Ce sunt bolile autoimune?
Bolile autoimune sunt afecÈ›iuni cauzate de un răspuns anormal al sistemului imun care acÈ›ionează împotriva propriului organism.
Știm că sistemul nostru imunitar are rolul de a ne apăra de agenÈ›ii patogeni străini, pătrunÈ™i în organism (virusuri, bacterii, paraziÈ›i, toxine, etc) pe care îi recunoaÈ™te È™i împotriva cărora produce anticorpi pentru ai distruge. În bolile autoimune sistemul imunitar îÈ™i pierde capacitatea de a recunoaÈ™te È™i de a diferenÈ›ia structurile proprii („self”) de cele străine („non-self”). Astfel, el va produce cantități mari de autoanticorpi care vor fi dirijaÈ›i să distrugă propriile structuri celulare pe care le recunoaÈ™te ca fiind „non-self”. Când numărul de autoanticorpi depășeÈ™te un anumit prag, va apărea inflamaÈ›ia È™i ulterior distugerea È›esuturilor, respectiv a organelor È›intă. [1][2]
În general, bolile autoimune sunt boli sistemice cu afectarea mai multor organe È™i sisteme, putând afecta aproape orice parte a corpului. De exemplu, în artrita reumatoidă sunt atacate în special articulaÈ›iile, dar se pot asocia È™i manifestări sistemice induse de procesul inflamator cum ar fi afectarea pulmonară, cardiacă, cutanată, oculară, renală etc. De asemenea, bolile autoimune pot fi declanÈ™ate doar la nivelul unui singur organ, caz în care boala este localizată. Astfel de afcÈ›iuni întâlnim în alopecia areata care determină căderea părului pe o zonă limitată la nivelul scalpului sau bărbiei, de asemenea tiroidita autoimună care atacă glanda tiroidă sau diabetul zaharat de tip I ce afectează pancreasul. [2]
Există un număr foarte mare de boli autoimune, aproximativ 80 la număr, printre care cele mai cunoscute, dar nu neapărat și cele mai frecvente sunt reprezentate de: sindromul Sjogren, lupusul eritematos sistemic, sindromul antifosfolipidic, sclerodermia, polidermatomiozita, vasculitele, bolile inflamatorii intestinale (colita ulcerativă și boala crohn), scleroza multiplă, boala Addison, boala Graves, sindromul Guillain Barre, vitiligo, psoriazisul, hepatita autoimună, boala celiacă, miastenia gravis, trombocitopenia și anemia autoimună, etc. [1]
De ce apar bolile autoimune?
Cauza dereglării sistemului imunitar este necunoscută. Se cunoaÈ™te însă, că bolile autoimune apar în contextul unei predispoziÈ›ii spre autoimunitate, fiind declanÈ™ate de un cumul de mai mulÈ›i factori favorizanÈ›i din mediul extern.
Nu orice personă predispusă genetic va face boli autoimune. Este necesară intervenÈ›ia factorilor de mediu care să o declanÈ™eze. De asemenea, dacă o persoană este doar expusă acestor factori de mediu, dar nu prezintă o susceptibilitate înnăscută, atunci nu va face boala.
Principalii factori de risc asociați cu apariția bolilor autoimune:
- factori intrinseci (nemodificabili, țin de organismul gazdă, predispozanți): factorul genetic, sexul, factorii hormonali și de reproducere.
- factori extrinseci (modificabili, din mediu): fumatul (principalul factor pentru artrita reumatoidă), glutenul (boala celiacă), dioxidul de siliciu (sclerodermie), radiațiile UV (lupus eritematos sistemic), stresul, toxinele, unele medicamente, poluarea, statusul socio-economic scăzut, etc. [2]
Pe lângă declanÈ™area bolii, factorii de risc se pot asocia cu forme mai severe de boală È™i un răspuns mai slab la tratament, motiv pentru care se recomandă evitarea lor pe cât posibil.
Mituri legate de bolile autoimune
1. Bolile autoimune se moștenesc - fals
Bolile autoimune nu se transmit genetic din generaÈ›ie în generaÈ›ie, deci, nu se moÈ™tenesc. Ceea ce se poate transmite este o predispoziÈ›ie spre autoimunitate, motiv pentru care bolile autoimune apar mai frecvent în familie, dar de cele mai multe ori nu sunt aceleaÈ™i la toÈ›i membrii. De exemplu mama poate avea artrită reumatoidă, fiica tiroidită autoimună, iar bunicul psoriazis.
