Un program regulat de somn ajuta pacienții cu insuficiență cardiacă să se recupereze mai bine

Un studiu publicat în JACC Advances a investigat impactul regularității somnului în perioada post-spitalizare asupra riscului de evenimente clinice la pacienții cu insuficiență cardiacă. Studiul a fost realizat în Statele Unite și reprezintă o analiză secundară a unui proiect longitudinal dedicat monitorizării factorilor de risc comportamentali în insuficiența cardiacă.
Insuficiența cardiacă este una dintre principalele cauze de reinternare repetată la adulții vârstnici. Spitalizarea pentru o decompensare acută este considerată un eveniment sentinelă, asociat cu un risc crescut de mortalitate și reinternare în lunile următoare. Dincolo de severitatea bolii, identificarea factorilor modificabili care pot contribui la aceste riscuri este esențială pentru intervenții eficiente.

Un astfel de factor este regularitatea somnului – adică variațiile de la o zi la alta în momentul adormirii și trezirii. Studii anterioare au arătat că neregularitatea somnului este asociată cu un risc cardiovascular crescut, iar în populația generală este un predictor mai bun al mortalității decât durata somnului. Persoanele cu insuficiență cardiacă raportează adesea probleme de somn și un tipar neregulat, ceea ce ar putea amplifica riscul de evenimente post-spitalizare.

Despre studiu

Studiul a inclus un eșantion de 32 de participanți (14 femei), cu o vârstă medie de 62,6 ± 15,5 ani, diagnosticați cu insuficiență cardiacă de cel puțin 3 luni și spitalizați pentru decompensare acută. Participanții au fost evaluați în spital, iar datele clinice și demografice au fost colectate prin chestionare și dosarele electronice medicale.

S-au utilizat următorii indici:

• Seattle Heart Failure Model (SHFM) – pentru estimarea severității bolii (scor mediu: 81% ± 15%)
• Charlson Comorbidity Index (CCI) – pentru evaluarea comorbidităților
• Sleep Regularity Index (SRI) – calculat din jurnale de somn timp de 7 zile, care reflectă probabilitatea ca o persoană să fie trează sau adormită la două momente la distanță de 24h

Participanții au fost împărțiți în două grupuri:

• Somn regulat (SRI > 87%)
• Somn moderat neregulat (SRI ≤ 87%)

Evenimentele clinice urmărite au inclus: vizite la camera de urgență, spitalizări sau decese, monitorizate timp de 6 luni după externare. Analiza statistică a inclus teste t independente, teste chi-pătrat, curbe Kaplan-Meier și modele Cox ajustate pentru SHFM, CCI și apneea de somn.

Rezultate

Din totalul participanților:

• 21 din 32 au avut un eveniment clinic în cele 6 luni
• 13 aparțineau grupului cu somn neregulat, iar 8 celui cu somn regulat

Timpul median până la primul eveniment a fost:

• 26 de zile (interval intercuartil: 11-39) în grupul neregulat
• 35 de zile (interval intercuartil: 18-89) în grupul regulat

Caracteristici relevante:

• Scorul CCI a fost semnificativ mai mare în grupul cu somn neregulat: 4,9 ± 1,9 față de 3,4 ± 1,6 (P = 0,02)
• Indicele SRI a fost semnificativ mai scăzut: 79 ± 7% față de 92 ± 3% (P < 0,01)

Nu au existat diferențe semnificative în ceea ce privește:

• durata somnului: 581 ± 145 min vs 535 ± 83 min (P = 0,28)
• ora de adormire: 23:25 ± 1:27 vs 23:12 ± 0:50 (P = 0,65)
• scorurile de afectare a somnului raportate subiectiv

Riscul de eveniment clinic a fost:

• neajustat: raport de risc = 2,6; interval de încredere 95%: 1,1–6.3; P = 0,04
• ajustat pentru SHFM, CCI și apnee: raport de risc = 3,7; interval de încredere 95%: 1,2–12,2; P = 0,03

Concluzii și implicații

Acest studiu evidențiază că neregularitatea moderată a somnului după spitalizare dublează riscul de evenimente clinice la pacienții cu insuficiență cardiacă. Mai important decât durata somnului, consistența orelor de somn pare să fie un factor esențial în prognosticul post-spitalizare.

Rezultatele sugerează că perturbările somnului – chiar și moderate – pot fi mecanisme care contribuie la agravarea bolii și pot reprezenta o țintă comportamentală non-farmacologică în prevenirea reinternărilor. Perioada imediat următoare externării este critică, iar intervențiile care sprijină menținerea unui ritm de somn regulat ar putea reduce semnificativ riscurile.

Recomandări pentru practica clinică

• Evaluarea obiceiurilor de somn ar trebui inclusă în consultul post-externare (ideal în primele 7 zile)
• Intervențiile comportamentale pentru stabilizarea ritmului somnului ar putea fi integrate în strategiile de recuperare după spitalizare

Limitări ale studiului

• Număr redus de participanți
• Putere statistică limitată pentru ajustarea completă a factorilor de confuzie
• Necesitatea replicării rezultatelor în cohorte etnic diverse și mai numeroase

Concluzie finală

Regularitatea somnului este un aspect esențial al sănătății generale care merită o atenție sporită în managementul post-spitalizare al pacienților cu insuficiență cardiacă. Promovarea unui program regulat de somn ar putea reprezenta o intervenție simplă, cu impact clinic semnificativ asupra riscului de reinternare și mortalitate.