Alterarea ritmului circadian poate fi un avertisment timpuriu pentru demență

Realizat în Statele Unite și publicat la 29 decembrie 2025 în jurnalul Neurology, un nou studiu a analizat relația dintre ritmurile circadiene și riscul de apariție a demenței la adulții vârstnici. Cercetarea arată că slăbirea, fragmentarea sau întârzierea ritmurilor zilnice de activitate și repaus se asociază cu un risc semnificativ mai mare de demență, sugerând că menținerea sincronizării cu ciclurile naturale somn–activitate poate juca un rol important în sănătatea cerebrală odată cu înaintarea în vârstă.

• Ritmurile circadiene mai slabe și mai fragmentate s-au asociat cu un risc crescut de demență.
• Un vârf al activității zilnice mai târziu în cursul zilei a fost legat de un risc cu 45% mai mare de demență.
• Asocierile au fost observate într-o cohortă mare, rasial diversă, de adulți vârstnici fără demență la momentul inițial.
• Rezultatele susțin ipoteza că dereglările ritmului circadian pot reprezenta un factor de risc modificabil.

Context

Ritmul circadian reprezintă sistemul intern de temporizare al organismului, responsabil de coordonarea ciclului somn–veghe pe 24 de ore și de reglarea unor funcții esențiale precum secreția hormonală, metabolismul și temperatura corporală. Acest sistem este controlat central de creier și este puternic influențat de semnalele de mediu, în special de lumină.

Odată cu înaintarea în vârstă, apar modificări fiziologice ale ritmurilor circadiene, iar datele existente sugerează că aceste perturbări pot contribui la procese neurodegenerative. Dereglarea ritmurilor zilnice a fost asociată anterior cu inflamație cronică, tulburări de somn și acumularea patologică de proteine implicate în demență.

Despre studiu

Analiza a fost realizată în cadrul studiului de cohortă comunitar Atherosclerosis Risk in Communities, desfășurat în patru centre din Statele Unite. Au fost incluși 2.183 de participanți cu vârsta medie de 79 ± 4,5 ani, fără diagnostic de demență la momentul inițial. Dintre aceștia, 58% au fost femei, 24% persoane de culoare și 76% persoane albe.

Participanții au purtat un dispozitiv de monitorizare cardiacă de tip Zio XT, fixat pe torace, pentru o perioadă medie de 12 zile. Datele accelerometrice obținute au permis evaluarea detaliată a ritmurilor de repaus și activitate. Ulterior, participanții au fost urmăriți pe o durată mediană de 3 ani, timp în care 176 de persoane (8%) au dezvoltat demență.

Ritmurile circadiene au fost caracterizate prin indicatori nonparametrici și parametrici:

• Amplitudinea relativă – măsură a diferenței dintre perioadele cele mai active și cele mai inactive ale zilei.
• Variabilitatea intrazilnică – indicator al fragmentării ritmului.
• Stabilitatea interzilnică – măsură a consistenței zilnice.
• Amplitudinea, mesorul și acrofaza – parametri derivați din analiza cosinor, care descriu intensitatea și momentul vârfului de activitate.

Rezultate

După ajustarea pentru factori de confuzie relevanți, inclusiv vârsta, sexul, tensiunea arterială și bolile cardiovasculare, s-au observat asocieri robuste între parametrii ritmului circadian și riscul de demență:

• Fiecare scădere cu o deviație standard a amplitudinii relative s-a asociat cu o creștere de 54% a riscului de demență (interval de încredere 95%: 32%–78%).
• Fiecare creștere cu o deviație standard a variabilității intrazilnice a fost asociată cu un risc mai mare cu 19% (interval de încredere 95%: 2%–38%).
• Scăderea amplitudinii și a mesorului a fost corelată cu un risc crescut de demență, cu rapoarte de hazard de 1,43, respectiv 1,33 per deviație standard.

Momentul vârfului zilnic de activitate a avut, de asemenea, importanță clinică. Participanții cu o acrofază mai târzie, adică un vârf al activității după ora 14:15, au prezentat un risc de demență de 1,45 ori mai mare comparativ cu cei cu un vârf mai timpuriu. Proporțional, aproximativ 10% dintre persoanele cu activitate tardivă au dezvoltat demență, față de 7% în grupul cu activitate mai precoce.

Aceste date sugerează că decalajul dintre ceasul biologic intern și semnalele de mediu poate contribui la procese patologice cerebrale, posibil prin mecanisme inflamatorii, alterarea somnului sau afectarea clearance-ului cerebral al proteinelor neurotoxice.

Limitări și implicații

Printre limitările studiului se numără lipsa informațiilor privind subtipurile de demență și absența unor măsurători obiective ale tulburărilor de somn, precum apneea de somn. Chiar și în aceste condiții, coerența rezultatelor susține relevanța clinică a ritmurilor circadiene.

Autorii subliniază necesitatea unor studii viitoare care să evalueze dacă intervențiile asupra ritmului circadian, cum ar fi expunerea controlată la lumină sau modificările de stil de viață, pot reduce riscul de demență și pot deveni parte a strategiilor de prevenție neurodegenerativă.