Bisinoza

Bisinoza este o afecțiune pulmonară care apare la persoanele expuse la pulberi din industria textilă (bumbac, in, cânepă). Lucrătorii afectați sunt cei care intervin în primele procese de prelucrare a materiei prime. Cunoașterea bolii și implementarea metodelor și echipamentelor de protecție (mască facială, ventilație, limitarea proceselor tehnologice ce produc pulberi) a redus considerabil din incidența bolii.

Bisinoza apare datorită unei hipersensibilități a căilor aeriene la pulberile textile. Inițial și caracteristic, simptomele apar la întoarcerea la lucru, după câteva zile libere – în fiecare luni. Cu timpul, poate crește frecvența și severitatea acestora. Manifestările bisinozei pot fi: senzație de constricție în piept, respirație dificilă cu apariția unor sunete de tonalitate înaltă în timpul expirului (wheezing).

Diagnosticul paraclinic de bisinoză se face prin măsurarea capacității pulmonare în condițiile de expunere la pulberea textilă (la locul de muncă). Folosirea echipamentului de protecție și sistemele de ventilație eficiente la locul de muncă pot reduce expunerea și îmbunătăți simptomele; uneori, poate fi necesară schimbarea locului de muncă. Tratamentul medicamentos este asemănător cu cel al astmului: bronhodilatatoare sau, în cazuri mai severe, corticosteroizi. [1, 2]

Cauze și factori de risc

Bisinoza apare datorită inhalării repetate de pulberi organice din industria textilă (bumbac, in, cânepă), la persoanele cu o sensibilitate crescută. Se presupune că agenții cauzali nu sunt fibrele textile în sine, ci o endotoxină a bacteriilor gram-negative care se dezvoltă în acestea. Expunerea produce modificări structurale și funcționale similare cu cele din astm: creșterea reactivității bronșice, îngustarea calibrului căilor aeriene din periferie, hiperplazia glandelor mucoase și hipertrofia mușchilor netezi din căile aeriene.

Factorii de risc pentru dezvoltarea bolii sunt:

• Personali: fumatul, astmul și atopia
• De mediu: concentrația crescută de pulberi organice din materialele textile, ventilația insuficientă la locul de muncă, lipsa echipamentului adecvat de protecție, procesele de producție ce generează mai multe pulberi [2, 3]

Semne și simptome

Semnele și simptomele bisinozei sunt mai marcate în prima zi după întoarcerea la lucru (din weekend sau după o vacanță). Pe măsură ce pacientul avansează în săptămână, manifestările se ameliorează. Odată cu progresia bolii, simptomele pot persista încă 2-3 zile după ziua de luni sau chiar toată săptămâna. Acestea includ:

• Simptome: senzație de constricție toracică, durere, dispnee, wheezing, tuse
• Semne: wheezing, cracmente (expunere cronică), tahipnee (expunere acută) [1, 2]

Diagnostic

Clinic

Diagnosticul de bisinoză este sugerat în contextul:

• Expunerii profesionale la fibre textile un timp îndelungat – de obicei, peste 25 de ani, mai rar între 10 și 25 de ani.
• Ciclicității caracteristice a simptomelor – care sunt mai marcat în ziua de luni sau după întoarcerea din concediu.

Aceste trăsături tipice ale bisinozei diferențiază net această entitate patologică de alte boli (astmul profesional).

Deoarece bisinoza se asociază cu un risc crescut de bronșită cronică, Organizația Mondială a Sănătății propune un sistem de gradare a bolii care include și simptomele de acest tip și în plus, o cuantificare a disfuncției ventilatorie.
Bisinoză

• Grad B1: Senzație de constricție toracică și/ sau dispnee în majoritatea zilelor când se întoarce la lucru
• Grad B2: Senzație de constricție toracică și/ sau dispnee în primele zile când se întoarce la lucru și în alte zile din săptămână

Iritația tractului respirator

• Grat RTI 1: Tuse asociată expunerii la praf
• Grat RTI 2: Expectorație persistentă (în majoritatea zilelor dintr-o perioadă de 3 luni) corelată cu expunerea la praf
• &Grat RTI 3: Expectorație persistentă corelată cu expunerea la praf, cu persistența peste 2 ani sau exacerbarea simptomelor pulmonare

Funcția pulmonară
Modificări acute (minimum 3 teste consecutive modificate, realizate la locul de muncă, după absența expunerii la praf de minimum doua zile)

• Fără impact: O reducere a VEMS cu mai puțin de 5% sau creșterea sau în timpul turei de lucru
• Cu impact ușor: O reducere constantă a VEMS cu 5-10% în timpul turei de lucru
• Cu impact moderat: O reducere constantă a VEMS cu 10-20% în timpul turei de lucru
• Cu impact sever: O reducere a VEMS cu peste 20% în timpul turei de lucru

Modificări cronice (un test realizat în afara locului de muncă, după o absență din mediul incriminat de minimum doua zile)

• Fără impact: VEMS de 80% din valoarea prezisă
• Cu impact ușor-moderat: VEMS de 60-79% din valoarea prezisă
• Cu impact sever: VEMS de sub 60% din valoarea prezisă

Ancheta la locul de muncă poate evidenția nivelul pulberilor din aerul inspirat, utilizarea echipamentului de protecție personal și calitatea măsurilor luate de către fabrică pentru a evita expunerea (dimensiunea spațiului de lucru, ventilația, etc) și a identifica simptomele bolii (examenele medicale periodice). [2, 4]

Paraclinic

Probele ventilatorii

Măsurarea volumelor pulmonare se poate realiza cu ajutorul spirometriei. VEMS (volumul expirator maxim în prima secundă) este principalul indice utilizat pentru evaluarea disfuncției ventilatorii. Deoarece este o pneumoconioză, bisinoza implică testarea atât la locul de muncă (după absența de minimum doua zile) și în afara acestuia, evidențiind în acest fel efectele acute ale expunerii la pulberile textile, cât și disfuncțiile produse pe termen lung, când factorul declanșator nu este prezent. Administrând metacolină și repetând testul, se poate evidenția hiperreactivitatea căilor respiratorii asociată cu această afecțiune.

Radiologie
Pot fi indicate radiografia sau computer-tomografia pulmonară, în special pentru a exlude alte diagnostice. Modificările radiologice din bisinoză sunt nespecifice și greu de evaluat, datorită prevalenței fumatului la acești pacienți. [2, 3]

Tratament

Tratamentul bisinozei începe cu oprirea expunerii la agentul declanșator. Odată ce a fost confirmată cauza - inhalarea cronică de pulberi organice din materiale textile brute, se recomandă schimbarea locului de muncă pentru a opri complet expunerea. Când acest lucru nu este posibil, se insistă pe utilizarea corespunzătoare a echipamentului de protecție.

Oprirea fumatului contribuie la ameliorarea simptomelor. Ca în orice afecțiune respiratorie cronică, exercițiile de respirație și practicarea sportului de intensitate moderată pot îmbunătăți calitatea vieții. Pentru pacienții cu disfuncție respiratorie cronică și severă, se poate recomanda terapia cu oxigen la domiciliu.

Medicația utilizată include:

• Bronhodilatatoare (sub formă inhalatorie sau orală) – pentru formele ușoare sau medii
• Antiinflamatorii și antihistaminice orale
• Corticosteroizi inhalatorii - pentru formele cronice sau severe [3, 4, 5]