2. Bolile autoimune apar mai frecvent la femei - adevărat
Bolile autoimune apar de 2-3 ori mai frecvent la femei decât la bărbaÈ›i, mai ales la femeile tinere în perioada fertilă. Acest lucru este explicat de prezenÈ›a hormonilor sexuali feminini (estrogeni si progesteroni) care favorizează procesele autoimune prin implicarea lor în diverse mecanisme patogenice. [2]
3. Femeilor cu boli autoimune le este interzisă sarcina - fals
În bolile autoimune, în funcÈ›ie de tipul È™i severitatea bolii, sarcina se planifică atunci când boala este bine controlată terapeutic. Sarcina poate decurge normal, atâta timp cât mama se află sub stricta supraveghere medicală È™i este monitorizată pe toată perioada sarcinii.
4. Bolile autoimune sunt reacții alergice - fals
DeÈ™i aceste două entități pot avea manifestări asemănatoare, apar pe fondul unei predispoziÈ›ii È™i reprezintă o afectare a sistemul imunitar, mecanismul lor de producere este total diferit. Într-un proces alergic sistemul imun este exagerat, declanÈ™at de un „trigger” bine cunoscut, pe când în bolile autoimune sistemul imun este greÈ™it direcÈ›ionat, nu mai face diferenÈ›a între ce trebuie să atace È™i ce nu, putând să provoace leziuni severe de organ.
5. Bolile autoimune sunt întotdeauna boli grave - fals
De cele mai multe ori, diagnosticate corect È™i la timp, bolile autoimune sunt foarte bine controlate. Există câteva cazuri, foarte rare, în care boala poate să nu răspundă la tratament sau să prezinte manifestări severe de organ, imprevizibile È™i rapid progresive.
Manifestări clinice și diagnostic clinic
Simptomele din bolile autoimune sunt foarte variate È™i depind de organul afectat. De cele mai multe ori la debut apar simptome nespecifice, care pot fi prezente È™i în alte tipuri de boli. Printre cele mai frecvente È™i comune manifestări nespecifice sunt: astenia fizică, fatigabilitatea, inapetenÈ›a, scăderea în greutate, subfebră, leziuni cutanate, căderea părului, simptomatologia musculo-articulară vagă. Manifestările au intesități diferite, apar È™i dispar, fără să li se acorde o importanță prea mare, sau de cele mai multe ori nu se găseÈ™te cauza care le-a provocat. Din acest motiv, asociat cu manifestările vaste ce apar în evoluÈ›ie, multe dintre bolile autoimune sunt foarte greu de diagnosticat. Pentru un diagnostic corect medicul porneÈ™te de la tabloul clinic al pacientului È™i istoricul familial, pe baza cărora acesta va recomanda teste biologice È™i paraclinice È›intite, inclusiv dozarea anticorpilor specifici È™i a consulturilor interdisciplinare atunci când este cazul. Trebuie să È›inem cont de faptul că detectarea întâmplătoare a unor anticorpi autoimuni nu justifică un diagnostic de boală, mai ales că unii dintre ei se pot găsi È™i la persoanele sănătoase (de ex: factorul reumatoid ce apare în 5% din populaÈ›ia generală). [3]
Evoluție și prognostic
Bolile autoimune sunt boli cronice, pot să apară la orice vârstă È™i durează toată viaÈ›a. Rarisim se remit spontan, fără tratament. De cele mai multe ori au o evoluÈ›ie lent progresivă, ce poate varia de la individ la individ, prezentând perioade de acutizare È™i perioade de acalmie pe parcursul a ani sau zeci de ani. Boala poate interesa în timp È™i alte structuri sau pot apărea complicaÈ›ii secundare progresiei bolii sau tratamentului. De asemenea, pot apărea mai multe boli autoimune în acelaÈ™i timp. Mai rar boala este autolimitată, cu oprirea spontană a evoluÈ›iei în lipsa tratamentului.
Prognosticul variază în funcÈ›ie de severitatea fiecărei boli È™i de complicaÈ›iile sistemice asociate.
