Diferențele genetice dintre tumora primară și metastaze

Un nou studiu publicat în data de 2 iunie 2025 în revista Nature Genetics oferă perspective esențiale asupra modului în care tumorile maligne își modifică profilul genetic în timpul diseminării metastatice. Studiul, coordonat de cercetători de la Weill Cornell Medicine și Memorial Sloan Kettering Cancer Center (MSK), analizează diferențele genetice între tumora primară și metastazele apărute ulterior la pacienți cu diverse tipuri de cancer.

Context

Metastazele sunt principala cauză de mortalitate în cancer. În timp ce numeroase cercetări s-au axat pe mutațiile genetice în tumorile primare, există mai puține date privind evoluția genetică a metastazelor. Înțelegerea acestor diferențe este esențială pentru dezvoltarea terapiilor personalizate și îmbunătățirea eficienței imunoterapiei.

Despre studiul actual

Echipa de cercetare, condusă de Dr. Luc Morris (chirurg și director de laborator în genetica cancerului, MSK), Dr. Xi Kathy Zhou (profesor de științe ale sănătății populaționale, Weill Cornell Medicine) și Dr. Chaitanya Bandlamudi (cercetător în genomică tumorală, MSK), a analizat profilurile genomice ale tumorilor de la 3.774 de pacienți cu 24 de tipuri de cancer. Fiecare pacient avea multiple biopsii, din tumora primară și din metastaze, recoltate în momente diferite ale evoluției bolii.

Datele au fost obținute prin secvențierea tumorilor utilizând testul genomic dezvoltat intern la MSK.

Rezultate

Metastazele prezintă mai multe alterări ale numărului de copii decât mutații

Cercetătorii au observat că, odată cu metastazarea, tumorile acumulează frecvent alterări ale numărului de copii genice (CNA), mai degrabă decât mutații punctiforme. CNA-urile sunt modificări de mari dimensiuni – duplicări sau deleții ale unor fragmente cromozomiale – în timp ce mutațiile sunt „erori de tipar” mici în ADN.

O constatare-cheie a fost frecvența ridicată a duplicării genomului întreg (whole-genome doubling – WGD), un tip extrem de CNA care a apărut la aproximativ o treime dintre pacienți. Acest eveniment implică dublarea întregului set de cromozomi, creând un avantaj evolutiv pentru celulele tumorale.

„Duplicarea genomului permite celulelor canceroase să își „acopere pariurile”: pot păstra o copie intactă a unei gene chiar dacă cealaltă este afectată de mutații sau deleții. Acest lucru crește adaptabilitatea tumorii și rezistența la tratamente,” a explicat Dr. Xi Kathy Zhou.

Diferențe între CNA-uri și mutații în influențarea sistemului imun

Spre deosebire de CNA-uri, mutațiile cresc vizibilitatea tumorii pentru sistemul imun, deoarece pot genera proteine aberante recunoscute ca „străine”. Astfel, un număr crescut de mutații poate crește răspunsul imun antitumoral, un aspect esențial în eficiența imunoterapiei.

„Am observat că metastazele preferă să evolueze prin acumulare de CNA-uri, dar evită mutațiile în exces, pentru a nu atrage atenția sistemului imun,” a declarat Dr. Bandlamudi.

Implicații clinice

• CNA-urile și povara mutațională a tumorii (TMB – tumor mutational burden) sunt tot mai frecvent folosite ca biomarkeri în oncologie, în special pentru decizia privind imunoterapia.

• Rezultatele indică nevoia de terapii care să vizeze instabilitatea genetică sau să modifice microambientul tumoral pentru a îmbunătăți rezultatele la pacienții cu metastaze.

• Studiul întărește ideea că tumorile metastatice au o biologie distinctă față de tumorile primare și necesită strategii terapeutice adaptate.

„Înțelegerea diferențelor genetice esențiale dintre tumora primară și metastaze este crucială pentru îngrijirea oncologică modernă,” a subliniat Dr. Luc Morris.

Concluzii

Acest studiu de referință oferă cea mai extinsă analiză longitudinală multisite a evoluției genetice a cancerului în timpul metastazării. Rezultatele sugerează că duplicarea genomului întreg și CNA-urile sunt mecanisme centrale în adaptarea tumorală, în timp ce numărul mutațiilor este menținut relativ scăzut pentru a evita supravegherea imunologică.

Dezvoltarea de terapii țintite împotriva instabilității genetice și evaluarea mai fină a biomarkerilor genomici ar putea reprezenta pași esențiali pentru tratamentul personalizat al pacienților cu cancer avansat.