Cercetările indică scăderea speranței de viață în 23 de țări bogate

Dezbaterea privind limitele longevității umane este relansată de un nou studiu care adoptă o perspectivă pe cohorte, spre deosebire de abordările clasice bazate pe perioade. Analiza acoperă 23 de țări cu venituri ridicate și mortalitate scăzută, oferind o evaluare a speranței de viață pe cohorte printr-o combinație de șase metode de prognoză a mortalității. Rezultatele indică o încetinire semnificativă a ritmului de creștere a longevității, cu implicații importante pentru sănătatea publică și planificarea socio-economică.
Speranța de viață a crescut constant în ultimul secol, alimentată de progrese medicale, sociale și economice. Cu toate acestea, studiile recente indică o posibilă plafonare a acestor câștiguri. Măsurarea pe cohorte permite o înțelegere mai fidelă a longevității reale decât abordările pe perioade, care pot fi distorsionate de evenimente temporare. În acest context, cercetătorii au utilizat metode variate pentru a estima speranța de viață a cohortelor născute între 1939 și 2000.

Metodologie

Au fost aplicate patru metode bazate pe perioade (Lee–Carter, CPS, CoDa, WPP 2024) și două metode specifice cohortelor (LLC și C-STAD). Datele provin din Human Mortality Database și au fost completate prin prognoze ale ratelor de mortalitate specifice vârstei până la 100 de ani. Cercetătorii au estimat apoi speranța de viață pe cohorte pentru țările cu cele mai bune practici și pentru mediană.

Rezultate principale

Semnale de decelerare

• Toate metodele indică o încetinire a câștigurilor în speranța de viață față de perioada 1900–1938.
• Câștigurile medii ale cohortelor se reduc de la 0,46 ani per cohortă la valori între 0,22 și 0,29 ani.
• Reducerea procentuală a ritmului de îmbunătățire este între 37% și 52% pentru țările cu cele mai bune rezultate și între 44% și 58% pentru mediană.
• Nicio cohortă analizată nu este prognozată să atingă speranța de viață de 100 de ani.

Confirmarea robustă a rezultatelor

Pentru a testa fiabilitatea metodelor, autorii au aplicat aceleași modele cohortelor născute între 1919 și 1938, pentru care există date observate. Diferențele dintre valorile prognozate și cele reale sunt mai mici decât diferențele prognozate pentru cohorte mai recente, indicând că biasul descendent al metodelor nu explică întreaga decelerare.

Factorii care contribuie la decelerare

• Scăderea câștigurilor la vârste fragede (0–5 ani) explică 54% din decelerare.
• Împreună cu grupa 5–20 ani, vârstele tinere explică 70% din reducerea ritmului.
• Chiar și în scenariul dublării îmbunătățirii mortalității, câștigurile nu revin la ritmul din trecut, indicând o epuizare a beneficiilor obținute prin reducerea mortalității juvenile.

Interpretare

Rezultatele sugerează că progresul în materie de longevitate este în decelerare, nu doar la nivelul indicilor periodici, ci și la nivelul cohortelor reale. Această încetinire este generalizată, nu limitată la anumite țări, și este probabil influențată de factori biologici și sociali.

Perspectivele pentru recâștigarea ritmului anterior depind de îmbunătățiri ale mortalității la vârste medii și înaintate, dar și de inovații biomedicale care să combată cauzele fundamentale ale îmbătrânirii. Totuși, chiar și în scenarii optimiste, cohortele actuale nu par să recupereze ritmul istoric.

Concluzii

Studiul publicat în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences oferă una dintre cele mai cuprinzătoare evaluări ale speranței de viață pe cohorte din prezent, folosind o gamă diversificată de metode. Decelerarea observată a câștigurilor în speranța de viață este robustă, consistentă și reflectă limitele tot mai evidente ale îmbunătățirilor obținute la vârste tinere. Această schimbare de paradigmă are implicații majore pentru politici de sănătate, sistemele de pensii și anticiparea nevoilor populației vârstnice.