Studiu privind îmbătrânirea ficatului: noi descoperiri care sugerează terapii pentru prevenirea bolilor hepatice legate de vârstă

Un studiu realizat de cercetători de la Weill Cornell Medicine sugerează că procesul de îmbătrânire al ficatului provoacă modificări semnificative în organizarea sa funcțională și în alte trăsături esențiale, ceea ce ar putea explica creșterea susceptibilității acestuia la boli. Descoperirile indică posibilitatea dezvoltării unor terapii viitoare care ar putea reduce aceste schimbări și, astfel, preveni sau trata bolile hepatice cronice legate de vârstă, făcând ficatul mai tânăr și mai rezistent.

Studiul, publicat pe 4 iulie în Hepatology, compară activitatea genică și alte caracteristici ale celulelor din ficatul șoarecilor tineri și vârstnici. Printre principalele modificări legate de vârstă identificate se numără mărirea multor celule hepatice, inflamația și pierderea zonării funcționale a ficatului. Cercetările au arătat modificări similare și în comparațiile dintre ficaturile umane de vârstă tânără și înaintată.

Dr. Robert Schwartz, autorul principal al studiului, profesor asociat la Weill Cornell Medicine și hepatolog la NewYork-Presbyterian/Weill Cornell Medical Center, subliniază că întrebarea cheie ce se pune acum este: „Aceste schimbări stau la baza capacității reduse a ficatului îmbătrânit de a metaboliza medicamentele, de a neutraliza toxinele și de a rezista bolilor hepatice?”

Despre studiul actual

Deși ficatul are abilitatea de a se regenera, ceea ce i-a conferit o reputație de organ mai puțin afectat de îmbătrânire în comparație cu altele, bolile hepatice cronice, în special boala hepatică grasă asociată cu disfuncția metabolică (MASLD), devin mai frecvente pe măsură ce oamenii îmbătrânesc. MASLD poate evolua în forme severe, inflamatorii, care duc la ciroză și cancer hepatic. Totuși, mecanismele moleculare ale acestor condiții hepatice legate de vârstă sunt încă slab înțelese.

Echipa de cercetători a utilizat o serie de instrumente pentru a investiga diferențele dintre ficatul tânăr și cel bătrân, descoperind, printre altele, faptul că ficatul șoarecilor bătrâni avea celule mult mai mari, cu depozite semnificative de lipofuscină, o substanță care se acumulează în celulele îmbătrânite și poate cauza daune.

Unul dintre cele mai remarcabile descoperiri a fost utilizarea secvențierii ARN-ului din nucleu unic (single-nucleus RNA sequencing), o metodă recentă care permite cercetătorilor să profileze activitatea genică din aproape toate tipurile de celule dintr-o probă tisulară. Aceasta este prima cercetare care aplică această tehnică pentru a înțelege procesul de îmbătrânire a ficatului. Datele obținute au arătat că îmbătrânirea afectează puternic organizarea funcțională a hepatocitelor, celulele principale ale ficatului.

Rezultate

În ficatul tânăr și sănătos, hepatocitele au funcții distincte în zone specifice ale ficatului, în apropierea alimentării cu sânge, însă în cele vârstnice această zonare este pierdută, ceea ce ar putea afecta funcțiile ficatului și capacitatea acestuia de a răspunde la stres sau leziuni. Analizele secvențierii ARN-ului au arătat diferențe semnificative în activitatea a sute de gene din diverse tipuri de celule hepatice, indicând niveluri mai ridicate de inflamație și acumularea celulelor senescente, un stat pro-inflamator asociat cu îmbătrânirea țesuturilor și susceptibilitatea la boli.

Cercetătorii au confirmat relevanța acestor descoperiri în biologia umană, observând rezultate similare în biopsii de ficat provenind de la persoane tinere și vârstnice. Aceste date reprezintă o resursă semnificativă pentru cercetătorii care studiază biologia ficatului.

Perspectivele viitoare

Dr. Schwartz și Dr. Sinha speră ca aceste descoperiri să conducă la noi strategii pentru menținerea unui ficat mai tânăr și mai sănătos, deschizând calea pentru terapii care ar putea ameliora bolile hepatice legate de vârstă. Echipa intenționează să continue cercetarea și să exploreze posibile intervenții terapeutice pentru a îmbunătăți sănătatea ficatului pe termen lung.