Unele boli autoimune sunt destul de severe, iar de cele mai multe ori nu conÈ™tientizăm încă de la început cât de mult ne poate afecta o astfel de boală. Un exemplu foarte sugestiv în avest sens îl deÈ›ine evoluÈ›ia ireversibilă a artritei reumatoide în lipsa tratamentului la timp. Boala determină distrugerea È™i deformarea severă a articulaÈ›iilor mâinilor, asociind un deficit funcÈ›ional major, până la incapacitatea pacientului de a se putea alimenta.
Prevenție și tratament
Din păcate bolile autoimune nu pot fi prevenite. Singura boală autoimună la care se cunoaÈ™te cu exactitate factorul care o declanÈ™ează („triggerul”) este boala celiacă, apărută după ingestia de gluten. La aceÈ™ti pacienÈ›i boala poate fi controlată prin dietă gluten-free, doar la 10% dintre pacienÈ›i fiind necesar È™i tratamentul medicamentos.
Scopul tratamentului este de a controla răspunsul imunitar, respectiv a inflamației, ameliorarea simptomatologiei și prevenția progresiei distrugerilor tisulare.
În primul rând, pentru că în majoritatea afecÈ›iunilor autoimune este prezentă o permeabilitate crescută intestinală care favoriează trecerea în circulaÈ›ie a diverÈ™ilor agenÈ›i patogeni, posibili „triggeri”, trebuie acordată o atenÈ›ie specială alimentaÈ›iei. Un nutriÈ›ionist specializat poate să ofere în acest sens indicaÈ›ii de urmare a unor diete care să includă o alimentaÈ›ie „antiinflamatoare”. O dietă bine echilibrată È™i activitatea fizică regulată poate ajuta pacientul să aplaneze manifestările anumitor boli. [3]
La modul general, tratamentul medicamentos este bazat pe imunosupresoare care reduc răspunsul imunitar È™i au ca È›intă terapeutică aducerea bolii în remisiune sau la activitatea cea mai joasă. Cea mai folosită este corticoterapia, administrată în general în doze mari, urmată de terapia remisivă reprezentată de sinteticele convenÈ›ionale (metotrexat, azatioprină, micofenolat mofetil, ciclofosfamidă, etc) È™i terapia biologică (infliximab, tocilizumab, rituximab, etc).
Acest tratament nu asigură vindecarea bolii. Ele pot doar să aducă boala într-un stadiu latent, asimptomatic, chiar pe termen lung. De multe ori, chiar È™i sub tratament boala poate prezenta exacerbări de-a lungul evoluÈ›iei, motiv pentru care trebuie monitorizată periodic È™i È›inută sub control.
Trebuie menÈ›ionat că la aceÈ™ti pacienÈ›i se recomandă în plus vaccinare antigripală, antipneumococică È™i anti-Sars Cov2, având în vedere riscul mai mare al acestor pacienÈ›i la infecÈ›ii. [2][3]
Concluzie
Bolile autoimune sunt boli ale sistemului imunitar ce apar pe fondul unei predispoziÈ›ii, necesitând multiplii factori de risc pentru a fi declanÈ™ate. Caracteristica lor principală este pierderea toleranÈ›ei sistemului imun la „self” cu atacarea eronată a propriilor structuri, ducând la procese masive de inflamaÈ›ie tisulară È™i afecare de organ. Sunt boli cronice, pot să apară la orice vârstă, iar uneori sunt greu de diagnosticat datorită tabloului clinic vast È™i nespecific. Recomandarea este să nu se neglijeze simptomele aparent banale, sau manifestările persistente, a căror cauză nu este cunoscută. O investigaÈ›ie amănunÈ›ită È™i urmărirea în timp a posibilelor manifestări sunt esenÈ›iale pentru un diagnostic corect È™i pentru controlul precoce a bolii.
2. Autoimmune Diseases: types, symptoms, causes and more, Link:https://www.healthline.com/health/autoimmune-disorders
3. Overview of Autoimmune Disorders of Connective Tissue, Link:https://www.merckmanuals.com/home/bone,-joint,-and-muscle-disorders/autoimmune-disorders-of-connective-tissue/overview-of-autoimmune-disorders-of-connective-tissue?query=autoimmune
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
intră pe forum