Tulburarile de somn la copii

Tulburarile de somn la copii

Tulburarile de somn la copii
Tulburarile de somn sunt frecvente in copilarie. Un copil care merge la somn fortat sau se trezeste frecvent in timpul noptii poate fi stresant pentru familie. Tulburarile de somn la copii, daca sunt confirmate prin simptome reproductibile intr-un laborator, nu sunt foarte diferite de cele ale adultilor. Totusi, problemele de somn, definite drept un model de somn nesatisfacator pentru parinti, copil sau medic sunt foarte comune.

Definirea comportamentului anormal in timpul somnului este dificila datorita diferentelor importante intre modelele de somn care apar in diferite stadii de dezvoltare. Astfel, nu este considerat anormal ca un copil de doua luni sa se trezeasca frecvent noaptea, însă este considerat anormal pentru un copil de doi ani. Pentru a face definirea problemelor de somn si mai dificila, familiile variaza in toleranta lor asupra obiceiurilor in timpul somnului ale copilului; ceea ce unele familii gasesc a fi problematic, altele considera normal.

Consecintele problemelor netratate ale somnului pot cuprinde disfunctie emotionala, comportamentala si cognitiva severa. Magnitudinea acestor sechele este invers proportionala cu abilitatea copilului de a se adapta si dezvolta in ciuda alterarilor somnului. Nu in cele din urma, reglarea somnului ramine o parte importanta a sanatatii tinerilor. Incidenta ridicata a tulburarilor de somn exista printre copiii si adolescentii cu conditii medicale psihiatrice si de neurodezvoltare.

Exista asocieri intre tulburarile de somn si conditiile psihiatrice comorbide. De exmplu, cind un copil cu depresie recurenta are o exacerbare, problemele de somn se accentueaza frecvent simultan. Pe de alta parte, somnul intrerupt si neadecvat ca entitate unica poate produce disfunctie comportamentala, afectiva si cognitiva. Neurobiologic, sisteme modulatoare strins legate par a regla somnul, starea de alerta si durata atentiei.

Cauze si factori de risc

Tulburarile de somn la copii pot fi impartite in urmatoarele 3 categorii:

Adolescentii care consuma anumite substante chimice reprezinta o grupare semnificativa a tinerilor cu probleme de somn. Pacientii cu disomnii prezinta dificultati in initierea sau mentinerea somnului sau sunt somnolenti excesiv in timpul zilei.
Disomniile sunt tulburari ale cantitatii, calitatii sau momentului somnului. Aceste tulburari sunt considerate a fi consecinta anomaliilor sistemului nervos central, care altereaza procesul somnului.

Parasomniile determina intreruperea unui somn deja instalat. Excitarea, excitarea partiala si tranzitia intre stadiile somnului definesc aceasta categorie. O definitie alternativa a acestui fenomen descrie evenimente comportamentale si psihologice deviate care se manifesta in somn. Insomnia sau somnolenta excesiva este neobisnuita in parasomnii in ciuda intreruperii somnului, aceste simptome sunt caracteristice disomniei. Cele mai multe parasomnii afecteaza tinerii de altfel sanatosi si se remit de obicei in perioada adolescentei. Aceste tulburari sunt vazute drept fenomene tranzitorii de dezvoltare, desi copiii cu parasomnii au fost observati a avea incidenta ridicata a initierii tardive a somnului, trezirilor nocturne, rezistentei la culcare si a reducerii duratei de somn comparat cu populatia generala.

Conditiile neuropsihiatrice asociate cu tulburarile de somn cuprind:

Somnul normal la copii

Somnul la copiii mici este destul de diferit de cel al adultilor. Copiii mai mici de 6 luni petrec 50% din somnul lor in faza de REM, comparat cu 20% la adulti. Copiii intra in somn printr-o faza de REM initiala activa, fata de adulti care nu intra in REM decit dupa 90 de minute de somn. Fazele REM apar mai frecvent in timpul somnului la copii, determinind perioade de somn mai scurte. Pina la 6 luni, REM linistit sau somnul linistit nu poate fi impartit in cele patru stadii EEG cunoscute in somnul matur.
La 6 luni arhitectura somnului copilului seamana cu cea a adultului. Dupa o perioada initiala de „aranjare in pat” care necesita 10-20 de minute, copilul trece din stadiul 1 nonREM in stadiile 3 sau 4. Dupa 1-2 cicluri de somn nonREM, acesta intra in REM la 90 de minute. Prima treime a noptii este de somn profund, iar ultima jumatate somn REM-activ.
La nou-nascuti, somnul este impartit egal intre zi si noapte. Somnul nocturn devine gradat consolidat in primul an intr-un singur somn neintrerupt, iar somnul diurn diminua gradat in primii trei ani. Pina la virsta de 4 ani, majoritatea copiilor nu mai necesita perioade de somn ziua. Cerinta de somn nocturn diminua de asemenea, astfel ca la adolescenta modelul lor de somn este acelasi cu al adultilor.

