Diferența de vârstă cerebrală: un nou indicator pentru declinul cognitiv legat de factori de risc vasculari

Un nou studiu publicat în revista Neurology aduce în prim-plan un concept inovator în cercetarea neurocognitivă: diferența de vârstă cerebrală. Studiul sugerează că această diferență - dintre vârsta biologică a creierului estimată prin imagistică și vârsta cronologică reală a unei persoane - ar putea juca un rol esențial în modul în care factorii de risc vasculari afectează abilitățile cognitive. Cercetarea a fost condusă de dr. Saima Hilal de la Universitatea Națională din Singapore și a inclus peste 1.400 de participanți din populația asiatică de sud-est.
Pe măsură ce îmbătrânim, creierul suferă modificări structurale naturale: scăderea volumului cerebral, reducerea rețelei vasculare și apariția unor leziuni mici vasculare sau degenerative. În paralel, condiții precum hipertensiunea arterială, diabetul sau depresia pot accelera aceste schimbări. Avansurile recente în imagistica cerebrală și în învățarea automată permit astăzi estimarea „vârstei biologice” a creierului, oferind o măsură a gradului în care un creier pare mai „îmbătrânit” decât ar fi de așteptat în funcție de vârsta unei persoane.

Acest „decalaj de vârstă cerebrală” ar putea acționa ca un biomarker intermediar, explicând de ce unii indivizi cu factori de risc vasculocerebrali dezvoltă declin cognitiv, iar alții nu.

Despre studiu

Studiul a inclus 1.437 de adulți fără demență, cu vârsta medie de 66 de ani. Datele au fost colectate din comunitate și dintr-o clinică de memorie, iar peste jumătate dintre participanți nu prezentau niciun grad de afectare cognitivă.

Participanții au fost evaluați după mai multe componente:

• Factori de risc pentru afectare cognitivă, calculați printr-un scor compozit (CISS) ce includea vârsta, etnia, nivelul de educație, statusul fumător, indicele de masă corporală, simptomele depresive, hipertensiunea, diabetul, hipercolesterolemia și istoricul de accident vascular cerebral.
• Performanța cognitivă, măsurată printr-o baterie de teste neuropsihologice, ce includea funcții executive, atenție, memorie, limbaj, viteză visuomotorie și capacitate de construcție vizuală (visuoconstructivă).
• Vârsta cerebrală estimată, obținută din imagini RMN structurale printr-un model de învățare automată.
• Markerii bolii cerebrovasculare (CeVD), detectați prin imagistică cerebrală: microhemoragii și infarcte silențioase.

Pe baza acestor date, cercetătorii au calculat pentru fiecare participant brain age gap - diferența dintre vârsta estimată a creierului și vârsta cronologică.

Rezultate

Legătura directă dintre factori de risc și performanța cognitivă

Un scor mai mare al factorilor de risc (CISS) a fost asociat constant cu performanțe cognitive mai scăzute, în special în:

• Viteza visuomotorie: coeficient β = −2,70; p < 0,001
• Abilități visuoconstructive: coeficient β = −3,02; p < 0,001

Aceste domenii cognitive implică funcții de procesare vizuală și motricitate fină, critice pentru activitățile zilnice.

Brain age gap ca mediator al efectelor factorilor de risc

Modelul statistic a demonstrat că brain age gap mediază relația dintre scorul de risc (CISS) și performanța cognitivă. Mai precis:

La participanții cu încărcare mare de boală cerebrovasculară (CeVD+), diferența de vârstă cerebrală a mediat:

• 19,95% din efectul general asupra funcției cognitive globale
• 34,1% asupra funcției executive (p = 0,03)
• 26,6% asupra limbajului (p = 0,008)
• 21,1% asupra memoriei și 14,4% asupra capacității visuoconstructive (efecte mai slabe după ajustări statistice)

La participanții cu încărcare scăzută de CeVD, efectele de mediere au fost nesemnificative.

Un posibil biomarker pentru evaluarea riscului

Aceste rezultate sugerează că diferența de vârstă cerebrală ar putea fi utilizată ca indicator precoce al îmbătrânirii accelerate a creierului și al riscului crescut de afectare cognitivă, în special în contextul afectărilor vasculare cerebrale.

Limite și perspective viitoare

Printre limitările studiului se numără:

• Designul transversal, care nu permite inferențe cauzale.
• Populația exclusiv asiatică sud-estică, ceea ce poate limita aplicabilitatea rezultatelor în alte grupuri etnice.
• Lipsa unor date complete despre dietă, activitate fizică sau markeri genetici pentru boli neurodegenerative precum boala Alzheimer.

Cercetătorii recomandă desfășurarea unor studii longitudinale, care să urmeze aceeași participanți în timp, pentru a verifica stabilitatea relațiilor identificate și pentru a analiza factorii suplimentari implicați în procesul de îmbătrânire cerebrală.

Concluzii

Studiul arată că diferența de vârstă cerebrală este mai mult decât o curiozitate tehnologică: este un potențial mecanism biologic intermediar care leagă factorii de risc vasculari de declinul cognitiv, mai ales în rândul persoanelor cu afectare cerebrovasculară. Integrarea acestui biomarker în evaluările clinice ar putea permite o identificare mai timpurie a persoanelor cu risc crescut și ar putea contribui la dezvoltarea de strategii personalizate pentru prevenirea sau încetinirea deteriorării cognitive.