Cum scapi de durerea sciatică (lombosciatică)

Nervul sciatic este cel mai lung și cel mai gros nerv al corpului uman. Acesta este derivat din nervii spinal de la L4 până la S4. Nervul sciatic străbate întregul picior, de la partea superioară, până pe fața plantară a labei piciorului, asigurând inervația senzitivă pentru cea mai mare parte a pielii piciorului, cât și inervația motorie pentru mușchii posteriori ai coapsei, gambei și labei piciorului. (1)

Sciatica descrie durerea de spate și picior care este localizată în distribuția uneia sau a mai multor rădăcini nervoase lombosacrale, cu sau fără deficit neurologic.

Durerea lombară cu sciatică este un motiv frecvent de prezentare la doctor. Durerea poate fi acompaniată de alte simptome, precum parestezii, amorțeli și slăbiciune la nivelul membrului inferior, cu un impact semnificativ asupra vieții sociale și profesionale. (2)

Cauzele durerii lombosciatice

Cea mai frecventă cauză intrinsecă este diabetul zaharat, în care compușii de glicare avansată duc la apariția neuropatiei diabetice.

Cauzele extrinseci fie irită, fie comprimă rădăcina nervului sciatic, acestea sunt:

• modificările degenerative ale coloanei vertebrale;
• hernia de disc;
• stenoza coloanei vertebrale;
• traumele cu apariția de fracturi vertebrale și hemoragii;
• afecțiunile reumatologice;
• inflamații meningeale;
• artropatii inflamatorii;
• fibromialgia. (5)

Factori de risc

Factorii de risc cunoscuți pentru apariția durerii sciatice sunt:

• Ridicarea și transportul de obiecte grele;
• Postura incorectă, în special în timpul șezutului pe scaun;
• Postura statică prelungită;
• Expunerea întregului corp la vibrații;
• Obezitatea;
• Fumatul;
• Traumele;
• Slăbiciunea mușchilor extensori ai trunchiului;
• Înaintarea în vârstă, afecțiunea apărând în jurul vârstei de 40-50 de ani. (4)

Punerea diagnosticului

Diagnosticul durerii de origine lombosciatică se pune pe baza examenului clinic și a unor investigații paraclinice.

Clinic, pacientul acuză durere în partea inferioară a spatelui cu iradiere în jos, spre membrele inferioare. Confirmarea durerii se poate face de către clinician prin manevra Lasègue, care se realizează prin ridicarea pasivă a membrului inferior întins până la un unghi de 30 de grade, cu pacientul în clinostatism, testul este pozitiv dacă apare durerea la ridicarea între 30 și 60 de grade și sugerează o compresiune a rădăcinii nervilor L4 până la S1. Alte simptome de acompaniament ar putea fi: paresteziile, slăbiciune, alterarea reflexelor osteo-tendinoase și limitarea mobilității spatelui.

Investigațiile paraclinice utile sunt:

• IRM-ul de coloană lombară;
• Mielografia CT;
• Teste mai avansate: EMG, studii de conducere nervoasă. (6)

Prevenția

Cunoscând cauzele și factorii de risc ai durerii lombosciatice, există unele intervenții ce pot fi făcute pentru a preveni lezarea coloanei vertebrale și a nervilor spinali:

• Scăderea în greutate;
• Evitarea ridicării de greutăți prin aplecare cu picioarele întinse;
• Evitarea pozițiilor statice îndelungate în picioare sau în șezut;
• Ajustări ergonomice a locului de muncă, cum ar fi dimensiunile biroului și a scaunului;
• Corectarea posturi;
• Ținerea sub control a diabetului zaharat;
• Renunțarea la fumat;
• Activitate fizică regulată, ajută la întărirea mușchilor paravertebrali și la scăderea în greutate;
• Limitarea expunerii la vibrații, de exemplu în cazul șoferilor de camioane să se utilizeze materiale vibroabsorbante pentru confecționarea scaunului.

Tratamentul durerii lombosciatice

Prima etapă constă în detectarea cauzei și caracterul durerii: acută sau cronică.

Leziunile acute ale coloanei vertebrale sunt gestionate mai întâi prin eliminarea factorilor de stres biomecanici, folosind repaus de scurtă durată, completat cu terapie farmacologică și fizică. Repausul la pat este recomandat a fi de aproximativ 2 zile, un repaus mai prelungit poate avea efecte dăunătoare precum: hipomobilitatea progresivă a articulațiilor, reducerea forței musculare, reducerea rezistenței cardio-pulmonare, demineralizarea osoasă și tromboze venoase profunde. (5)

Medicația orală

Acetaminofenul/Paracetamolul este de primă intenție în cazul unei dureri acute lombosciatice.

