Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Buna ziua
Nu merg Bittersweet, nu merg sa i vad pe Roxette.Din ce cauza?eu tot construiesc.Pentru cine?pentru ce si pana cand?nu stiu.N am fost mai bine zis, ca a fost aseara spectacolul, si din cauza distantei foarte mari.
In legatura cu noua casa sa inteleg ca i cu invitatie..

salutare...ce faceti dragi colegi de suferinta?
eu am avut un wekend bun...insa ieri si azi gandurile si analizele au venit din nou peste mine :((!!!bag la sala ca sa scap de ganduri, ma obosesc si ma mai linistesc!!!!
cred ca o sa fiu toata viata cu gandurile si analizele astea.asta e ma obisnuiesc cu ele!!!
sanatate

De unde stii ca toata viata ai sa ai asa ceva ? Poate e ceva de conjunctura si anume pe fond de stres, asa ca s-ar putea ca in timp sa treaca, daca gandesti deja asa, e normal sa nu te simti bine, te sperie ideea ca ai ramane asa toata viata.

the master...nu ma sperie ideea!!accept boala, insa nu pot sa ma mint!!!e greu sa dispara complet, eu zic ca raman sechele!!!

Buna!

Mi-am impus sa ies din starea de tristete, asa ca mi-am adunat fortele, am facut curatenie generala in casa, am mutat mobila (m-a uimit forta mea fizica...), am decorat apartamentul cu tot felul de ornamente (f vesele) si - ca o rasplata - am mers in oras si mi-am cumparat sandale rosii.

Am mai rarit-o cu fumatul (mai fumez cate o tigara asa hoteste, sa nu ma vada mama, precum adolescentii), pot spune ca acum sunt ok.

Am stat de vorba cu psihiatrul meu, m- am simtit f bine dupa aceea pt ca mi-am descarcat sufletul. M-a incurajat sa nu renunt la ideea de a deveni psihoterapeut, asa ca am devenit optimista si mi-am dovedit (inca o data) ca pot sa ma ridic, sunt sigura ca ma ajuta credinta in bunul Dumnezeu, pt ca ma simt ocrotita si puternica.

Si pt ca am hotarat sa depasesc impasul si sa merg mai departe, sper ca intr-un timp (mai lung sau mai scurt...) sa fiu alaturi de voi, dar nu plangandu-mi soarta, ci sustinandu-va, intelegand problemele cu care va confruntati, crezand cu toata taria, ca atat eu cat si voi toti ne vom regasi echilibrul si vom redeveni ceea ce am fost candva: oameni senini, cu mintea eliberata, cu bucurie de viata, cu intelepciunea de a accepta problemele vietii ( pe care le are absolut toata lumea), cu capacitatea de a vedea partile frumoase ale existentei noastre pe pamant, cu confortul psihic de care avem cu totii nevoie.

Eu nu incetez sa sper si sa visez iar atunci cand anumite lucruri nu-mi plac, incerc sa privesc viata printre gene si macar pt cateva clipe, ceea ce ma inconjoara capata alte nuante... Un lucru stiu cu certitudine: nu ma voi opri niciodata.


Cu drag,

Donna

Aveai putere de la Anxietatea, aia iti da o forta de ramai masca.

Adrian, e bine ca accepti problema, nu stiu daca lasa sechele sau nu, ramane de vazut, intai sa incerci sa mai elimini din stres, apoi vedem.

Oameni buni, de cand mi-a scris Adrian mi-am dat seama de un lucru, si anume de ce nu ne intelegem noi, este foarte simplu, voi va acceptati boala, eu nu am vrut sa o accept, nu am putut trai cu ea, asa ca a trebuit sa fac orice sa scap de ea, sau cel putin sa incerc asta chiar daca asta insemna zvarcoliri in pat in sevraj si sport exagerat, eu nu puteam trai cu asa ceva, aia nu e viata. Asta pentru mine ar fi fost un iad, a avea o boala cronica, cu tratament sau nu, e tot un chin, e condamnarea la o viata lipsita de calitate.
Asa ca aia este, nu ne vom intelege niciodata, deci nu mai are sens sa comunicam, eu ma mir de voi cum duceti crucea cu zambetul pe buze, voi de mine ca disperat eram contra chinului si nu acceptam asta.

