Anemia feriprivă

Anemia feriprivă

Anemia reprezintă cea mai frecventă afecțiune hematologică, fiind determinată de o scădere a numărului eritrocitelor, respectiv de o scădere a concentrației de hemoglobină, ce poate să apară din diverse cauze. (1)

Unul dintre multiplele tipuri de anemii este anemia feriprivă, o anemie de cauză centrală, caracterizată prin deficitul de fier.


O picătură de sânge conține milioane de eritrocite, celule cu o formă discoidă, ceea ce le conferă o suprafață mai mare pentru transportul oxigenului către țesuturi. Transportul oxigenului este asigurat de către o cromoproteină specializată, numită hemoglobină, care dă culoarea specifică sângelui. Această cromoproteină este alcătuită dintr-o parte prostetică, hemul, în centrul căruia se află un atom de fier și dintr-o parte proteică, globina, formată la rândul ei din patru lanțuri polipeptidice, două alfa și două beta. Scăderea concentației hemoglobinei duce la apariția anemiei, cu un tablou clinic specific, mai mult sau mai puțin zgomotos, în funcție de severitatea deficitului. (2)


Fierul este imperios necesar pentru toate organismele vii, datorită implicării sale într-o multitudine de procese metabolice, cum ar fi transportul oxigenului (deoarece intră în structura hemoglobinei al cărui rol este de a transporta oxigenul), sinteza ADN-ului, transportul electronilor. Dat fiind rolul său, reglarea concentrației acestui element este extrem de importantă, absorbția sa în intestinul subțire necesitând a fi corelată cu pierderile, pentru a păstra echilibrul. De exemplu, o persoană cu o greutate de aproximativ 70 kg are o cantitate de fier totală în organism de 4 g, din care 2, 5 g sunt stocate în hemoglobină.


Necesitatea zilnică de fier a unui adult este de 25 mg, dar organismul absoarbe din alimentație, în mod normal, în jur de 1 mg zilnic, astfel încât este nevoit să procure diferența de fier necesară. Una dintre modalități este reprezentată de sustragerea fierului din eritrocitele hemolizate zilnic. Eritrocitele au o durata de viață de circa 120 de zile, după această perioadă fiind distruse la nivelul splinei, însemnând că zilnic 0, 8 % din totalul lor sunt înlocuite. Din hemoglobina eritrocitelor distruse rezultă 20 mg de fier, iar majoritatea va fi absorbit la nivelul mucoasei intestinale duodenale și jejunale, trecând în circulația sangvină, fiind astfel reutilizat. (3, 4)

 

Odată ajuns în circulație, fierul neutilizat pentru eritropoieză se atașează de o proteină, numită transferină, care îl va transporta la situsurile de stocare, sub două forme, feritina și hemosiderina. Feritina este cea mai importantă formă de stocaj, localizată în hepatocitele ficatului, măduva osoasă și în splină. Fierul astfel stocat este disponibil pentru a fi utilizat rapid, în caz de necesitate. Feritina serică este un marker fidel al depozitelor de fier din organism (1 ng/ml este echivalentul a 8 mg de fier stocat). A doua modalitate de stocare, hemosiderina, se găsește în ficat, în celulele Kupffer și în măduva osoasă, în macrofage. (7) Orice eroare a acestui echilibru, fie prin absorbția exagerată a fierului care va duce la apariția unei afecțiuni numită hemosideroză, fie prin scăderea serică a fierului, ducând la anemie feriprivă, va afecta organismul. (3, 4)

Cauze și factori de risc

Una dintre cauzele anemiei feriprive este reprezentată de un aport scăzut de fier ca urmare a unei alimentații deficitare în carne, ouă, pește. Fierul poate fi preluat și din legume, însă absorbția sa este mai scăzută. Acidul ascorbic, găsit în citrice, este un stimulant al absorbției fierului, de aceea se recomandă ca suplimentele de fier să fie administrate împreună cu suc de citrice. (3, 4, 5)  

 

Anemia feriprivă poate avea drept cauză pierderile excesive de fier, de exemplu prin urină (hemosiderinuria, hemoglobinuria), la nivel pulmonar, în hemosideroză, sau prin sângerari cronice.
Cele mai comune cauze de pierderi sanguine sunt:

  • utilizarea antiinflamatoarelor non-steroidiene;
  • neoplazie la nivelul colonului
  • neoplazie gastrică;
  • ulcer gastric sau duodenal;
  • sângerari menstruale abundente;
  • alte cauze: hemoroizi, boli intestinale inflamatorii (boala Crohn), varice esofagiene, epistaxis recurent, după donări de sânge repetate.

