Sânii

Sânii sunt o componentă definitorie a corpului unei femei, atât din punct de vedere biologic, cât și estetic. Cunoașterea fiziologiei și a modului de funcționare normală și patologică a țesuturilor mamare, date fiind riscurile la care o femeie este expusă - din păcate, statisticile indică cea mai mare incidență în cazul cancerului la sân.

Așadar, vă invităm în continuare să aflați toate informațiile care v-ar putea interesa cu privire la sâni.

Anatomia şi fiziologia sânului

Sânul este o masă de ţesut adipos, conjuctiv şi glandular, poziţionat deasupra muşchilor pectorali, între claviculă, axilă şi simetric de o parte şi de alta  sternului. Zona toracică în care sunt poziţionaţi sânii se numeşte regiune mamară.

Sânul este format din: lobi, ducturi lactifere (sau canale galactofoare) şi ţesut adipos, conjuctiv şi limfatic. La nivelul fiecărui sân sunt prezenţi 15-25 de lobi, formaţi din mai mulţi lobuli, care se termină în bulbi. Toate aceste formaţiuni sunt conectate prin ducturi lactifere, o reţea al cărei centru este mamelonul, aflat în areolă. Ţesutul adipos dă forma şi consistenţa sânului, iar mărimea acestuia depinde de factori precum greutatea corporală, vârsta, rasa, constituţia corporală, diferitele schimbări fiziologice prin care trece corpul feminin. Construcţia internă a sânului include o reţea de ligamente, ţesut fibros conjunctiv, nervi, vase sanguine şi limfatice şi noduli limfatici.

Vascularizarea se produce în principal prin artera mamară. Sistemul limfatic transportă celule şi fluide cu rol de protecţie în cazul bolilor.  Vasele limfatice de la nivelul sânului pot fi: superficiale, care preiau limfa din tegument, sau profunde (o preiau din reţeaua perilobulară). Există trei căi prin care limfa este drenată: cea axilară, prin nodurile limfatice situate în zona inferioară a pectoralului mare şi în cea axilară; calea parasternală, prin căile ce se regăsesc pe marginea sternului şi nodurile supraclaviculare; şi cea transpectorală, prin vasele limfatice care trec prin muşchii pectorali şi se varsă în nodurile supraclaviculare sau axilare.

Din punct de vedere fiziologic, sânul este destinat alăptării, iar structura sa relevă această funcţie. Semnalele hormonale care influenţează funcţia sânului sunt în principal estrogenul, progesteronul şi prolactina. Sub influenţa primilor doi hormoni, la pubertate începe creşterea sânilor şi pregătirea acestora pentru funcţia de lactaţie. În timpul ciclului menstrual, volumul sânului suferă modificări explicate tot de influenţa estrogenilor şi progesteronului: în perioada premenstruală, sânii cresc în volum, apărând chiar dureri (mastalgie ciclică). Prolactina este secretată de glanda pituitară în timpul sarcinii şi declanşează lactogeneza. Acest hormon este stimulat de estrogen şi inhibat de progesteron.

În timpul alăptării, este stimulată secreţia de oxitocină, al cărei rol este de a produce reflexul de ejecţie a laptelui.

Aspectul normal al ţesutului mamar

Consistenţa şi aspectul ţesutului mamar variază în funcţie de mai mulţi factori: genetica, vârsta, numărul naşterilor, perioada ciclului menstrual. Partea glandulară (exterior-sus) a sânilor este mai tare, mai fermă, în timp ce partea adipoasă (interior-jos) se simte ca fiind mai moale. Aceste diferenţe se pot constata la examinarea mamară, care poate fi prin auto-examinare sau realizată de către medic.

Semnele de normalitate sunt: forma şi mărimea similară a sânilor, situarea sfârcurilor la acelaşi nivel, culoarea şi aşezarea areolei, pielea netedă, fără ulceraţii şi umflături sau retrageri atât în zona sânilor, cât şi în zona subrațului  şi în cea de deasupra claviculei.

Următoarele modificări necesită examinare medicală de urgenţă:

• distorsiunea sau retracţia sfârcului (la femei care nu au inversia acestuia)
• modificarea consistenţei şi a dimensiunii unui sân (asimetrie)
• retracţia tegumentului
• ulceraţii, eczeme, înroşirea pielii, aspect de coajă de portocală
• scurgeri din mamelon, sângerări
• apariţia unui nodul în zona mamară sau axilară sau modificarea unui nodul existent
  

Majoritatea modificărilor apărute la nivelul sânilor se dovedesc benigne, astfel că pentru unele persoane examinarea poate fi o sursă de anxietate, intrucat se poate recurge la proceduri invazive, cum este biopsia, fără ca acestea să fie necesare. De aceea, unele organizaţii consideră examinarea mamară ca fiind opţională, dat fiind că practicarea acesteia nu reduce numărul de decese cauzate de cancerul mamar.

Totuşi, urmărirea aspectului şi consistenţei sânului poate fi utilă pentru detectarea cancerului în faze incipiente, atunci când este susţinută şi de alte metode de investigaţie (8).  Se recomandă ca începând cu vârsta de 20 de ani, femeilor să li se arate de către medicul lor cum să facă o auto-examinare a sânilor.  Aceasta presupune un aspect de evaluare vizuală şi palparea sânilor.

Cum se realizează auto-examinarea

Auto-examinarea vizuală se începe prin a sta în faţa oglinzii, cu mâinile pe lângă corp, urmărindu-se eventualele modificări de formă, mărime şi simetrie ale sânilor, poziţia mameloanelor. Aceleaşi lucruri se urmăresc şi din poziţia cu mâinile pe şolduri şi cu braţele ridicate. 

Examinarea manuală presupune poziţionarea corpului pe spate. Se folosesc degetele sau toată palma, palpându-se atât zona mamară, cât şi cele axilară şi claviculară. Mişcarea trebuie să fie sistematică, cu diferite intensităţi de presiune. Se caută inflamaţii, noduli, porţiuni mai tari decât de obicei, se inspectează de asemenea mameloanele pentru eventuale scurgeri. În cazul în care este identificat una din modificările enumerate mai sus sau dureri în afara celor din perioada premenstruală, sunt necesare investigaţii medicale.