Distorsiunile olfactive apărute la pacienții cu COVID-19: care sunt diferențele dintre parosmie și fantosmie?

Pacienții infectați cu virusul SARS-CoV-2 au raportat frecvent pierderea bruscă a mirosului și gustului, simptome comune în cazul multor altor infecții virale. Au existat, însă, persoane care au raportat că mirosul lor obișnuit a fost distorsionat și au simțit mirosuri neplăcute (afecțiune cunoscută sub numele de parosmie) sau au simțit mirosuri care nu existau în realitate (afecțiune numită fantosmie). Într-un nou studiu, anchetatorii au descoperit diferențele dintre aceste cele două condiții și le-au descris în jurnalul Chemical Senses.
Cunoașterea tiparelor distincte de demografie, istoric medical și probleme de calitate a vieții asociate cu fiecare afecțiune poate oferi o perspectivă asupra organizării și funcției sistemului olfactiv și poate ajuta medicii să-și trateze mai bine pacienții. „Este clar din rezultatele noastre că aceste distorsiuni ale mirosului sunt distincte și comune în rândul celor cu tulburări de miros”, a spus autorul principal, Robert Pellegrino, un bursier postdoctoral la Institutul Monell.

Pentru studiu, cercetătorii au chestionat peste 2.100 de persoane cu cel puțin o tulburare olfactivă dobândită în timpul vieții. Ei au descoperit că distorsiunile de miros erau comune la 46%, respondenții raportând fie parosmie, fantosmie sau chiar ambele probleme.

Distincțiile dintre tulburări includ:

• vârstă și sexul (pacienții cu parosmie au avut mai multe șanse să fie femei și mai tineri decât indivizii care au prezentat fantosmie);
• cauza (infecția virală a dus la parosmie mai des decât alte tulburări de miros, în timp ce impactul traumatic asupra capului a dus la fantosmie mai des decât alte tulburări);
• mecanismul declanșator (majoritatea pacienților cu parosmie au menționat surse specifice distorsionate ale mirosului, în timp ce doar câțiva indivizi cu fantasmie au putut identifica o sursă a distorsiunilor mirosului);
• cronologia îmbunătățirii (persoanele cu parosmie au avut mai multe șanse să spună că starea lor s-a îmbunătățit în timp și recuperarea coincide cu cronologia recuperării fiziologice - persoanele cu fantosmie, în schimb, nu au avut nicio modificare a condiției în timp).

Mecanismele neurologice ale parosmiei și fantosmiei sunt încă dezbătute în rândul oamenilor de știință. Lucrarea actuală susține o ipoteză conform căreia parosmia este declanșată atunci când un neuron senzorial reglat la un miros semnalează în mod eronat prezența unui miros diferit. Fantosmia, pe de altă parte, se poate întâmpla dacă creierul emite semnale sporadice, ceea ce duce la halucinații olfactive.

sursa: News Medical