Pierderea gustului și a mirosului - cauze posibile

Pierderea gustului și a mirosului, simptome caracteristice ale infecțiilor virale sau bacteriene, frecvent asociate cu COVID-19, pot avea o multitudine de cauze potențiale.

În termeni medicali, pierderea totală a gustului poartă denumirea de aguzie, în timp ce, pentru pierderea totală a mirosului se folosește termenul de anosmie. Deși condițiile pot să apară separat, în majoritatea cazurilor pierderea gustului însoțește pierderea mirosului. Tratamentul afecțiunii care a cauzat pierderea gustului și a mirosului determină restabilirea celor două simțuri. (1, 2, 3)

Pierderea gustului și a mirosului - cauze posibile

Infecții virale

Răceala comună, gripa sau infecția cu virusul SARS-CoV-2 pot determina pierderea temporară a gustului și/sau mirosului. Dacă în cazul răcelilor comune mirosul și gustul tind să revină în decurs de câteva zile, în cazul unei infecții cu virusul SARS-CoV-2 restabilirea simțului mirosului și a gustului poate dura chiar și câteva luni. Cu toate acestea, majoritatea studiilor au arătat că anosmia și aguzia asociate cu COVID-19 durează între 7 și 14 zile. (2, 3, 4, 5)

Polipi nazali

Polipii nazali reprezintă formațiuni benigne nedureroase de consistență moale, apărute la nivelul membranelor mucoase care căptușesc nasul sau sinusurile. Principala cauză a polipilor nazali o reprezintă o infecție prelungită sau o iritație indusă de o alergie. Alți factori de risc pentru dezvoltarea polipilor nazali includ fibroza chistică, sensibilitatea crescută la anumite medicamente și sindromul Churg-Strauss (afecţiune caracterizată de inflamarea vaselor de sânge, asociată cu astm și cu eosinofilie). Polipii nazali de dimensiuni mari pot bloca căile nazale, determinând congestia nazală, sângerări nazale, pierderea mirosului și/sau a gustului, rinoree posterioară, presiune sau durere în sinusuri, dar și dureri de cap sau sforăit. (2, 3, 6, 7)

Rinita alergică sezonieră

Afecțiune alergică inflamatorie a mucoasei nazale, caracterizată prin scurgeri nazale, obstrucție nazală, pierderea mirosului, strănut, tuse, senzație de oboseală, durere în jurul tâmplelor și al frunții, durere de cap sau de urechi. Rinita alergică, comparativ cu răceala comună, afecțiune cu simptome similare, nu este contagioasă, iar simptomele pot să se manifeste pe perioade lungi de timp. (8, 9, 10)

Deviația de sept

Afecțiune determinată de deplasarea într-o anumită direcție a septului nazal (cartilajul care desparte cele două nări). Deviația de sept poate fi cauzată de un traumatism, poate fi congenitală (prezentă de la naștere) sau poate reprezenta un rezultat al dezvoltării normale. Persoanele cu o deviație severă a septului pot avea o modificare a formei nasului, dar și dificultăți de respirație, congestie nazală, sângerări nazale, apnee de somn, dureri de cap sau dureri faciale. De asemenea, un sept deviat și hipertrofia cornetelor inferioare (mărirea) pot determina pierderea parțială a mirosului (hiposmie). (2, 11, 12)

Sindromul Kallmann

Tulburare hormonală rară determinată de subdezvoltarea unor neuroni specifici sau a unor nervi din creier care semnalează hipotalamusul. Sindromul Kallmann determină întârzierea sau prevenirea pubertății, dar și pierderea parțială sau totală a mirosului, fără afectarea gustului. Bărbații născuți cu sindromul Kallmann au adesea un penis neobișnuit de mic (micropenis) și testicule necoborâte (criptorhidie), în timp ce, în cazul femeilor, sindromul determină absența menstruației și subdezvoltarea sânilor. (13, 14)

Sindromul Sjögren

Tulburare cronică autoimună fără o cauză bine stabilită care provoacă o producție insuficientă a glandelor producătoare de fluide de la nivelul corpului, inclusiv a glandelor producătoare de salivă și de lacrimi. Conform studiilor, aproximativ 13,5% dintre persoanele cu sindromul Sjögren prezintă anosmie, iar 19% hiposmie (simțul mirosului redus). Simțul gustului nu este afectat. (15, 16)

Diabet

Pierderea mirosului sau a gustului pot fi mai frecvente la persoanele care suferă de diabet, cauza fiind leziunile nervoase determinate de neuropatia diabetică. De asemenea, unele medicamente orale utilizate pentru diabet pot distorsiona percepția mirosurilor. De cele mai multe ori, tulburările de miros sau gust rămân nediagnosticate, deoarece alterarea celor două simțuri se produce gradual. (2, 3, 17, 18)

Anosmia sau aguzia pot fi determinate și de alte afecțiuni responsabile pentru deteriorarea nervilor sau a receptorilor care coordonează simțurile olfactiv sau gustativ, precum:

• boala Alzheimer;
• boala Huntington;
• tumorile cerebrale
• hipotiroidism (tiroida subactivă);
• scleroza multiplă;
• schizofrenia;
• epilepsia;
• malnutriția și deficiențele de vitamine;
• accidentul vascular cerebral. (2, 3, 19)

De asemenea, anumite medicamente (inclusiv unele antibiotice, antihistaminice sau medicamente pentru hipertensiune arterială), expunerea la substanțe chimice, operațiile pe creier, leziunile la nivelul capului, terapia cu radiații sau alcoolismul cronic pot determina pierderea parțială sau totală a mirosului și gustului. În cazuri rare, pierderea celor două simțuri poate fi idiopatică (nu poate fi identificată o cauză determinată). (2, 3, 19)