salutare!!ce mai faceti?
The Master nimeni nu ar vrea sa traiasca cu boala, vorbesti prosti!!!daca acceptam boala nu inseamna ca nu facem tot ce ne sta in putinta sa ne facem bine!!Tu esti cu teoria chibritului, spor la dezlusire!!!

bona serra.sunt bine si inca ce bine.as vrea sa dau tuturor din binele pe care al am eu.am citit postarile si doamne ce mult mi-a placut cum a scris Donnamari.se cunoaste ca esti psiholog.ce cuvinte frumoase ce incurajare si ce schimbare de situatie.bravo ai stiut sa te ridici de jos si asa sa faci de fiecare data.va iubesc pe toti si va doresc multa multa sanatate

Nu ai inteles, nu am condamnat pe nimeni, eu doar am spus de ce nu ma intelegeam eu cu ceilalti.
Eu pe sloganul "trebuie sa scapam, incercam orice", ceilalti "ee lasa ca mai merge si asa, ce sa mai incercam, mai ne si consolam cu o stare asa si asa".
Am spus ca nu mai scriu, dar nu ma pot abtine sa nu o fac dupa ce am citit ce ai spus, ce spun acum e sincer fara nici un fel de vrajeala deci:
Uite, eu am un tip de personalitate sensibil care nu poate trai cu vreo boala cronica, organismul meu functioneaza normal atat timp cat toate becurile sunt pe verde, cand apare un pericol ce ameninta calitatea vietii, organismul nu suporta, intra intr-o stare asa de puternica de disconfort, ca nu poti merge mai departe cu asa ceva, ori scapi, ori mori, nu exista cale de mijloc, asa ca ori scapam, ori consideram ca viata in asa chin nu e viata si puneam capat.
De aia am luptat disperat sa scap, norocul a fost ca Rivotril a mai tratat vechea Anxietate, iar ce a fost pana acum si inca mai este, e cumplitul sevraj ce poate dura si un an, e sevraj ca scrie tot ce simt eu acum si nu aveam inante de Rivotril.
Altfel chiar ma gandeam cum sa pun capat, nu puteam sta in starea aia sau sa iau nenorociri care sa-mi dea peste cap alte chestii si tot sa nu-mi fie dulce viata.
Acuma ai inteles ? Foarte bine ca ceilalti si daca nu reusesc sa se faca bine, pot sta asa, nu am spus nimic contra.
Am avut acum doi ani probleme cu Glicemia cred ca tot de la nenorocirea asta de Rivotril, ei pai pana nu a trecut, eram galben de frica sa stii, si a durat 3-4 luni (ca incepusem sa reduc doza), deci iti dai seama, iar altii stau cu Diabet pana mor si nu-i deranjeaza cine stie ce. Suna asa "rezolva problema cu Glicemia si apai iti urc tonusul sus, pana nu rezolvi, nu mai faci nimica ca esti in pericol continuu".

Buna seara, tuturor!Am descoperit acest site acum cateva luni..si dupa cateva ezitari, am indraznit in a-mi face cont asemeni voua...Intalnirile noastre sporadice(pe acesta platforma de comunicare)declanseaza, cred ca pentru fiecare, atat sentimente bune, cat si regretul motivului prezentei noastre aici..Dar, in fine..Sper ca voi fi primita cu drag printre voi si ma voi putea alatura in pofida timpului adesea dusman, discutiilor despre TOC.Sunt disgnosticata cu acesta de 5 ani si lupt destoinic, dar adesea cu tristea nereusitei.Este foarte greu, cumplit si aproape inuman...Fac terapii, dar nu sunt char multumita de rezultatul nu, nu pentru ca am asteptari si standarde prea inalte, ci pentru ca eu chiar nu simt schimbari nici macar nimore.Comportamentul meu legat de Toc se manifesta prin ganduri obsesive, obositoare si chinuitoare pe care le contientizez a fi irationale si nefondate, dar pe carel nu pe pot controla, desi ma straduiesc cumplit.Simt nevoi imperioasa de a repeta de n ori aceleasi lucruri, de a pasi de n pragul unei camere, de a privi un lucru de n ori..fara a putea contrala aceste ganduri.Va rog, sa imi impartasiti si mie din 'trucurile'voastre, caci am amre nevoie de ele..Sper sa primesc un raspuns...(Am sub 20 de ani).

Buna, ai fost la medic care sa-ti prescrie si un tratament adecvat pe langa acele terapii (psihologice banuiesc) ?
Sau cu tot cu tratament te simti asa ?