 

În plus, există situații în care organismul are necesități mai crescute de fier decât în mod normal. De exemplu, în perioada sarcinii, viitoarea mamă necesită adesea suplimente de fier pentru a preveni o anemie feriprivă, întrucât necesită fier atât pentru producția proprie de eritrocite, cât și pentru asigurarea necesităților fătului. (3, 4, 5, 7) De asemenea, în primii doi ani de viață și în timpul adolescenței, când ritmul creșterii organismului este accelerat, nevoile de fier sunt crescute, ceea ce necesită o compensație prin alimentație diversificată. (6)


Absorbția deficitară a fierului este o altă cauză de anemie feriprivă, fiind determinată fie de rezecții intestinale, fie de un sindrom de malabsorbție, ca celiakia (intoleranța la gluten), mucoviscidoza (fibroza chistică), boala Crohn. Aclorhidia este o altă afecțiune ce duce la anemie feriprivă, prin lipsa acidității, necesară absorbției fierului. (3, 6)

 

În cazul copiilor și sugarilor, cele mai frecvente riscuri sunt:

  • nou-născuții prematuri sau cei care au o greutate mică la naștere;
  • sugarii mai mici de 1 an care sunt alimentați cu lapte de vacă sau de capră;
  • sugarii care sunt alimentați natural, însă diversificarea este efectuată incorect, fară a li se asigura cantitatea de fier necesară, preluată din alimente;
  • alimentarea sugarilor cu formule de lapte care nu au adaos de fier;
  • copiii cu vârste între 1 și 5 ani care beau zilnic mai mult de 700 ml de lapte de vacă sau de capră;
  • copiii expuși la plumb.

Anemia feriprivă la copii și sugari poate fi prevenită, fie prin alimentație, fie prin suplimente de fier, astfel încât este recomandat să întrebați medicul despre profilaxia acestei afecțiuni.

 


Fetele adolescente au un risc crescut de a fi afectate de anemie, deoarece ritmul de creștere al organismului este crescut, însă se adaugă pierderile cronice, regulate, de sânge prin menstre. (10)

Semne și simptome

Persoanele care suferă de anemie feriprivă pot fi asimptomatice sau pot prezenta următoarele semne și simptome:
  • fatigabilitate;
  • amețeli;
  • paloarea tegumentelor și mucoaselor;
  • cefalee;
  • tahicardie;
  • dispnee;
  • dureri toracice;
  • sindrom pica – ingestia de substanțe necomestibile, ca gheața, pământ, var, cretă etc.
  • anorexie;
  • koilonichie (unghiile devin concave), striații longitudinale la nivelul unghiilor;
  • căderea excesivă a părului;
  • tulburări de concentrare;
  • în cazurile severe: stomatita, cheilita, gastrita atrofică. (5, 6)


Diagnostic

Deși medicul este orientat spre diagnosticul de anemie de către simptomele pacientului, diagnosticul final este pus pe baza examenelor de laborator. Numărul eritrocitelor, hematocritul și valoarea hemoglobinei scăzute pun diagnosticul de anemie. Pentru a preciza că anemia este feriprivă, rezultatul analizelor trebuie să arate:

  • fier seric – scăzut;
  • feritină – scăzută (depozite de fier scăzute);
  • transferina - crescută (nivelul seric al proteinei transportoare a fierului este crescut);
  • VEM (volum eritrocitar mediu), HEM (hemoglobina eritrocitară medie) și CHEM (concentrația hemoglobinei eritrocitare medie) – scăzute;
  • haptoglobină – scăzută;
  • reticulocite – scăzute.


