Edemul pulmonar

Introducere

Edemul pulmonar reprezinta o acumulare  exagerata de lichid in tesutul pulmonar, care apare consecutiv unor  afectiuni primare. Insuficienta cardiaca (in tarile industrializate) si patologiile renale cu limitarea functiei de epurare a sangelui reprezinta cele mai frecvente cauze de edem pulmonar.
Manifestarile clinice sunt severe :dispnee, neliniste, tuse si sunete respiratorii specifice . Gravitatea edemului pulmonar poate fi constatata cu ajutorul examenului clinic, a radiografiei pulmonare si a analizei gazelor sangvine. Se recomanda oxigenoterapie si  sustinerea in pozitie ridicata a partii superioare a corpului. Tratamentul si prognosticul depind de afectiunea primara declansatoare.

Definitie

Edemul pulmonar reprezinta o acumulare acuta sau cronica de lichid corporal (seros) in tesutul pulmonar. Fluidul se acumuleaza initial in spatiul dintre tesuturile pulmonare (edem pulmonar interstitial) si se poate extinde pana la nivelu alveolelor pulmonare, rezultand un edem pulmonar alveolar. Datorita faptului ca in acest stadiu suprafata necesara schimbului gazos este micsorata foarte mult, apare deteriorarea cronica a functiei pulmonare a functiei pulmonare in ceea ce priveste ventilatia, vascularizatia si schimbul gazos.

Se disting patru stadii ale edemului pulmonar:
Stadiul I, edemul pulmonar interstitial: lichidul se afla doar in spatiile dintre tesuturi;
Stadiul II, edemul pulmonar alveolar: lichidul ajunge la nivelul alveolelor pulmonare si chiar in bronhii.
Stadiul III, formarea de spuma: In cazul unei cantitati mari de lichid, acesta stagneaza la nivelul bronhiilor si duce la formarea de spuma, care este expectorata de bolnav ptin tuse.
Stadiul IV, asfixiere: aportul insuficient cu oxigen determina oprirea respiratiei si a circulatiei sangvine.
Datorita faptului ca  este cauzat adesea de insuficienta cardiaca, edemul este una din cele mai frecvente boli in tarile industrializate.

Etiologie

Cauza edemului pulmonar o constituie tulburarea raporturilor de presiune la nivel pulmonar. In mod normal plamanul se afla intr-o stare de echilibru intre presiunea hidrostatica si cea ostmotica. Presiunea hidrostatica, raspunzatoare pentru circulatia sangelui in capilare, favorizeaza iesirea fluidelor din vase. Presiunea osmotica , care apare datorita proteinelor din sange, actioneaza impotriva pierderii de fluid din spatiul intercapilar.

Tulburarile care duc la edem pulmonar apar in primul rand atunci cand presiunea hidrostatica creste sau cea osmotica scade, ceea ce duce la iesirea fluidelor din capilare si acumularea acestora in tesutul pulmonar si chiar in alevolele pulmonare. Daca cantitatea de lichid acumulata depaseste doi litri functia pulmonara este deteriorata.

Edemele pulmonare pot avea cauze diferite , de etiologie cardiaca sau extracardiaca. Aceasta clasificare se datoreaza faptului ca problemele cardiace constituie cea mai frecventa cauza a edemului pulmonar.

Edemul pulmonar de etiologie cardiaca

Edemul pulmonar de etiologie cardiaca apare datorita insuficientei functiei cardiace, cu stagnarea sangelui din ventriculul stang la nivel pulmonar. Datorita faptului ca inima nu resuseste sa pompeze suficient sange in corp, presiunea hidrostatica creste (in venele si capilarele pulmonare) de la 8 mmHG la peste 25mmHG, iar lichidele din circulatie patrund in spatiile pulmonare interstitiale si in alveolele pulmonare.
Acest tip de edem pulmonar apare datorita insuficientei acute a  inimii stangi provocate de un infarct de miocard, de aritmii sau de o miocardita. Edemul pulmonar de etiologie cardiaca poate sa apara si in urma unei insuficiente cronice a inimii stangi, prin defecte de functionare a valvelor cardiace sau hipertensiune cronica.

Edemul pulmonar de etiologie extracardiaca

Edemul pulmonar poate fi determinat de una din urmatoarele cauze extracardiace:
1. Deterioararea peretilor capilari cu cresterea permeabilitatii in conditii de presiune hidrostatica si osmotica normala, datorita reactiilor alergice, a substantelor nocive sau a unor gaze iritante (clor, amoniac);
2. Diminuarea presiunii osmotice ca urmare a scaderii absolute a proteinelor plasmatice ( de exemplu in cazurile de subnutritie sau in patologiile hepatice);
3. Scaderea relativa a proteinelor plasmatice cu diminuarea presiunii osmotice datorita unui aport exagerat de lichide sau a unei diureze scazute (in patologiile renale: edem pulmonar de cauza renala);
4. Asa-numita „boala a inaltimilor”, provocata de variatii are presiunii aeriene exterioare.