Utilizarea substituenților de sare rămâne scăzută în rândul persoanelor cu hipertensiune arterială, în ciuda beneficiilor demonstrate

La Conferința American Heart Association – Hypertension Scientific Sessions 2025, desfășurată în septembrie 2025 la Baltimore, cercetătorii au prezentat o analiză amplă care arată că foarte puțini pacienți cu hipertensiune arterială folosesc substituenți de sare, deși aceștia reprezintă o metodă simplă și eficientă de reducere a aportului de sodiu și de control al tensiunii arteriale. 

Context

Hipertensiunea arterială apare atunci când presiunea sângelui asupra pereților vaselor este constant prea mare, crescând riscul de infarct miocardic, accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă și boală renală cronică. În Statele Unite, între 2017 și 2020, 122,4 milioane de adulți (46,7%) prezentau hipertensiune, care a contribuit la peste 130.000 de decese.
Factorii de risc nutriționali sunt bine documentați: un aport crescut de sodiu și un aport scăzut de potasiu favorizează creșterea tensiunii arteriale. Substituenții de sare – produse care înlocuiesc parțial sau total sodiul cu potasiu – au fost demonstrați în studii clinice ca având efecte benefice în scăderea tensiunii arteriale și reducerea riscului cardiovascular. Totuși, există riscuri pentru anumite categorii de pacienți (de exemplu, cei cu boală renală cronică sau care utilizează medicamente ce influențează nivelul potasiului).

Despre studiul actual

Cercetarea a analizat date din sondajul NHANES (National Health and Nutrition Examination Survey), colectate între 2003 și 2020.

• Populația studiată: 37.080 de adulți, cu vârsta ≥18 ani.

  • 37,9% aveau 18–39 ani

  • 36,9% aveau 40–59 ani

  • 25,2% aveau ≥60 ani

  • 50,6% femei

  • 10,7% s-au autoidentificat ca fiind de rasă non-hispanică de origine africană

  • 89,3% au raportat apartenența la alte grupuri rasiale și etnice

• Clasificarea participanților:

  • Hipertensiune tratată și controlată

  • Hipertensiune tratată, dar necontrolată

  • Hipertensiune netratată

  • Tensiune arterială normală

• Tipurile de sare analizate: sare obișnuită (iodată, marină, kosher), substituenți de sare (îmbogățiți cu potasiu sau alte variante) și absența consumului de sare.

• Analize suplimentare:

  • Subgrup eligibil pentru utilizarea substituenților de sare: indivizi cu funcție renală normală (rata de filtrare glomerulară estimată ≥60) și fără medicație sau suplimente care afectează potasiul.

  • Frecvența consumului la restaurante, evaluată pentru a observa dacă influențează utilizarea substituenților.

Metodologia a folosit ponderile specifice NHANES și designul complex al sondajului, pentru a obține estimări reprezentative la nivel național.

Rezultate

Analiza a arătat că utilizarea substituenților de sare a rămas extrem de redusă în ultimele două decenii, chiar și la persoanele cu hipertensiune arterială:

• În populația generală, utilizarea a atins un vârf de 5,4% în 2013–2014, dar a scăzut ulterior la 2,5% în perioada 2017–martie 2020 (colectarea datelor din 2020 s-a întrerupt din cauza pandemiei).

• În rândul adulților eligibili pentru substituenți de sare, doar 2,3% până la 5,1% i-au utilizat.

• La persoanele cu hipertensiune tratată și controlată, utilizarea varia între 3,6% și 10,5%.

• La persoanele cu hipertensiune tratată, dar necontrolată, utilizarea a fost între 3,7% și 7,4%.

• La cei cu hipertensiune netratată, utilizarea a fost constant sub 5,6%.

• Persoanele cu tensiune arterială normală au raportat rate similare, sub 5,6%.

• Persoanele care mâncau la restaurant ≥3 ori pe săptămână păreau mai puțin dispuse să folosească substituenți, însă diferența nu a mai fost semnificativă statistic după ajustarea pentru factori demografici și socioeconomici.

Concluzii și implicații

Cercetătorii au subliniat că utilizarea substituenților de sare rămâne o oportunitate ratată de a îmbunătăți controlul tensiunii arteriale la nivelul populației. Deși sunt ieftini și eficienți, aceștia sunt foarte puțin utilizați chiar și de către persoanele cu hipertensiune rezistentă sau greu de controlat.

Limitările studiului includ:

• Datele privind consumul au fost auto-raportate, cu posibil risc de subraportare sau clasificare eronată.

• Toate tipurile de substituenți de sare au fost grupate împreună, fără a diferenția clar între produsele cu potasiu și alte alternative.

• Nu s-a putut evalua cantitatea efectiv consumată.

Autorii recomandă ca viitoarele cercetări să investigheze barierele reale – cum ar fi gustul, costul sau lipsa de informare – pentru a dezvolta intervenții mai bine direcționate. În plus, pentru pacienții cu hipertensiune, este esențial ca decizia de a trece la substituenți de sare să fie discutată cu medicul, având în vedere riscurile de hiperkaliemie la anumite categorii.

Mesajul central al studiului este clar: substituenții de sare pot fi o strategie simplă și eficientă pentru reducerea aportului de sodiu și controlul tensiunii arteriale, dar utilizarea lor este neglijată la scară largă.