Cele mai relevante analize pentru detectarea timpurie a bolilor ficatului gras

În prezent, biopsia hepatică este standardul de aur în diagnosticul steatozei hepatice non-alcoolice - NAFLD la persoanele neobeze, dar este invazivă, în timp ce alte metode, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) și tomografia computerizată (CT), sunt costisitoare. Deși ecografia este relativ ieftină, nu este sensibilă la steatoza ușoară și poate fi interpretată diferit de medici. Există o lipsă de metode adecvate de diagnosticare a NAFLD non-obez atipic.
Un studiu publicat în Scientific Reports a comparat markerii rezistenței la insulină bazată pe insulină și cei nebazati pe insulină, pentru a vedea dacă pot prezice riscul de boală hepatică non-alcoolică cu steatoză la persoanele obeze și neobeze fără istoric de diabet sau hepatită.

Studiul a recrutat 2.148 de subiecți între 2021 și 2023 și a colectat informații privind genul, vârsta, istoricul medical și medicamentos. Participanții au fost categorizați ca non-obez sau obez pe baza indicelui de masă corporală (IMC), cu valori mai mici sau egale cu 25 kg/m2 și, respectiv, peste 25 kg/m2.

Au fost colectate probe de sânge venos după cel puțin 10 ore de post și au fost evaluate nivelurile a patru markeri non-insulinici ai rezistenței la isulină, inclusiv evaluarea modelului homeostatic al rezistenței la insulină (HOMA-IR), indicele trigliceride-glucose (TyG), indicele TyG cu IMC (TyG-IMC) și raportul trigliceride/colesterol cu lipoproteine de înaltă densitate (TG/HDL-c), precum și scorul metabolic pentru rezistența la insulină (METS-IR).

Rezultatele au arătat niveluri semnificativ ridicate ale glicemiei plasmatice în post (FPG), acidului uric (UA), TG, aminotransferazei (AST), alanin aminotransferazei (ALT) și gamma-glutamil transpeptidazei (GGT) în grupul NAFLD. Toți cei cinci markeri de rezistență la insulină, inclusiv HOMA-IR, TyG, TyG-IMC, TG/HDL-c și METS-IR, au avut rapoarte de risc semnificativ mai mari în grupul NAFLD decât în grupul non-NAFLD.

În subgrupul non-obez, zona de sub curbă a TyG-IMC a fost cel mai mare, sugerând că TyG-IMC are o valoare predictivă mai bună pentru NAFLD la pacienții non-diabetici și non-obez. În schimb, în subgrupul obez, zona de sub curbă a HOMA-IR a fost cel mai mare, indicând că HOMA-IR este un predictor mai bun pentru NAFLD la subiecții obezi non-diabetici.

Concluzia studiului este că utilizarea markerilor TyG-IMC și HOMA-IR ai rezistenței la isulină este relevantă clinic pentru diagnosticarea NAFLD la persoanele neobeze și obeze, deoarece aceștia au fost asociați cu abilități de detectare mai bune decât alți markeri ai rezistenței la isulină. Cu toate acestea, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a explica de ce acești markeri sunt diferiți în funcție de statutul ponderal al pacienților.

sursa: News Medical
foto: Jo Panuwat D / Shutterstock.com