Din 2007 pana in 2008 am luat venlafaxina 37.5..pentru ca eram destul de mica...
Am facut o pauza pt ca ma simteam mult mai bine..In prezent iau Fobiless 150 pe zi..dar fara reusite...Este goarte greu..

Idee este ca simt ameliorari..am avut pe parcursul anilor si tendinte suicidare, dar mai mult dorinte de autovatamare...pentru ca simteam ca nu mai pot lupta..

Ca nu* simt ameliorari..scuza-ma.

Uite ce se intampla...in momentul in care simt nevoia sa fac acel lucru conform unui anumit algoritm descris prin cifre(prefer de exemplu 16, 52...in mare parte numere pare)incerc sa ma abtin, dar daca nu il fac..intru intr-o stare ciudata asemeni sevrajului..nu ma pot gandi la altceva, tremur, toti muschii imi sunt incordati, ma inrosesc..este foarte greu...am adesea si atacuri de panica...sincer..traiesc cu teama sa nu mi se intample si in seara asta acel lucru sau maine cand ma scol si asa mai departe..De exemplu..ma asez in pat dupa un anumit nr, ma imbrac dupa un anumit nr..nu inteleg..parintii mei m-au dus la doctorii destul de buni zic eu(din bucuresti), insa la terapii doar vb despre viata mea si psihoterapeuta nu imi spune decat atunci cand sunt acasa sa fac un exercitiu de relaxare de 5-10 min(gen:sunt calma...trupul imi este greu...)
Simt ca nu am un ajutor mai mare..de fapt am nevoie de acel ajutor mai mare..pt ca nu mai rezist...Iti multumesc ca mi-ai raspuns.

Acel lucru..reperinta ritualul pe care simt sa in fac.

Te inteleg foarte bine, intr-un fel ne asemanam cumva, si eu sunt un om care nu prea suporta sa lupte cu raul la infinit, eu am avut ceva Anxietate, am luat Rivotril (Clonazepam) din 2007 pana acum in Martie, asta e pentru frica, insa m-am tresit ca acest medicament a facut ravagii dand Depresie, nu mai puteam capta placere din nimic, sporea chiar Anxietatea, asa ca am decis sa-l opresc intrucat nu mai suportam asa ceva. Am avut momente in care spuneam "mai bine mort decat in asa chin", l-am intrerupt in Martie, Anxietatea initiala a mai trecut, insa si acuma dupa 3 luni mai am urme de sevraj, nu domeam noaptea, mancam mult aiurea, noroc ca am reusit sa ma tin de sport cat de cat. Nu am vrut sa accept un tratament contra efectelor astora ptr ca nu suport sa am efecte secundare nocive care-mi dau calitatea vietii peste cap, asa ca am indurat sevrajul si gata, sunt pe cale sa scap.
Deci e dificil cu noi astia sensibili, pentru TOC medicul iti poate prescrie alte antidepresive, Prozac, Seroxat, zoloft, se pare ca merg bine pe asa ceva, n-a incercat si cu din astea ?
Normal ca nu te abtii cand iti vine sa faci acel lucru, te conduce chiar daca stii ca nu te reprezinta si ca sunt ganduri parazite.
Prozac SA TE MAI AUD EU ca e doar gand ca nu stiu ce-ti fac ! (Scuze, asta am spus unei colege de forum care nu crede ca acele ganduri te conduc si esti in pericol oricand sa-l pui in aplicare).
Am avut si eu asa ganduri si de aia imi era si teama, ca oricand simteam ca-s in pericol sa-l pun in practica, de fapt e normal, un gand fie autentic sau nu, daca apare, urmareste sa fie pus in practica, altfel nu aparea, iar daca stiam si simteam ca nu-s in pericol sa ma conduca, nu mi-ar mai fi fost teama.
Si in plus medicul ce spune despre faptul ca nu-s ameliorari ?

