Cum sa nu mai mănânc emotional și să trăiesc pentru mâncare?

Mâncarea e placerea vieții mele și practic trăiesc că să mănânc, nimic nu mă face mai fericit că niște mâncare de genul pizzei sau carne, șnițele, chiftele, burgeri plus ceva dulce, sucuri din când în când, nu trece zi sa nu mănânc dulce.
Problema e alta, am 130 kg și am schizofrenie și TOC și practic puține lucruri mă fac fericit, nu am prieteni, nu am job, nu am cariera, nu am iubita și probabil nici nu o sa am, nu am decât liceul și am și multe probleme serioase de concentrare plus astm și probleme dentare..faza e că oricât aș încerca să fac alte lucruri de exemplu să citesc tot la mâncare îmi stă gândul și mibse face foame des, pofta și mai des, eu pot zice că marea mea iubire e mâncarea și nu cea sănătoasă ci cea gustoasa.Stau acasă mult timp, sunt pensionat pe caz de boala și frigiderul se deschide cam des, daca nu mănânc într-o zi ceva bun gen pizza, mini calzoni sau ciocolata nu mă simt bine.Bine e când simt senzația de sațietate dar durează puțin și cum se digera mâncarea și trec 2-3 ore cum iar mi se face foame..practic eu cred că e psihologic totul, mănânc pe fond emoțional, nu am bucurii, viața mi-e ratata, nu mă bucură multe lucruri in viața (nu pot zice că nu mă bucură nimic am câteva dar nivelul de bucurie e foarte redus), cea mai mare satisfacție am când mănânc gustos..Legume și fructe nu prea mănânc nu prea mi se par atractive..Eu chiar am găsit cauza pentru care sunt în situația asta, mâncatul emoțional și din cauza majorelor decepții și nerealizări ale mele în viața până acum plus faptul că am făcut schizo acum câțiva ani, înainte aveam doar toc, faptul asta deci, mă face să mă refugiez în mâncare și să compensez lipsurile prin mâncare..nu reușesc să mă simt bine făcând alta activitate decât la nivel de 35, 40 la sută, în schimb mâncarea pare activitatea mea preferata părinții merei îmi spun asta.Viata mea e un dezastru in sensul că sunt și cred că cel mai mare neîndemânatic pe care l-a avut lumea asta și nu sunt bun la nimic decât că în trecut am învățat f bine la școală, asta e singura mea realizare niste diplome arate și niște amintiri in care profesorii mă lăudau ptr că învățăm bine și eram cuminte.dar acum ajuns sa am numai regrete și viața mea sa fie foarte limitata.Eu nu simt că trăiesc, ci doar că supraviețuiesc, mai am și frica majora de moarte tanatofobie de mi-e frica sa nu mor in somn când mă culc iar în general mă gândesc des la moarte.Si lucrurile stand in felul asta vreau sa vă întreb cum sa îmi iau gândul de la mâncare și să nu mai trăiesc că să mănânc ci să mănânc că să trăiesc și cum sa am și alte activități care să îmi placă la fel de mult că mâncarea..Cum sa nu mai mănânc pe fond psihologic, emoțional, cum sa nu mă mai refugiez în mâncare?
Fac tratament cu risperidona și fluoxetina ptr schizo și toc, daca contează.
Îmi vreau viața din copilărie, de dinainte de vârstă de 16 ani înapoi, atunci m- îmbolnăvit psihic începând totul cu un atac de panică și insomnii continuând cu toc și făcând in final schizo..mi-e dor de trecut, daca aș putea da timpul înapoi as fi cel mai fericit, avut o copilărie frumoasa.Acum nimic nu mai e la fel..sad story știu.dat e realitatea în care trăiesc acum.

Se numeste tulburare de alimentatie ce ai tu.Am avut si eu 8 ani.Am scăpat foarte greu de ea desi aveam o viață împlinită si activa.Am scăpat de mancatul emotional
dupa ce am terminat facultatea si m am angajat, am inceput sa muncesc foarte mult, am inceput sa ma simt utila, cu încredere în mine, si atunci mâncarea a intrat pe locul 2. De atunci nu am mai avut probleme, nici in prezent desi viata mea a luat o întorsătură foarte urâtă și la 28 m am îmbolnăvit de tulburare schizo afectiva.Sunt miirata insa ca ai pofta de mâncare de la risperidona. Eu nu am deloc si mănânc f putin si chiar si asa m am îngrășat cu 14 kg.Ti as da un sfat, apucă te de sport.Iti mai ia din timp si te ajuta sa mai arzi din calorii..130 kg e mult si e nesănătos tare.Te deranjează dacă îmi spui cate mg de risperidona iei? O zi bună si multă sanatate.