Semne si simptome

Tulburarile de somn primare sunt impartite in disomnii, care sunt caracterizate de anomalii ale cantitatii, calitatii sau a duratei somnului si parasomnii, care sunt caracterizate de evenimente comportamentale si psihologice anormale care apar alaturi de stadiile de somn sau tranzitiile somn-trezire.

In evaluarea tulburarilor de somn ale unui copil sau adolescent este important istoricul modului de a dormi al acestuia. Un jurnal al somnului, pastrat pentru doua saptamini aduce informatii asupra variabilitatii de la noapte la noapte. Poate prezenta complianta pacientului alaturi de interventiile comportamentale si raspunsul la tratament.

Informatii care trebuie incluse in istoric:
  • orele la care doarme copilul, cind a inceput problema
  • factori de predispozitie, care precipita sau perpetueaza
  • activitatile de seara si ritualul de culcare
  • mediul in care doarme copilul, latenta debutului somnului
  • starile de excitare - cind sau pentru ce durata apar acestea, comportamentul si modul in care este convins copilul sa se intoarca in pat
  • istoricul de sforait, pauzele in respiratie, mersul in somn, vorbitul, enurezisul si nicturia
  • pozitia in somn, cosmarul, simptome ale convulsiilor, muscatul limbii, mestecatul, singele pe pijamale
  • momentul trezirii dimineata, paralizia in somn si cefalea de dimineata
  • timpul total de somn, somnul de refacere, somnolenta diurna, oboseala si performanta scolara
  • intrebari despre depresie, anxietate, griji, hiperactivitate si iritabilitate
  • frecventa si durata somnului diurn, existent bolilor comorbide
  • folosirea de cafeina, alcool, droguri, preparate naturiste
  • istoricul familial de tulburari de somn sau metabolice
  • obiceiurile pacientului la culcare, efortul facut pentru a controla simptomele
  • impactul general al tulburarilor asupra familiei.

Un examen fizic complet, care sa tinteasca cauzele si consecintele tulburarilor legate de somn este indicat.
Semnele care trebuie cautate cuprind:
  • nivelul de constienta
  • caracteristicele fizice - circumferinta capului, greutatea si indicatorii constipatiei, elementele sugestive ale anomaliilor congenitale si dimensiunea faringelui posterior
  • cauzele fizice ale blocajului cailor aeriene (amigdale marite sau facies adenoid)
  • obezitatea si circumferinta gitului
  • semnele sistemice ale insuficientei cardiace (cianoza)
  • semnele care indica convulsiile
  • leziuni ale buzelor, limbii sau dintilor
  • incontinenta, modificarile postictale ale senzoriului.


Diagnostic

Studiile de laborator ale somnului sunt de ajutor, dar cele mai multe probleme ale somnului la copii nu necesita astfel de teste. Cele mai multe astfel de conditii se rezolva prin terapie comportamentala.

Polisomnografia nocturna si testele de latenta diurna reprezinta cele mai folosite studii.

Suspiciunea clinica asupra unor conditii reprezentate mai jos necesita studii aprofundate:
  • activitate convulsiva asociata somnului
  • refluxul gastroesofagian asociat somnului
  • astmul nocturn sau tusea persistenta
  • ADHD sau sindromul Tourette asociate cu somnul nelinistit si activitatea diurna intrerupta
  • sindromul picioarelor nelinistite si miscarea periodica a picioarelor in somn (ambele relativ comune la copii)
  • somn REM frecvent, bruxism sever, sforait si hipopnee sau apnee
  • somnolenta recalcitranta sau neexplicata
  • narcolepsie suspectata.


Tratament

Modalitatile de tratament pot fi adaptate usor la nivelul de dezvoltare al tinarului. Mai mult, se ia in considerare igiena somnului in toate tulburarile. Eficacitatea terapiei cognitiv-comportamentale in copilarie a fost bine demonstrata in studii controlate si cazuri clinice. Tratamentele medicamentoase ale tulburarilor de somn nu sunt sustinute de date adecvate si semnificative. Datorita putinelor studii, este indicata aplicarea strategiilor cognitive si comportamentale initiale in majoritatea cazurilor. Adenotonsilectomia poate fi indicata pentru sindromul de apnee obstructiva in somn. Scaderea in greutate este recomandata pacientilor cu obezitate.
Dinamica familiei trebuie studiata si redresata. Modelul de somn al parintilor si al copiilor lor arata similaritati.

