Chist ovarian depistat întâmplător - ignorare, monitorizare sau tratament?

Chisturile ovariene sunt frecvent înregistrate în prezent în practica ginecologică. Numeroase femei sunt diagnosticate astăzi cu chist ovarian, unele dintre ele chiar întâmplător.
Chistul ovarian este o tumoră benignă cu conținut lichidian sau semilichidian (o colecție lichidiană), cu pereți proprii.

Conform datelor din literatura de specialitate, majoritatea femeilor sunt diagnosticate cu chist ovarian cel puțin odată în viață. Cu toate că chisturile ovariene sunt mai rar înregistrate în rândul femeilor aflate la menopauză, apariția lor la această categorie de vârstă are o semnificație clinică mult mai severă.

Deşi chistul ovarian este o afecțiune benignă a ovarului, el reprezintă un real motiv de îngrijorare pentru femei, nu doar din cauza simptomatologiei uneori mai zgomotoase, ci și a complicațiilor care pot apărea.

Care sunt implicațiile clinice ale acestei afecțiuni? Cum poate fi diagnosticat chistul ovarian? Care sunt principalele tipuri de chisturi ovariene? Este necesară monitorizarea și tratarea chistului ovarian sau nu? Care este tratamentul chistului ovarian? [1], [2], [3], [4], [5]

Implicațiile clinice ale chisturilor ovariene

Majoritatea chisturilor ovariene sunt depistate întâmplător în cadrul unui consult ginecologic de rutină și sunt lipsite de orice manifestare clinică.

Chisturile ovariene simptomatice pot fi caracterizate din punct de vedere clinic prin:

• Dureri pelvine, percepută ca o durere surdă, cu iradire la nivelul spatelui şi a coapselor, care apar sau se accentuează cu precădere înainte de apariția menstruației şi la terminarea ei
• Disconfort abdominal şi chiar durere abdominală
• Dispareunie (durere în timpul actului sexual)
• Grețuri şi vărsături
• Micțiuni frecvente
• Senzația de greutate sau plenitudine a a abdomenului
• Golire incompletă a vezicii urinare şi golire vezicală completă dificilă.

Se impune prezentarea de urgență la medic în caz de apariție a durerilor abdominale şi pelvine bruşte şi severe, însoțite de febră, frisoane, amețeli şi vărsături. [1], [2], [3], [4], [5]

 

Tipuri de chisturi ovariene

Majoritatea chisturilor ovariene apărute in rândul femeilor aflate la vârstă reproductivă sunt chisturi funcționale (chisturi foliculare, chisturi ale corpuluii luteal), care apar în absența vreunei perturbări a ciclului menstrual, dar sunt legate de acesta din urmă. Aceste tipuri de chisturi ovariene sunt, de cele mai multe ori, inofensive şi asimptomatice. Deseori, aceste tipuri de chisturi ovariene dispar spontan în perioada urmatoarelor două sau trei menstre.

De asemenea, mai pot fi descrise alte tipuri de chisturi ovariene, care nu prezintă nici o legătură cu modificările hormonale apărute in cadrul ciclului menstrual lunar. Aceste chisturi sunt:

• chistadenoame (chisturi ovariene alcătuite din țesut ovarian, cu conținut apos sau mucos)
• chisturi dermoide (alcătuite din țesuturi diverse, care dețin în componență elemente solide, precum păr, piele sau dinți, localizate haotic la nivelul ovarului; aceste chisturi se dezvoltă din celulele care alcătuiesc structurile embrionare)
• endometrioame (chisturi ovariene endometriozice, secundare endometriozei, datorate dezvoltării tesutului endometrial la nivelul ovarelor. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnosticul chisturilor ovariene

Din cauza faptului că în majoritatea cazurilor chisturile ovariene sunt asimptomatice, principalul mod de diagnosticare a acestor tumori benigne este reprezentat de ecografia pelvină şi laparoscopia.

Pentru a exclude dezvoltarea unui proces malign la nivelul ovarului, medicul poate recomanda determinarea nivelului seric al antigenului CA 125 (marker tumoral specific cancerului ovarian).

Chisturile ovariene îndepărtate pe cale chirurgicală pot fi examinate histopatologic, pentru confirmarea diagnosticului. [1], [2]

Necesitatea monitorizării și tratării chistului ovarian

Monitorizarea și tratamentul chistului ovarian depistat întâmplător sunt necesare pentru că, în anumite cazuri, au fost înregistrate complicații ale chisturilor ovariene, precum ruptura chistului sau torsiunea chistului.

În al doilea rând se impune monitorizarea și tratarea chisturilor ovariene deoarece acestea pot crește progresiv în dimensiuni, exercitând sindrom de compresiune asupra structurilor învecinate.

În al treilea rând, se impune monitorizarea chisturilor ovariene deoarece, multe dintre ele, sunt expresia unor dezechilibre endocrine (precum ovarul polichistic). În acest ultim context este necesară intervenția terapeutică nu doar în cazul formațiunii chistice, ci și în cazul bolii de fond.

În cele din urmă, se impune monitorizarea și extirparea, pe cât posibil, a chistului ovarian deoarece în numeroase cazuri, la extirparea unei astfel de formațiuni considerată benignă în urma examinării ecografice, s-a constatat prezența caracterelor de malignitate în cadrul examinării histopatologice.

În plus, conform datelor din literatura de specialitate, multe dintre chisturile ovariene apărute la menopauză pot fi maligne şi astfel se impune investigarea lor, monitorizarea şi tratarea lor corespunzătoare. [1], [2]

Tratamentul chistului ovarian

Tipul de tratament adoptat pentru combaterea chisturilor ovariene variază foarte mult în funcție de vârsta femeii în cauză, dimensiunea și tipul de chist și de simptomatologia clinică pe care o declanșează.

În cazul femeilor tinere, diagnosticate cu chisturi ovariene de dimensiuni reduse, se recomandă timp de o lună urmărirea formațiunii chistice, după care se va stabili tratamentul corespunzător.

Chisturile ovariene de dimensiuni reduse, apărute în rândul femeilor aflate la vârstă reproductivă, nu necesită tratament chirurgical, ci doar monitorizare.

Pentru a preveni apariția altor chisturi ovariene, precum şi pentru a impiedica creşterea in dimensiuni a celor deja apărute, se recomandă administrarea de anticoncepționale orale.

Tratamentul chirurgical se impune în cazul chisturilor ovariene voluminoase, în cazul chisturilor ovariene simptomatice, zgomotoase, cu risc crescut de complicații şi in cazul chisturilor ovariene apărute la menopauză, când riscul de malignizare este mult mai mare. Tratamentul chirurgical poate consta doar în îndepărtarea formațiunii chistice (intervenție chirurgicală cunoscută sub denumirea de „chistectomie”) sau în îndepărtarea ovaruli afectat în totalitate (intervenție chirurgicala cunoscută sub denumirea de „ovarectomie” - recomandată in cazul chisturilor ovariene voluminoase sau cu suspiciune de malignitate). [1], [2], [3], [4], [5]