Antiinflamatoarele nonsteroidiene sunt benefice pentru o reducere a durerii, având proprietăți analgezice cât și antiinflamatoare. Utilizarea lor pe termen lung trebuie să țină cont de efectele adverse la nivel gastrointestinal, renal și cardiac.

Relaxantele musculare sunt utilizate pentru a trata tulburările musculo-scheletale dureroase. Există două clase de spasmolitice: benzodiazepinice și non-benzodiazepinice.

• Benzodiazepinele, precum clonazepamul și tetrazepamul, realizează relaxarea musculară prin mecanisme mediate de GABA la nivelul nervilor spinali; însă potențialul de a da dependență, amețeli și sedare le limitează utilizarea de rutină.
• Non-benzodiazepinele, de exemplu tizanidina, realizează relaxarea musculară prin agonism la nivelul receptorilor α-2 adrenergici centrali, deși sunt eficienți, prezintă aceleași efecte adverse ca benzodiazepinele.

În cazul în care există și durere neuropată manifestată prin senzație de furnicătură, înțepătură sau arsură, se pot prescrie medicamente antiepileptice precum fenitoina, carbamazepina sau gabapentina.

Antidepresivele triciclice sunt folosite în durerea cronică pentru efectul lor de a atenua insomnia și durerea endogenă, acestea potențând activitatea sinaptică norandrenergică în sistemul nociceptiv-modulator al trunchiului cerebral.

Analgezicele opioide sunt prescrise în durerea cronică doar dacă alte tratamente nu au fost eficiente. Dozele mici până la moderate pot fi utile unui pacient să participe la reabilitarea fizică și psihologică, precum și în ameliorarea unor episoade de acutizare a durerii. Printre efectele adverse ale acestor medicamente se numără: depresia respiratorie, toxicitatea cardiacă, disfuncție intestinală, supresia hormonală, în special a testosteronului, dependența și supradozajul. (5)

Terapia locală

Tratamentul topic constă în aplicarea medicamentului la locul dureros. Pentru durerea lombosciatică se pot aplica unguente cu AINS, anestezice locale, antagoniști ai norepinefrinei sau plasture cu lidocaină 5%. Avantajul acestora este că nu produc reacții adverse sistemice.

Se dezvoltă în continuare terapii noi care acționează țintit la nivelul mecanismelor patogenetice ce produc durerea, dintre care menționăm:

• Anticorpi monoclonali, de exemplu Infliximab, acesta se leagă de citokina TNF-alfa, cu rol în nocicepția spinală;
• Bisfosfonații, în special pamidronatul, are efect în durerea mecanică a coloanei vertebrale ce implică structurile discale și radiculare, prin provocarea apoptozei macrofagelor;
• Antagoniști de receptori NMDA;
• Glucozamina. (5)

Terapie intervențională

Local, intratecal în țesuturile moi paravertebrale sau epidural, se pot injecta corticosteroizi sau anestezice locale cu efect antiinflamator si analgezic. (3)

Alte terapii intervenționale sunt:

• Blocuri de fațete intra-articulare, corticosteroizii sunt infectați direct la nivelul fațetelor articulare intervertebrale;
• Neurotomie cu radiofrecvență;
• Adezoliză epidurală, realizată când există aderențe epidurale;
• Terapii intradiscale: injecții intradiscale cu chimopapaină, nucleotomie, nucleoplastie, discectomie, decompresie percutanată a discului;
• Vertebroplastie pentru fracturi vertebrale;
• Stimularea măduvei spinării cu ajutorul unor electrozi epidurali; (5)

Tratamente non-farmacologice, noninvazive

Kinetoterapia face parte din programul de reabilitare a afecțiunilor de coloană vertebrală. Aceasta se poate completa cu masaj, aplicare locală de căldură (analgezic local în afecțiuni minore) sau gheață (efect antiinflamator).
Corsetele pot fi utilizate pentru a oferi un suport mai bun spatelui pentru susținerea corpului.

Terapia cognitiv comportamentală își justifică rolul în managementul durerii prin faptul că ajută pacientul în a reduce anxietatea și alte frici, precum frica pentru mișcare, existând sentimentul că dacă face o mișcare greșită durerea se va agrava.

Exercițiile fizice sunt bine venite în cadrul reabilitării pacienților cu durere lombosciatică cronică, fiind recomandate exercițiile de flexibilitate, precum yoga, pilates, înotul. (5)

Concluzii

Durerea lombosciatică este un simptom cu origini plurifactoriale ce poate fi prevenit prin realizarea unor modificări minore în activitățile zilnice. Pentru a scăpa de durere un prim pas este consultul de specialitate, identificarea cauzei fiind foarte importantă, iar următorul este intervenția terapeutică, care, după expunerea anterioară, se poate vedea că este extrem de variată, putând fi folosite diverse combinații ale acestora personalizate pentru fiecare pacient.