Strategiile folosite pentru a ameliora somnul copiilor

Tehnica extinctiei: aceasta presupune ca parintele sa puna copilul in pat la un anume moment si apoi sa ignore protestele copilului pina la o anumita ora dimineata.
Extinctia gradata: multi parinti pot percepe extinctia pura ca fiind prea cruda, de aceea o tehnica stadiata poate fi utilizata incluzind tehnica verificarii sau acordarea de atentie si confort psihic copilului la perioade din ce in ce mai lungi.
Tehnica stimulilor de rutina pozitivi: aceasta implica dezvoltarea unei rutine de culcare constante, relaxante si calmante, in care activitatile placute sunt oprite daca copilul protesteaza.
Trezirea programata: parintii trezesc copilul cu 15 minute inainte de momentele sale tipice de trezire, acestea vor fi in timp oprite.
La pacientii cu enurezis nocturn, istoricul si examenul fizic sunt suficiente pentru a exclude o anomalie urologica. Urinoanaliza, evaluarea staturo-ponderala si presiunea singelui sunt folosite pentru a exclude alte cauze medicale. Copiii sub 6 ani trebuie educati ca enurezisul este normal in dezvoltare.

Strategiile comportamentale de ajutor

Metoda alarmei: se seteaza o alarma la momentul probabil al evenimentului, copiii evitind udarea lenjeriei inainte de alarma; durata prelungita a alarmei determina rate mai mari de succes.
Educatia parintilor: acestia trebuie sa stie ca o igiena a somnului serveste la preventia enurezisului; restrictia fluidelor, urinarea inainte de culcare si trezirea tardiva a parintilor sunt componente ale igienei somnului.
Tratamentul pentru cosmaruri si anxietate cuprinde antrenarea relaxarii, imaginatia ghidata, autodiscutiile pozitive, desensibilizarea sistematica si expunerea gradata. Copilul progreseaza prin vizualizarea mai putin amenintatoare a fricii pina la cucerirea in vivo a obiectelor sau situatiilor incriminate.
La pacientii cu sindrom al picioarelor nelinistite sau miscarea periodica a picioarelor in somn se va tinti ameliorarea stresului si promovarea relaxarii, alaturi de terapia farmacologica.
La pacientii cu tulburari ale ritmului circadian, terapia cu lumina reseteaza nucleii suprachiasmatici, avind efect opus melatoninei.

Prognostic

Tulburarile de somn, labilitatea emotionala, deficitele de atentie, alterarile vietii sociale si ale programului scolar, disfunctia familiei, stima de sine diminuata, depresia, anxietatea, disfunctia cognitiva, hiperactivitatea, iritabilitatea si afectarea memoriei reprezinta comorbiditati ale tulburarilor de somn la copii si exercita frecvent influente bidirectionale sau reciproce. Pot conduce chiar la cord pulmonar, hipertensiune pulmonara, insuficienta cardiaca dreapta, retard de crestere si constipatie.

Tratamentul insomniei primare este de obicei dificil. Anxietatea asociata este frecvent responsive la psihoterapie. Narcolepsia este o boala de lunga durata. Cataplexia, halucinatiile hipnagoge si paralizia in somn pot diminua ca frecventa in timp. Tonsilectomia si adenoidectomia amelioreaza simptomele la aproape 70% dintre pacientii cu astfel de tulburari.

Succesul terapiei pentru sindromul fazei intirziate a somnului depinde de nivelul de motivatie al adolescentului. Pentru a preveni recaderile, noul program trebuie mentinut cu severitate. Cei mai multi copii cu parasomnii depasesc aceasta conditie inainte de 10 ani sau demonstreaza o diminuare progresiva a prevalentei comparabila cu populatia adulta. Aproximativ 88% dintre copiii enuretici depasesc conditia pina la 13 ani. Prevalenta enurezisului la copiii de 13 ani este in proportie de 2% similara cu cea a adultilor. Pentru tulburarile de somn legate de o conditie medicala generala, prognosticul depinde de tratamentul bolii de baza.

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
Tulburari ale somnului

Majoritatea femeilor asteapta perioada de sarcina cu o mare bucurie si entuziasm. Din pacate, pentru multe dintre ...

Somnul nou-născutului

Primele săptămâni de viață ale nou-născutului sunt de acomodare, atât pentru micuÈ›, cât È™i pentru părinÈ...

Somnul copilului

În primele luni, somnul este principala activitate a creierului bebelușilor și continuă să aibă un rol esenț...

  • PoziÈ›ii de somn în sarcină
  • Somnul la vârsta a treia
  • Perturbarea ritmului circadian implicată în dezvoltarea cancerului gastric
    • Forumul ROmedic - întrebări È™i răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum