Durerea cronică și riscul de hipertensiune: rolul depresiei, inflamației și extinderii durerii în organism

Un studiu amplu publicat în revista Hypertension arată că adulții care suferă de durere cronică prezintă un risc semnificativ mai mare de a dezvolta hipertensiune arterială, iar acest risc este influențat de localizarea și extinderea durerii, precum și de prezența depresiei. Concluziile se bazează pe date colectate de la peste 200.000 de participanți și evidențiază necesitatea unei abordări integrate a durerii cronice și sănătății cardiovasculare.
Durerea cronică musculoscheletală este cea mai frecventă formă de durere în populație și poate persista cel puțin trei luni, afectând zone precum șoldul, genunchiul, spatele sau gâtul. Acest tip de durere este frecvent asociat cu inflamația sistemică, stilul de viață nesănătos și afecțiuni comorbide, care pot contribui la riscul ulterior de hipertensiune.

Hipertensiunea arterială reprezintă una dintre cele mai importante cauze de mortalitate la nivel global și afectează aproximativ jumătate dintre adulții din Statele Unite. Deși este bine cunoscut faptul că durerea acută poate crește temporar tensiunea arterială, mai puțin clară a fost relația dintre durerea cronică și dezvoltarea hipertensiunii pe termen lung.

Cercetările anterioare au menționat posibilitatea ca depresia și inflamația să joace un rol în această asociere, însă studiile nu au investigat în mod direct măsura în care aceste mecanisme mediază legătura dintre durerea cronică și hipertensiune.

Despre studiu

Populația investigată

Analiza s-a bazat pe date din UK Biobank, un proiect de amploare care a înrolat peste 500.000 de adulți cu vârste între 40 și 69 de ani în perioada 2006–2010. Pentru această cercetare au fost incluși 206.963 de participanți, cu o vârstă medie de 54 de ani, dintre care 61,7% femei și 96,7% persoane de origine britanică.

Evaluarea durerii, depresiei și inflamației

Participanții au completat un chestionar privind prezența durerii în ultima lună care le afecta activitățile zilnice, precizând localizarea acesteia în zone precum cap, față, gât/umeri, spate, abdomen, șold sau genunchi. Durerea persistentă peste trei luni a fost clasificată drept durere cronică.

Depresia a fost evaluată printr-un chestionar care a analizat prezența stărilor emoționale negative, pierderea interesului, neliniștea sau letargia în ultimele două săptămâni. Inflamația sistemică a fost cuantificată prin nivelul proteinei C-reactive, un marker utilizat frecvent în practica clinică.

Definirea hipertensiunii și perioada de monitorizare

Diagnosticele de hipertensiune au fost extrase din registre clinice, folosind codificări standard ale bolilor. Participanții au fost urmăriți în medie 13,5 ani, până la apariția hipertensiunii, deces sau finalizarea perioadei de urmărire.

Ajustări pentru factori de risc

Modelele statistice au luat în calcul elemente asociate atât cu durerea cronică, cât și cu hipertensiunea, precum:

• fumatul;
• consumul de alcool;
• activitatea fizică;
• timpul sedentar;
• durata somnului;
• consumul de fructe și legume;
• indicele de masă corporală și circumferința taliei.

Rezultate

Incidența hipertensiunii

Pe parcursul perioadei de monitorizare, aproximativ 10% dintre participanți au dezvoltat hipertensiune arterială.

Durerea cronică și creșterea riscului de hipertensiune

Comparativ cu persoanele fără durere, riscul de hipertensiune a crescut în funcție de tipul și extinderea durerii:

• 10% risc crescut pentru durere de scurtă durată;
• 20% risc crescut pentru durere cronică localizată;
• 75% risc crescut pentru durere cronică generalizată afectând întregul corp.

Riscul în funcție de localizarea durerii

Anumite tipuri de durere cronică au prezentat o asociere mai puternică cu hipertensiunea:

• durerea abdominală cronică: risc crescut cu 43%;
• migrenele și durerile de cap: risc crescut cu 22%;
• durerea cronică de gât/umeri: risc crescut cu 19%;
• durerea cronică de șold: risc crescut cu 17%;
• durerea cronică de spate: risc crescut cu 16%.

Rolul depresiei și inflamației

Depresia (prezentă la 11,3% dintre participanți) și inflamația (prezentă la 0,4%) au explicat împreună aproximativ 11,7% din legătura dintre durerea cronică și hipertensiune.

Constatările sugerează că durerea cronică nu afectează doar sistemul somatic, ci și cel psihologic și imunologic, creând o interconectare care favorizează creșterea riscului cardiovascular.

Interpretări

Autorii subliniază că extinderea durerii cronice joacă un rol major în predispoziția la hipertensiune. Persoanele cu dureri generalizate prezintă cel mai mare risc, în parte datorită probabilității crescute de a dezvolta depresie, afecțiune care – la rândul său – crește riscul de hipertensiune.

Studiul întărește ideea că durerea cronică trebuie evaluată în context holistic, incluzând evaluarea sănătății mentale, a stilului de viață și a factorilor socioeconomici. De asemenea, tratamentele pentru durere trebuie considerate ținând cont de efectele secundare ale medicamentelor, inclusiv ale antiinflamatoarelor nesteroidiene, care pot crește tensiunea arterială.

Totodată, concluziile pot contribui la dezvoltarea unor strategii preventive prin identificarea persoanelor cu risc crescut, mai ales celor care prezintă dureri cronice la multiple localizări sau simptome depresive.

Limitări

Studiul s-a desfășurat pe un eșantion predominant alb, de vârstă mijlocie sau înaintată, ceea ce poate limita generalizarea rezultatelor. Informațiile privind durerea au fost autoreportate, iar măsurătorile tensiunii arteriale s-au bazat pe codificări clinice și două înregistrări inițiale, putând introduce erori inerente.

Concluzii

Persoanele cu durere cronică prezintă un risc mai mare de a dezvolta hipertensiune, iar acest risc crește odată cu numărul de zone dureroase și cu intensitatea simptomelor. Depresia și inflamația contribuie parțial la această asociere, subliniind importanța unei abordări integrate în gestionarea durerii cronice pentru prevenirea complicațiilor cardiovasculare. Rezultatele studiului indică o nevoie crescută de monitorizare, intervenții timpurii și cercetări suplimentare.