Chiar și persoanele care fumează mai rar prezintă un risc mai mare de boli de inimă și deces

Un amplu demers epidemiologic a analizat pe parcursul mai multor decenii modul în care diferite aspecte ale fumatului – intensitatea consumului, expunerea cumulativă și durata de la renunțare – influențează riscul de boli cardiovasculare și mortalitate.
Fumatul reprezintă principala cauză prevenibilă de boală cardiovasculară și mortalitate la nivel global, contribuind anual la peste opt milioane de decese. De-a lungul ultimelor decenii, cercetări epidemiologice robuste au documentat în mod consistent efectele profunde ale consumului de tutun asupra sistemului cardiovascular. Aceste studii au arătat că persoanele care fumează prezintă riscuri de două ori mai mari pentru majoritatea bolilor cardiovasculare și că mortalitatea cardiovasculară este devansată cu peste cinci ani în rândul fumătorilor.

Mai mult, expunerea la tutun este asociată și cu o creștere substanțială a aritmiilor cardiace, iar o parte importantă a mortalității asociate fumatului provine din boli care încă nu sunt recunoscute oficial ca fiind cauzate de acesta. În paralel, schimbările comportamentale din ultimii ani arată o reducere a numărului de fumători zilnici, dar și o creștere a celor care fumează ocazional sau în cantități mici – aspect care ridică întrebarea dacă fumatul „de intensitate redusă” este cu adevărat mai puțin nociv.

Renunțarea la fumat reduce riscul cardiovascular, însă ritmul în care riscul revine la nivelul celor care nu au fumat niciodată rămâne variabil, oscilând în literatura științifică între câțiva ani și câteva decenii. Din acest motiv, evaluarea relațiilor dintre intensitatea fumatului, expunerea cumulativă și durata renunțării este esențială pentru înțelegerea riscurilor reale și pentru fundamentarea politicilor de sănătate publică.

Despre studiu

Analiza publicată în PLOS Medicine s-a bazat pe un set armonizat de date provenite din 22 de cohorte prospective, însumând 322.782 de participanți, monitorizați pentru o perioadă mediană de până la 24 de ani în cazul unor rezultate majore. Cohortele au provenit predominant din Statele Unite, cu un singur grup de participanți din Brazilia, și au inclus atât cohorte axate pe sănătatea cardiovasculară, cât și cohorte dedicate studiului îmbătrânirii.

Populația și definirea expunerilor

• Participanții au fost clasificați ca nefumători, foști fumători sau fumători curenți, în funcție de istoricul consumului de țigări.
• Intensitatea fumatului a fost evaluată prin două măsuri principale: numărul de pachete-an și numărul de țigări fumate pe zi.
• Durata renunțării a fost categorizată în intervale de până la 40 de ani.
• Au fost analizate nouă rezultate cardiovasculare și de mortalitate, toate definite și adjudecate conform standardelor fiecărei cohorte.
• Datele lipsă au fost completate prin imputare multiplă, iar analizele au utilizat modele Cox ajustate pentru factori demografici, clinici și comportamentali.

Metodologie analitică

• S-au utilizat modele Cox cu efecte de „fragilitate” pentru cohortă, pentru a controla corelațiile intra-cohortă.
• Asocierile dintre expunere și risc au fost modelate atât liniar, cât și prin spline cubice pentru a capta relațiile neliniare.
• A fost analizată și interacțiunea dintre durata renunțării și expunerea cumulativă, pentru a identifica combinațiile de risc echivalente.
• Analize suplimentare au evaluat influența potențială a „efectului fumătorului bolnav” și a modificărilor temporale ale riscurilor în funcție de anul recrutării.

Rezultate

Caracteristici generale

Din totalul de 323.826 participanți, 14,08% erau fumători curenți, 49% foști fumători și 36,4% nefumători. Vârsta medie a fost de 59,7 ani, iar 76% dintre participanți au fost femei. Fumătorii curenți au prezentat, în medie, un profil cardiometabolic mai nefavorabil decât celelalte grupuri.

Asocierea dintre fumatul curent și riscul cardiovascular

Fumatul curent a fost asociat cu creșteri marcate ale riscului pentru toate rezultatele studiate, atât la bărbați, cât și la femei. Femeile care fumează au prezentat riscuri relativ mai mari decât bărbații pentru infarct miocardic, boală coronariană, insuficiență cardiacă și mortalitate cardiovasculară.

Creșterile de risc pentru fumătorii curenți (exemple):

• Infarct miocardic: între 1,70 și 2,17 ori mai mare.
• Boală coronariană: între 1,70 și 2,23 ori mai mare.
• Insuficiență cardiacă: între 1,89 și 2,09 ori mai mare.
• Mortalitate totală: între 2,17 și 2,43 ori mai mare.

Intensitatea fumatului

O creștere cu 10 pachete-an a fost asociată cu o creștere suplimentară a riscului cu 2,4% până la 4,6% pentru diferitele rezultate analizate. Analizele au relevat o relație neliniară: primele 20 de pachete-an determină cea mai abruptă creștere a riscului, după care panta crește mai lent, dar continuu.

Chiar și fumatul foarte redus – ≤1 țigară pe zi – a fost asociat cu riscuri crescute pentru majoritatea rezultatelor. Persoanele care fumau 2–5 țigări pe zi prezentau riscuri crescute pentru absolut toate rezultatele investigate.

Durata renunțării

Renunțarea la fumat a determinat o scădere rapidă a riscului cardiovascular, vizibilă încă din primii ani. Reducerea riscului a continuat pe parcursul a două decenii, cu o stabilizare ulterior, în timp ce riscul pentru aritmie continua să scadă mai mult de 40 de ani.

Concluzii cheie privind renunțarea:

• Primele 15 ani după renunțare reprezintă perioada cu cea mai accentuată reducere a riscului.
• Chiar și după 21–30 ani de renunțare, riscul fostilor fumători rămâne ușor crescut pentru anumite rezultate față de nefumători.
• Evaluarea combinată a duratei renunțării și a pachete-an a arătat că durata renunțării influențează riscul mai puternic decât expunerea cumulativă.

Tendințe temporale

Riscurile relative asociate fumatului au crescut în decadele recente. Participanții înrolați după 2001 au prezentat riscuri mai mari pentru infarct, boală coronariană, accident vascular cerebral și mortalitate totală. Această intensificare pare legată de modificări ale comportamentului fumătorilor, dar și de îmbunătățiri generale ale sănătății populației nefumătoare, ceea ce amplifică diferențele relative.

Concluzii

Analiza arată fără echivoc că nu există un nivel sigur de fumat. Chiar și expunerile reduse cresc riscul cardiovascular și de mortalitate. Reducerea intensității fumatului poate diminua parțial riscul, însă beneficiul major provine din renunțarea completă. Riscul începe să scadă imediat după renunțare și continuă să se reducă substanțial timp de două decenii.

Mesaje esențiale:

• Fumatul, indiferent de intensitate, este nociv.
• Primele decenii după renunțare sunt decisive pentru revenirea către un risc apropiat de cel al nefumătorilor.
• Prevenirea inițierii fumatului și sprijinirea renunțării timpurii sunt strategii fundamentale de sănătate publică.
• Aceste date pot ghida politici, reglementări și recomandări clinice bazate pe dovezi.