Dermatita seboreică

Dermatita seboreică
Dermatita seboreică este o afecțiune inflamatorie a tegumentelor localizate la nivelul feței, a scalpului sau a toracelui superior, zone la nivelul cărora se află un număr crescut de glande sebacee.

Deși boala poartă această denumire, secreția de sebum se află în limite normale. Boala este mai frecvent întâlnită în rândul bolnavilor diagnosticați cu SIDA sau diferite boli neurologice și se caracterizează prin apariția unei descuamări unsuroase la nivelul scalpului. Boala poate apărea înainte sau concomitent cu psoriazisul.

Dermatita seboreică generalizată este o formă particulară de boală foarte rar întâlnită, caracterizată prin apariția leziunilor inflamatorii tegumentare pe toată suprafața corporală. [1], [3], [4]

Epidemiologie

Dermatita seboreică reprezintă 3-5% din totalitatea afecțiunilor dermatologice.

Forma ușoară de dermatită seboreică, caracterizată prin mătreață abundentă, este întâlnită în aproximativ 15-20% din cazuri.

În majoritatea cazurilor, boala debutează la pubertate, dar manifestările clinice specifice își fac apariția la maturitate, după împlinirea vârstei de 40 de ani. Simptomatologia bolii este mai moderată la maturitate și este mai accentuată în cazul formelor de boală cu debut în copilărie. [1], [2], [3]

Cauze și factori de risc

Factorul etiologic principal care determină declanșarea erupției tegumentare nu este cunoscut.

Studiile au arătat că numărul crescut de micelii Pityrosporum ovale, aflate în mod normal în flora saprofită localizată pe suprafața tegumentară, este implicat în apariția leziunilor inflamatorii tegumentare.

Sunt descriși anumiți factori favorizanți, a căror prezență pot determina apariția inflamației tegumentare. Aceștia sunt:
  • factorul genetic;
  • stresul;
  • temperaturile scăzute;
  • infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV);
  • anumite afecțiuni neurologice precum boala Parkinson;
  • utilizarea îndelungată a unor medicamente precum: Interferon alfa, Cimetidină, Fluorouracil, Haloperidol, Buspironă, săruri de aur, Metildopa, Stanozolol, Etionamidă, litiu, Methoxsalen, Trioxsalen, Psoralen etc. [1], [2], [3], [4]

Semne și simptome

Manifestările clinice ale bolii apar progresiv pe parcursul evoluției bolii. Inițial apare descuamarea tegumentară difuză la nivelul scalpului (mătreață), care poate fi uscată sau unsuroasă, însoțită de prurit tegumentar.

În stadiile avansate de evoluție a bolii apar papule descuamative pe suprafața tegumentului, de culoare galben-roșiatică, localizate cu predominanță la nivelul liniei de implantare a părului, la nivelul sprâncenelor și a șanțurilor nazo-labiale, retroauricular, în regiunea axilară sau sternală. De asemenea, pot apărea și manifestări clinice conjunctivale: blefarită caracterizată prin iritație conjunctivală și apariția crustelor uscate la nivelul genelor.

Dermatita seboreică poate fi întâlnită și la nou-născuți, această formă particulară de boală fiind caracterizată prin următoarele aspecte:
  • apariția unor leziuni la nivelul scalpului, asemănătoare crustelor, de culoare galbenă;
  • leziuni de descuamare sau fisurare localizate în spatele urechilor, de culoare gălbuie;
  • papule roșii la nivelul feței;
  • leziuni tegumentare specifice dermatitei localizate în sfera organelor genitale și pe fese (dermatita scutecului), care nu prezintă ameliorare la tratamenul administrat.

Copiii mai mari diagnosticați cu dermatită seboreică pot prezenta leziuni de descuamare, groase, cu diameterul de 1-2 cm, localizate la nivelul scalpului. [1], [2], [3], [4]

Diagnostic

Diagnosticul de dermatită seboreică se pune pe baza simptomatologiei și a semnelor clinice prezentate anterior.

