Un alt mod în care colesterolul „bun” este bun: combaterea inflamației

Capacitatea particulelor HDL (cunoscute în mod obișnuit drept „colesterolul bun”) de a reduce inflamația, la nivelul celulelor care tapetează vasele de sânge (celulele endoteliale), poate oferi un ajutor în stabilirea probabilității de a dezvolta un infarct miocardic acut sau alte evenimente cardiace majore, contribuind în viitor spre o îmbunătățire a evaluării riscului de boală cardiacă.
Într-un studiu publicat recent în jurnalul medical al American Heart Association- Circulation, s-a evaluat modalitatea în care particulele HDL reduc inflamația și amploarea acestui efect în prezicerea riscului de a dezvolta boală cardiovasculară.

Determinarea nivelului de HDL (high-density lipoprotein) reprezintă deja un standard în formulele utilizate pentru evaluarea riscului cardiovascular, dar un nou test pentru determinarea funcției anti-inflamatorii a particulelor HDL se pare că ar furniza informații adiționale, independent de cantitatea de particule HDL. Dacă rezultatele vor fi confirmate pe loturi populaționale mai mari și dacă testele vor fi ajustate pentru utilizarea în practica medicală, adăugarea acestora în panelele clasice de evaluare pot îmbunătăți acuratețea evaluării riscului de boală cardiovasculară și pot conduce spre realizarea unei profilaxii mai bune în cadrul prevenției primare în ceea ce privește dezvoltarea unei boli cardiovasculare.

Particulele HDL sunt particule de natură complexă cu funcție protectivă în ceea ce privește procesul de ateroscleroză, care nu este reflectată doar prin măsurarea nivelului de colesterol. Ateroscleroza (plăcile de aterom care apar la nivelul arterelor) stă la baza bolilor cardiovasculare, afecțiunea având o importantă componentă inflamatorie iar o funcție biologică centrală a HDL este scăderea inflamației.

Participanții în cadrul studiului au fost reprezentați de 680 de adulți dintre care aproximativ 60% bărbați, care au făcut parte dintr-un studiu populațional amplu început în 1997. Toți participanții aveau o stare de sănătate bună la înrolarea în studiu. Nivelul HDL a fost analizat la 340 de participanți care au suferit un prim infarct miocardic acut fatal/non-fatal, care au fost diagnosticați cu probleme cardiace cauzate de îngustarea lumenului arterelor- boală cardiacă ischemică, sau care au necesitat proceduri intervenționale de stentare a arterelor pentru asigurarea patenței lumenului arterial în cazul stenozelor critice, pe parcursul a aproximativ 11 ani de urmărire. Grupul de control a fost reprezentat de 340 de persoane de aceași vârstă, același sex, statut de fumător/nefumător și nivel de HDL, care nu au sferit evenimente cardiovasculare pe parcursul perioadei de urmărire.

Au fost efectuate câteva analize de laborator la înrolarea în studiu pentru toți participanții, incluzând evaluarea capacității particulelor izolate HDL de a diminua răspunsul inflamator al celulelor endoteliale de la nivelul vaselor de sânge. Cercetătorii au inclus în aceste analize și proteina C reactivă (CRP- C reactive protein), al cărui nivel crește atunci când vorbim de un statut proinflamator generalizat precum și capacitatea de epurare (eflux) a colesterolului, o analiză de laborator care evidențiază cât de eficient reușesc particulele HDL să elimine colesterolul „rău” de la nivelul unor celule asemănătoare cu cele regăsite în plăcile de aterom.

Astfel, rezultatele identificate sunt următoarele:

• 1. Capacitatea anti-inflamatorie a HDL a fost semnificativ mai mare la persoanele care nu au dezvoltat evenimente cardiovasculare față de persoanele care au suferit un eveniment de acest tip (31,6% vs 27%)
• 2. Asocierea capacității anti-inflamatorii cu apariția evenimentelor cardiovasculare a fost independentă de nivelele de HDL și CRP și de capacitatea de eflux a colesterolului
• 3. Pentru fiecare creștere cu 22% în capacitatea HDL de a diminua inflamația la nivelul celulelor endoteliale, participanții au avut un risc cu 23% mai mic de a dezvolta un eveniment cardiovascular pe parcursul a 10 ani
• 4. Amploarea efectului protector prin creșterea capacității anti-inflamatorii a particulelor HDL a fost mai mare la femei
• 5. Acuratețea predictivă în evaluarea riscului cardiovascular a crescut, prin adăugarea evaluării capacității anti-inflamatorii a particulelor HDL la scorul de risc Framingham sau prin înlocuirea determinării nivelului HDL cu această nouă modalitate de măsurare a funcției HDL

Deși rezultatele ridică posibiliăți intrigante în realizarea activităților de screening, acestea trebuie să fie confirmate pe diverse studii populaționale distincte. În plus, este necesară devzoltarea unui test mai simplu și automatizat pentru evaluarea funcției HDL.

Rezultatele ridică, de asemenea, posibilitatea dezvoltării unor medicamente care să îmbunătățească capacitatea anti-inflamatorie a particulelor HDL și să poată fi utilizate pentru diminuarea riscului de dezvoltare a bolilor cardiovasculare.

Limitele studiului sunt reprezentate de faptul că persoanele incluse au prezentat similaritate din punct de vedere genetic, fiind toate de rasă albă, astfel rezultatele nu sunt generalizabile și aplicabile altor grupuri etnice și altor rase. De asemenea, nu a fost inclusă analiza incidenței pentru accidentul vascular cerebral, astfel nu se pot trage concluzii cu privire la legătura dintre HDL și riscul de apariție a unui eveniment cardiovascular de acest gen.