Efectele benefice ale vitaminelor C și E în prevenirea procesului de îmbătrânire

Vitaminele reprezintă compuși organici esențiali pentru desfășurarea proceselor vitale.

Numeroase studii clinice și epidemiologice asociază procesul de îmbătrânire cu un aport redus de vitamine cu proprietăți antioxidante. De asemenea, a fost observat faptul că persoanele cu o dietă bogată în compuși vitaminici antioxidanți prezintă, în general, un risc mai scăzut de boli cronice majore, comparativ cu persoanele a căror dietă este deficitară în acești nutrienți.

În organismul uman, efecte antioxidante majore au fost identificate pentru vitaminele C și E.

Efectele benefice ale vitaminei C în prevenirea procesului de îmbătrânire

Vitamina C, cunoscută și sub denumirea de acid ascorbic, reprezintă un nutrient esențial organismului uman, întrucât acesta nu este capabil să o sintetizeze. Acest compus este întâlnit în concentrații semnificative la nivel hepatic și sanguin, dar și la nivelul:

• glandelor suprarenale;
• ovarelor;
• creierului;
• splinei;
• globilor oculari.

Această vitamină hidrosolubilă îndeplinește numeroase funcții la nivelul organismului, fiind implicată în:

• reacțiile de hidroxilare necesare sintezei de colagen și carnitină;
• procesul de absorbție a fierului;
• eliminarea radicalilor liberi oxidanți și a speciilor reactive de oxigen din sistemele biologice (este un puternic agent reducător). (1, 2)

Radicalii liberi sau speciile reactive de oxigen reprezintă compuși cu reactivitate crescută, care pot interacționa cu diferite structuri sau țesuturi ale organismului. Acest proces determină modificări funcționale responsabile de apariția stărilor patologice.

Câteva exemple de specii reactive de oxigen sunt reprezentate de:

• radicalul hidroxil;
• peroxidul de hidrogen;
• oxigenul singlet.

Alimente bogate în vitamina C:

• Citrice
• Măceșe
• Broccoli
• Cătină
• Coacăze
• Kiwi
• Ardei iute. (3)

Mecanism de acțiune:

Toate funcțiile fiziologice și biochimice cunoscute ale vitaminei C se datorează statutului său de donor de electroni.

• 1. Acidul ascorbic donează doi electroni de la nivelul unei duble legături și astfel, împiedică oxidarea altor compuși;
• 2. În urma acestui transfer, compusul vitaminic suferă un proces de oxidare;
• 3. Cei doi electroni sunt cedați secvențial, astfel că în decursul acestei reacții se formează compuși intermediari;
• 4. Specia chimică formată după pierderea primului electron poartă denumirea de acid semidihidroascorbic (radicalul ascorbil) și reprezintă un radical liber (dar este relativ stabil și nu prezintă efecte dăunătoare). Acest proces poartă denumirea de cicatrizare sau stingere a radicalilor liberi.
• 5. După pierderea celui de-al doilea electron, compusul format este acidul dehidroascorbic.
• 6. Odată formați, radicalul ascorbil și acidul dehidroascorbic pot fi reduși înapoi la acid ascorbic. Însă, la om tot acidul ascorbic care este oxidat nu mai poate fi recuperat, motiv pentru care este necesar un aport alimentar regulat de vitamina C.

Funcția antioxidantă directă:

Numeroase studii au demonstrat capacitatea de interacțiune a acidului ascorbic cu diferite specii reactive de oxigen, rezultate în urma proceselor metabolice. Astfel, vitamina C s-a dovedit a fi o „capcană” foarte eficientă pentru anionul superoxid, oxigenul singlet, ionul hidroperoxid.