Diagnosticul diferențial al dermatitei seboreice trebuie realizat cu următoarele afecțiuni dermatologice:
  • dermatita alergică de contact;
  • manifestările clinice cutanate apărute în cadrul LES;
  • boala Paget cu localizare extramamară;
  • candidoza cutanată;
  • dermatita alergică de contact;
  • dermatita atopică pediatrică;
  • dermatita iritativă de contact;
  • eritrasma;
  • dermatita numulară;
  • sindromul Omenn;
  • impetigo;
  • intertrigo;
  • histiocitoza cu celule Langerhans;
  • pemfigus eritematos;
  • pemfigus foliaceu;
  • boala cronică granulomatoasă;
  • psoriazisul exfoliativ;
  • boala Letter-Siwe;
  • erupțiile tegumentare escoriative apărute în urma consumului de droguri;
  • blefarita stafilococică;
  • dermatita periorală;
  • Pitiriasis rosea;
  • Pitiriasis versicolor;
  • deficitul de zinc sau de vitamina B;
  • Tinea capitis, Tinea corporis sau Tinea cruris. [3], [4]

Tratament

În cazul dermatitei seboreice apărute la persoanele adulte se recomandă utilizarea zilnică sau cel puțin o dată la două zile a șampoanelor de păr care conțin pirition, sulfură de seleniu, zinc, sulf, gudron sau acid salicilic. După îndepărtarea mătreții se recomandă utilizarea acestor șampoane o dată sau de două ori pe săptămână.

Aplicarea locală la nivelul zonei descuamative a unei loțiuni pe bază de corticosteroizi duce la dispariția leziunilor de descuamare. Dintre loțiunile administrate amintim: loțiune cu 0, 025% triamcinolon acetonid, loțiune cu 0, 01% fluocinolon acetonid. Acest tip de soluție se administrează o dată sau de două ori în fiecare zi până la dispariția leziunilor.

În cazul dermatitei seboreice localizate la nivelul șanturilor nazolabiale, în spatele nasului sau a urechii sau pe marginea pleoapelor, se administrează o cremă cu 1% hidrocortizon, două sau trei aplicații zilnice, până la dispariția leziunilor tegumentare. Față de celelalte creme pentru față, administrate în cazul dermatitei seboreice, care conțin corticosteroizi fluorinați, crema facială cu hidrocortizon nu prezintă reacții adverse.

În cazul lipsei de răspuns la preparatele medicamentoase amintite anterior, se administrează Ketoconazol 2% sau alte medicamente topice pe bază de imidazol. Acestea vor fi aplicate pe locul leziunii inflamatorii de două ori în fiecare zi. Durata tratamentului este de 1-2 săptămâni. Studiile au arătat că tratamentul cu imidazoli duce la o remisiune îndelungată a leziunilor tegumentare.

În cazul dermatitei seboreice localizate pe marginea pleoapelor se recomandă aplicarea unei mici cantități de șampon de copii diluat.
La sugarii diagnosticați cu dermatită seboreică se recomandă aplicarea zilnică, de două ori în fiecare zi, a unei creme care conține hidrocortizon 1%. De asemenea, se recomandă utilizarea zilnică a șamponului pentru copii.

La copilul mic diagnosticat cu dermatită seboreică care prezintă leziuni de descuamare groase la nivelul scalpului, seara la culcare se aplică la nivelul leziunii un gel care conține acid salicilic 2% sau corticosteroizi și ulei de măsline. Se recomandă spălarea zilnică a scalpului cu șampon de copii până la dispariția leziunilor. [1], [2], [3], [4]

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Vergeturile
  • Foliculita în urma epilării
  • Acupunctura ar putea trata afecțiunile dermatologice
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum
    Aplicația Activ (by ROmedic)
    Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

    Accesează gratuit Aplicația
    Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK