Un stil de viață sănătos reduce riscul de diverticulită, în ciuda susceptibilității genetice

Diverticulita, inflamația diverticulilor colonului, reprezintă una dintre cauzele principale de spitalizare gastrointestinală și poate evolua cu complicații severe, inclusiv perforație, abcese sau episoade recurente. Dovezile arată că atât factorii genetici, cât și cei de stil de viață contribuie substanțial la apariția acestei boli.
Pe baza studiilor gemelare, se estimează că între 40% și 53% din susceptibilitate este ereditară. În paralel, comportamentele precum fumatul, obezitatea, sedentarismul și alimentația tipic occidentală cresc considerabil riscul de diverticulită. Totuși, puține date au evaluat modul în care schimbările de stil de viață pot contrabalansa riscul genetic.

Obiectivul studiului publicat în jurnalul Gut

Scopul principal a fost evaluarea relației dintre scorul genetic poligenic (PRS), comportamentele de stil de viață și riscul de diverticulită, folosind date integrate din trei cohorte mari de cadre medicale (NHS, NHSII, HPFS), validate ulterior într-o cohortă predominant afro-americană (SCCS) și într-un biobank legat de dosarele electronice (MGBB).

Metodologie

Cele trei cohorte prospective (NHS, NHSII, HPFS) au inclus peste 179.000 de participanți cu monitorizare medie de 20 ani. Datele privind alimentația, activitatea fizică, fumatul, indicele de masă corporală și consumul de carne roșie au fost actualizate regulat. A fost calculat un scor de stil de viață sănătos (0–5 puncte), fiecare componentă benefică aducând un punct.

Scorul poligenic a integrat peste 1,2 milioane de variante genetice asociate cu diverticulita, calculate pe baza meta-analizelor GWAS din UK Biobank și Million Veteran Program. Diagnosticul diverticulitei a fost stabilit pe baza auto-raportărilor validate, a codurilor ICD din registrele medicale și a anchetelor suplimentare.

Rezultate principale

Asocierea factorilor de stil de viață cu riscul de diverticulită

• Fumatul anterior sau curent a crescut riscul cu 13–17% comparativ cu nefumătorii.
• Indicele de masă corporală ≥30 kg/m² a fost asociat cu un risc cu 44% mai mare decât IMC <25.
• Activitatea fizică ridicată și aportul crescut de fibre au scăzut riscul cu aproximativ 14–16%.
• Consumul ridicat de carne roșie a crescut riscul cu circa 9%.
• Participanții cu scor de stil de viață 5 (maxim sănătos) au avut un risc redus cu 50% față de cei cu scor 0.

Confirmarea rezultatelor în cohorta SCCS

În cohorta SCCS (30.750 de participanți, 65% persoane afro-americane), scorul sănătos a rămas asociat cu un risc semnificativ mai mic de diverticulită. Participanții cu scor 3–5 au avut un risc cu 31% mai redus față de cei cu scor 0.

Impactul susceptibilității genetice (PRS)

• Fiecare creștere cu un SD al PRS a crescut riscul de diverticulită cu 58%.
• Relația a fost mai accentuată la vârste sub 60 ani (HR 1.81), indicând predicția mai bună a scorului genetic la tineri.

Interacțiunea stilului de viață cu riscul genetic

Indiferent de nivelul de risc genetic, un stil de viață sănătos a scăzut riscul diverticulitei cu proporții similare:

• La cei cu PRS mare, scorul 4–5 a redus riscul cu ~50% față de scorul 0.
• Nu s-a identificat o interacțiune multiplicativă semnificativă între PRS și stilul de viață.
• A existat însă o interacțiune aditivă modestă, ceea ce sugerează că efectul combinat al geneticii și comportamentelor nesănătoase depășește suma riscurilor individuale.

Confirmarea rezultatelor în biobankul MGBB

Analiza biobankului (MGBB) a confirmat asocierea puternică dintre PRS și diverticulită. Persoanele cu IMC ≥30 kg/m² și PRS mare aveau un risc de peste 5 ori mai mare decât cele cu IMC normal și PRS scăzut.

Interpretare și implicații

Rezultatele susțin importanța adoptării unui stil de viață sănătos pentru reducerea riscului de diverticulită, chiar și în rândul persoanelor cu susceptibilitate genetică crescută. Acest lucru are implicații majore pentru consilierea pacienților și strategii de prevenție personalizată.

Prin integrarea datelor din cohorte diverse rasial și social, studiul întărește validitatea externă a constatărilor. Totodată, analiza a relevat că impactul unor factori precum obezitatea poate fi mai pronunțat la femei, iar dieta pare să aibă efecte mai evidente la bărbați.

Faptul că riscul genetic și factorii de stil de viață influențează independent diverticulita indică oportunitatea unor intervenții universale de prevenție, cu accent pe alimentație, greutate sănătoasă, activitate fizică și renunțarea la fumat.

Concluzii

Acest studiu demonstrează că un stil de viață sănătos reduce semnificativ riscul de diverticulită, indiferent de predispoziția genetică. Strategiile de sănătate publică ar trebui să promoveze intervenții comportamentale integrate ca prioritate pentru prevenția diverticulitei la scară populațională.