Ceasul inteligent care poate detecta precoce răceala și alte boli

Prin monitorizarea semnelor vitale, tehnologia inteligentă ar putea detecta instalarea unei răceli sau chiar debutul unor afecțiuni mai grave, precum boala Lyme.

Cercetătorii de la Universitatea Stanford (California) au utilizat și testat ceasurile inteligente pentru a arăta că acestea pot semnala încă de la primele semne o posibilă afecțiune. În primă fază, autorul principal al cercetării – Michael Snyder – a purtat timp de un an un ceas inteligent. La un moment dat ceasul a semnalat valori anormale ale măsurătorilor, în ciuda faptului că el se simțea bine – inima bătea mai repede decât în mod obișnuit, temperatura pielii era mai ridicată, în timp ce nivelul de oxigen din sânge era mai scăzut. Snyder a bănuit un posibil debut al bolii Lyme, după ce făcuse o excursie în munți, de aceea, atunci când a urmat un episod de febră, a urmat un tratament antibiotic cu doxiciclină. Simptomele au trecut, iar testele ulterioare au arătat că într-adevăr, avusese boala Lyme.

Snyder și echipa sau au testat apoi ceasurile inteligente pe un grup de 40 de voluntari, cărora le-au fost monitorizate pulsul și temperatura timp de doi ani. Ceasurile au detectat bătăile neregulate ale inimii și creșterile subtile de temperatură, alertând asupra simptomelor de răceală și infecții.
Cercetătorii consideră că această monitorizare continuă este mult mai utilă decât măsurarea acestora de către un medic o dată pe an.

Acum echipa de cercetare dorește să dezvolte algoritmii prin care ceasul inteligent să semnalizeze purtătorului că s-ar putea să se îmbolnăvească sau că este pe care să se vindece.

Criticii acestei metode consideră că deși ar fi benefic să putea afla mult mai devreme că ne îmbolnăvim, nu trebuie omis faptul că acest sistem poate da erori. În plus, aceste ceasuri inteligente ar putea contribui la creșterea nivelului de anxietate al utilizatorilor, ducând la o suprasolicitarea serviciilor medicale atunci când ceasurile le indică rezultate inexplicabile.

Sursa: New Scientist