Funcție antioxidantă indirectă:

În același timp, ascorbatul pare să fie și un agent protector veritabil al membranelor celulare împotriva peroxidării lipidice, prin conservarea capacității antioxidante a vitaminei E. În urma unor studii efectuate în acest sens s-au obținut următoarele constatări:

• o reducere de 13% a peroxizilor lipidici serici la o populație vârstnică, după administrarea a 400 mg/zi de acid ascorbic timp de un an;
• cobaii expuși la tetraclorură de carbon au evidențiat o scădere a exhalării de etan, atunci când subiecții au fost alimentați cu un nivel ridicat de acid ascorbic;
• peroxidarea lipidelor din ficat, cauzată de administrarea de compuși policlorurați bifenilici, a fost suprimată la cobai, concomitent cu suplimentarea vitaminei C în dietă;
• vitamina C poate, în organismele vii, să regenereze tocoferolul prin reducerea radicalului α-tocoferoxil (rezultat în urma captării de către vitamina E a unui radical peroxid);
• o scădere a nivelului de vitamina E în ficat, plămâni și glande suprarenale în urma unei diete cu deficit de vitamina C. (1, 2, 3, 4, 5)

Prin urmare, în organismele vii, acidul ascorbic prezintă atât funcție antioxidantă directă, prin captarea radicalilor peroxidici solubili în apă, cât și o funcție antioxidantă indirectă, prin regenerarea vitaminei E. Cel din urmă mecanism prezintă o importanță deosebită, întrucât este generat radicalul ascorbat mai puțin reactiv, care nu atacă și nu degradează lipidele și proteinele de la nivel membranar.

Beneficiile vitaminei C:

• Previne îmbătrânirea prematură a tegumentului;
• Previne apariția afecțiunilor cardiovasculare;
• Participă la buna funcționare a sistemului imunitar;
• Reduce riscul de cataractă;
• Previne apariția afecțiunilor neurodegenerative (boala Parkinson, boala Alzheimer);
• Controlează nivelul de lipoproteine cu densitate scăzută ( „colesterol rău”).

Efectele benefice ale vitaminei E în prevenirea procesului de îmbătrânire

Vitamina E reprezintă un compus organic liposolubil, întâlnit la nivelul membranelor celulare și în lipoproteinele circulante. Este un derivat al tocolului, motiv pentru care mai poartă denumirea de tocoferol. Vitamina E este sintetizată exclusiv în organismele vegetale și astfel reprezintă un nutrient dietetic esențial pentru animale și oameni.

Alimente care conțin vitamina E:

• Germenii de grâu
• Legume verzi
• Uleiuri din surse vegetale
• Avocado
• Ardei
• Roșii
• Nuci
• Alune
• Mango
• Kiwi
• Cereale integrale
• Ficat
• Ouă

În ceea ce privește activitatea antioxidantă, vitamina E protejează organismul împotriva daunelor oxidative asociate procesului de îmbătrânire datorită:

• capacității sale de a interacționa în mod direct cu o varietate de radicali liberi de oxigen. Această funcție este puternic susținută de regenerarea promovată de vitamina C;
• rolului său în prevenirea aterosclerozei, prin inhibarea modificărilor oxidative ale lipoproteinelor cu densitate scăzută (LDL). (4)

Mecanism de acțiune:

Vitamina E este prezentă în majoritatea țesuturilor și în principal în acele membrane cu cele mai mari concentrații de acizi grași polinesaturați. Această distribuție se datorează lungimii lanțului său lateral, ce îi oferă capacitatea de a forma o parte integrantă a membranei celulare astfel:

• lanțul său lateral realizează o interacțiune de tip lipid-lipid cu lanțurile acizilor grași polinesaturați;
• grupările metil (-CH3) ale lanțului lateral al α-tocoferolului se încadrează în buzunarele create de dublele legături cis și pot facilita împachetarea moleculară în interiorul membranei, oferindu-i protecție;
• gruparea hidroxil a inelului cromanol și grupările polare ale fosfolipidelor se află la suprafața membranei.

Prin această localizare, vitamina E ajută la menținerea integrității și permeabilității membranelor, controlând nespecific metabolismul și funcționarea celulelor.

Astfel, formarea unui complex între vitamina E și acizi grași polinesaturați:

• inhibă distrugerea oxidativă a membranei celulare;
• reduce mobilitatea moleculară a lipidelor membranare.

Așa cum am menționat anterior, acidul ascorbic deține un rol esențial în regenerarea vitaminei E și astfel, în stimularea funcției sale antioxidante. (1, 4, 5)

Beneficiile vitaminei E:

Datorită capacității sale de a neutraliza speciile reactive de oxigen, vitamina E:

• Previne îmbătrânirea tegumentului;
• Previne și încetinește instalarea afecțiunilor neurodegenerative (boala Parkinson, boala Alzheimer);
• Reduce riscul de boli cardiovasculare;
• Menține sănătatea ochilor.