Următorul pas în diagnosticul anemiei feriprive este de a stabili cauza. Astfel:

  • se exclud pierderile renale prin dozarea hemoglobinei urinare și prin efectuarea sedimentului urinar;
  • se exclud sângerarile gastrointestinale prin testul hemocult sau coprocitograma. (3)


În urma examenului clinic și testelor biologice, anemia feriprivă poate fi clasificată în 5 stadii:

  • stadiul I – se caracterizează prin scăderea depozitelor de fier, evidențiindu-se prin nivel seric al feritinei scăzut;
  • stadiul II – fierul seric și saturația transferinei scad, iar receptorii serici ai transferinei au un nivel crescut;
  • stadiul III – scade numărul eritrocitelor;
  • stadiul IV – apare microcitoza (VEM scăzut), însoțită de hipocromie (HEM și CHEM scăzute);
  • stadiul V – deficitul de fier se manifestă clinic, prin semne și simptome. (6)


Diagnosticul diferențial trebuie efectuat în primul rând cu alte anemii microcitare:

  • Talasemia: este o anemie periferică, hemolitică, cauzată de anomalii ale lanturilor de hemoglobina. Din punct de vedere biologic se evidențiază: fier seric crescut, feritina crescută, bilirubina indirectă crescută, reticulocite crescute, iar electroforeza hemoglobinei va pune diagnosticul cert.
  • Anemia din afecțiuni cronice – feritina normală sau crescută, asociată cu un nivel scăzut al fierului seric ne orientează spre acest tip de anemie.
  • Anemia din intoxicația cu plumb. (7, 8, 9)


Tratament

Pentru un tratament corect, este necesară cunoașterea cauzei exacte ce a determinat apariția anemiei feriprive. În general, dacă este cauzată de dezechilibre alimentare aceasta este tratată prin creșterea aportului de fier, fie prin ajustarea dietei, dacă anemia este una ușoară, fie prin administrarea de fier oral sau parenteral, dupa cum vă va prescrie medicul dumneavoastră, într-o doză corespunzătoare vârstei și greutății. Acesta va trata orice altă cauză, în paralel cu administrarea suplimentelor de fier, ca de exemplu administrarea de contraceptive pentru combaterea unei sângerari menstruale abundente sau tratarea ulcerului peptic.

 

O dietă bogată în fier, se bazează pe:

  • carne roșie;
  • ficat;
  • pui, curcan;
  • pește;
  • broccoli, fasole;
  • paste, cereale, orez îmbogățite cu fier.

 

Dacă medicul vă recomandă suplimente orale, trebuie să țineți cont de următoarele aspecte:

  • Nu luați tabletele de fier împreună cu antiacide, cum ar fi inhibitoarele de pompă de protoni sau antagoniști ai receptorilor histaminici H2.
  • Este recomandat să luați tabletele prescrise împreună cu vitamina C (acid ascorbic – 250 mg) sau cu suc de citrice – acidul ascorbic potențează absorbția fierului. (5, 6)


Efecte adverse ale terapiei:
Este important să știți că suplimentele de fier pot produce constipație, de aceea medicul dumneavoastră vă poate face recomandări pentru combaterea acestui efect advers. De asemenea, scaunele pot căpăta culoarea neagră, astfel încât nu trebuie să vă impacientați. Alte efecte adverse sunt: greața, vărsăturile, epigastralgiile, durerile abdominale, arsurile resimțite la nivel toracic. (7)  

 

Există situații în care medicul dumneavoastră va decide că este necesară administrarea intravenoasă de fier sau chiar a transfuziilor de sânge:

  • anemia feriprivă severă;
  • sindroame de malabsorbție, atunci când fierul nu poate trece din lumenul intestinal, prin mucoasa intestinală în circulația generală;
  • intoleranța la fierul administrat oral;
  • pierderi cronice de sânge;
  • pacientul prezintă simptome severe, ca dispneea sau durerile toracice. (5, 6)

                 

Tratamentul oral sau parenteral se continuă până la normalizarea hemoglobinei, astfel încât sunt necesare dozări succesive ale acestei cromoproteine, continuând 6-8 săptămâni după atingerea valorilor normale, pentru refacerea depozitelor de fier. (11)


Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK