restabilirea conectivității funcționale între zonele corticale și subcorticale.

• Creșterea capacității de reapreciere cognitivă (reappraisal) și de reducere a catastrofării legate de durere.

Implicații practice

Profesorul Vase subliniază că aceste descoperiri nu doar explică „de ce” funcționează terapia psihologică, ci oferă și o direcție clară pentru aplicarea sa în practică clinică. Mai precis:

• Psihologii pot folosi aceste date pentru a adapta tratamentele individualizate.

• Medicii și fizioterapeuții pot încuraja pacienții să adopte strategii de autoreglare și restructurare cognitivă.

• Aplicațiile mobile bazate pe CBT pot fi utile, în special acolo unde accesul la psihologi este limitat. În prezent, există peste 500 de aplicații de acest tip, deși eficiența majorității nu a fost încă dovedită științific.

Concluzii

Acest studiu de sinteză oferă primele dovezi convingătoare că tratamentele psihologice pentru durere cronică nu doar schimbă percepția subiectivă, ci determină modificări măsurabile în activitatea creierului. În special, terapia cognitiv-comportamentală modifică activitatea rețelelor implicate în durere, emoție și autoreglare.

„Când reușești să îți reduci gândurile catastrofice și să revii la o viață cât mai normală, putem vedea acest lucru reflectat direct în activitatea cerebrală și în reducerea durerii”, afirmă Lene Vase.

Aceste rezultate încurajează o integrare mai amplă a psihologiei în tratamentul durerii cronice, oferind pacienților instrumente eficiente pentru a-și recâștiga calitatea vieții – cu sau fără medicamente.