Zincul împiedică sau ajută la formarea pietrelor la rinichi? Ei bine, ambele!

În procesul de descoperire a impactului pe care zincul il are asupra pietrelor la rinichi au apărut două teorii diferite, contradictorii. Una dintre ele susține că zincul oprește creșterea cristalelor de oxalat de calciu, care alcătuiesc pietrele, în timp ce cea de-a doua indică faptul că zincul alterează suprafața cristalelor, facilitând astfel creșterea lor în continuare.
Conform lui Jeffrey Rimer, profesor de inginerie chimică și biomoleculară la Universitatea Houston, ambele impoteze sunt corecte, el fiind cel care a realizat primul studiu în care s-a oferit o oarecare rezoluție la cele două teorii diferite.

Rimer spune că ceea ce observăm în privința zincului este ceva ce nu s-a mai văzut până acum. Acesta încetinește creșterea cristalelor de oxalat de calciu și, în același timp, schimbă suprafața acestora, provocând defecte. Aceste defecte creează centre pentru formarea unor noi cristale. Rimer numește acest efect „o sabie cu două tăișuri”.

Formarea pietrelor la rinichi este o afecțiune patologică, a cărei frecvență în rândul pacienților a crescut, producându-le acestora durere accentuată.

Deși cristalele de oxalat de calciu se găsesc peste tot, cea mai abundentă formă naturală a lor sunt monohidrații de oxalat de calciu (COM) -de genul celor găsiți în calculii renali la oameni.

Pe lângă monohidrații de oxalat de calciu, pietrele la rinichi sunt compuse din diferite depuneri de săruri anorganice și compuși organici (de exemplu, proteine) care cristalizează în urina concentrată. La trecerea prin tractul urinar acestea pot fi foarte dureroase.

În prezentul studiu, Rimer și echipa sa au folosit o combinație de experimente in vitro și modele de calcul pentru a analiza efectele zincului asupra creșterii cristalelor COM. Acesta explică faptul că tehnicile folosite în laboratorul său pentru a investiga aceste complexe le permite obținerea unei imagini mai bune. Aceste instrumente le permit să înțeleagă la un nivel aproape molecular cum diferite specii prezente în urină pot regla creșterea cristalelor.
Descoperirile lui Rimer cu privire la rolul dublu al zincului asupra monohidraților de oxalat de calciu au fost confirmate prin măsurători de microscopie a forței atomice, care arată o capacitate unică a ionilor de zinc de a modifica suprafețele cristaline.

Echipa de cercetători a comparat impactul zincului asupra COM cu ioni similari, precum magneziul. Ei au descoperit, însă, că magneziul nu are efect asupra acestora.

sursa: Science Daily