Expunerea cumulativă la poluarea aerului crește riscul de spitalizare pentru boli fizice și mentale

Un studiu realizat în Scoția și publicat în BMJ Open relevă că expunerea cumulativă pe termen lung la poluanți atmosferici este asociată cu un risc crescut de internări în spital, atât pentru afecțiuni fizice (cardiovasculare, respiratorii, infecțioase), cât și pentru boli mintale și tulburări de comportament. Autorii subliniază necesitatea unor politici de mediu mai stricte pentru a diminua această povară asupra sistemelor de sănătate.

Studiile anterioare despre efectele pe termen lung ale poluării aerului s-au concentrat mai ales pe mortalitate și boli somatice, ignorând în mare parte internările și impactul asupra sănătății mintale. Cercetătorii au urmărit să extindă aria cunoașterii, analizând modul în care expunerea cumulativă la patru poluanți-cheie (NO2, SO2, PM10 și PM2.5) se corelează cu riscul de internare pentru o gamă largă de afecțiuni.

Date și metodologie

Studiul s-a bazat pe date de la Scottish Longitudinal Study, un eșantion reprezentativ de 5% din populația Scoției, cu informații demografice și date privind spitalizările. Au fost incluși 202.237 de adulți (≥17 ani). Internările pentru toate cauzele, precum și pentru boli cardiovasculare, respiratorii, infecțioase și afecțiuni mintale/tulburări de comportament, au fost analizate între 2002 și 2017. Expunerea la poluanți a fost estimată anual în funcție de codul poștal de reședință, considerat un indicator indirect al nivelului individual de expunere.

Principalele constatări

• Nivelurile medii anuale ale poluanților în perioada de studiu au fost: NO2 ~12 μg/m^3, SO2 ~2 μg/m^3, PM10 ~11 μg/m^3 și PM2.5 ~7 μg/m^3. Deși valorile NO2, PM10 și PM2.5 se situau sub ghidurile OMS din 2005, ele depășeau noile recomandări OMS din 2021 pentru NO2 și PM2.5.  
• Expunerea cumulativă mai mare la NO2, PM10 și PM2.5 s-a asociat semnificativ cu rate crescute de spitalizare pentru toate cauzele și, în special, pentru bolile respiratorii, cardiovasculare și infecțioase, înainte de ajustările statistice pentru zona de rezidență.  
• După ajustări multiple, fiecare creștere cu 1 μg/m^3 a PM2.5 și NO2 a fost legată de creșteri de peste 4%, respectiv 1% în incidența internărilor pentru boli respiratorii.  
• SO2 s-a corelat în principal cu internările pentru boli respiratorii, în timp ce NO2 a fost asociat cu internările pentru boli mintale și tulburări de comportament.

Limite și precauții interpretative

Fiind un studiu observațional, nu se pot stabili relații de cauzalitate. Cercetătorii nu au putut controla toate variabilele, precum stilul de viață, indicele de masă corporală, poluarea fonică ori disponibilitatea spațiilor verzi. De asemenea, expunerea a fost evaluată anual, nu sezonier sau zilnic, și s-a bazat pe localizarea domiciliului, fără a surprinde exact mobilitatea persoanelor.

Implicații pentru politici și practici

Rezultatele se aliniază cu alte cercetări care semnalează rolul poluării aerului în creșterea poverii asupra sistemelor de sănătate. Autorii sugerează că politici mai stricte, inclusiv amenajarea mai multor zone cu emisii zero și consolidarea trecerii la energie regenerabilă, ar putea reduce nivelurile de poluanți și, implicit, numărul de internări. Intervențiile pe termen lung, incluzând măsuri urbanistice care favorizează mobilitatea nepoluantă, creșterea suprafețelor verzi și monitorizarea mai stringentă a calității aerului, pot contribui la reducerea impactului poluării asupra sănătății populației.

sursa: News Medical