Multumesc..:D..Imi tot spune ca imi va trece totul, dar trebuie sa am rabdare...Am luat si xeroxat acum 3 ani, insa avem probleme de la el..nu m-a ajutat deloc...In curand ma voi duce din nou la doctor..cred ca imi va prescrie un alt tratament...(Vreau sa iti spun ca este minunat cand cineva te intelege..Parintii mei ma iubesc, insa uneori le este greu sa accepte realitatea)..Ai dreptate chiar daca nu sunt ganduri autentice, chiar daca le contientizam a fi anormale..sunt distrugatoare pentru noi, sunt chinuitoare..si mai ales greu de controlat, de cele mai multe ori imposibil..dar trebuie sa luptam in continuare, doar ca adesea mai avem nevoie de un umar pe care sa plangem putin..(sper sa nu te superi..esti adult?)Stiu ca aceasta 'problema'este ciclica..de exemplu in vara anului 2009 am crezut ca a disparut efectiv...insa acum ma simt din nou destul de rau.Tu cum luptai cu acele ganduri urate?

Mda deci doctorul zice "o sa treaca", hai sa zic ca e ca el. Dar pana trece viata ta care e ?
Eu abia puteam sa le tin in frau acele ganduri ce apareau pe fond Anxios, norocul era ca nu tineau mult, iar cand treceau era bine, aaa, daca nu treceau sincer ? Nu stiu ce faceam.
Si acuma hai sa o iau si altfel, tu ai impresia ca eu nu am altceva de facut decat sa lupt in continuu ? Asta nu e viata, chiar mi-am pus problema sinuciderii de multe ori, adica altii isi vad de treaba lor...si de viata, iar eu la 33 ani sa stai in continuu sa lupt pana mor luptand si degeaba.
Lupta asta consuma energie, streseaza sistemul nervos.
Acuma am obsevat ca am luat in greutate de la mancatul aiurea necontrolat generat de medicamentul ala pe care l-am luat pana in Martie, pot sa-ti spun ca asa dezamagit sunt de cele 68, 2 Kg (am 1, 70 m), ca nu prea mai am asa vointa sa lupt, am luptat 1 an si ceva si tot n-am facut nimic, numai teama, draci, nebunie, adica soarta a aratat ca tu poti face orice, daca nu ti-e scris sa reusesti o sa te inneci in propia lupta.
Pai eu anul trecut aveam 58-60 Kg maxim, eram cam prea slab dar asa imi placea mie, o dadeam cu sport, mancam si ce vroiam dar mai cu masura, aveam vointa, simteam ca vreau sa lupt, acuma nu.
Parintii tai inteleg si nu prea, nu au cum sa inteleaga ceva ce ei nu au avut vreodata chiar daca mecanic doresc sa inteleaga, trebuie sa simti, sa fi pe aceias lungime de unda cu celalalt ca sa intelegi pe bune.
Ca prima chestie la un om din afara la tine ar fi "eee cum domne nu te poti abtine chiar daca iti vine ? Nu se poate".
La mine : "Cum domne sa mananci aiurea ? Nu te poti controla ?", Ei uite ca NU !
Apoi daca se intampla ceva din cauza gandurilor, esti acuzata ca nu ai facut destul ptr tine sau ca esti lenesa si delasatoare.
Lupti atat timp cat ai vointa sa o faci, cand aia ti se ia ce faci ?
Iar la TOC e pe fond Anxios, ai o anxietate puternica in fundal si de aia, daca aia dispare nu mai apar aceste ganduri negre.

Si mananci compulsiv...fara sa iti fie foame?Ce alte simpotome mai aveai..?Daca esti casatorit..in relatia cu partenera problema este acceptata..adica..intelegi tu.Ce faci in momentele in care simti nevoia sa savarsesti si alte ritualuri?.hm..in legatura cu mancatull...incerca de exemplu..atunci cand simt sa manci mult...sa manaci un castron imens cu salata..sau fructe...sa incerci sa substitui macarea gatita sau dulciurile cu multa salata verde, lapte degresat, mananca morcovi taota ziua..serios..:|.

Btw..daca ai timp..eu mai intru pe forum diseara..pe la ora 21.30-22.00..poate mai vorbim.Spor in cursul zilei de astazi.

Da, mananc aiurea, am o tendinta tampita de a manca pentru a compensa emotii fiind in Anxietate si Depresie, deci se cere o sursa de placere de undeva, cum creierul nu o mai are, incearca imposibilul. Nu mai capta placere pentru ca nu mai simti ca te bucura mai nimic din ceea ce puteai face inainte sau de ce e in jur, iti e rau fiind in permanent disconfort si de aia.
Cand luam Rivotril (Clonazepam) era durereee, aveam o pofta nebuna de mancare desi nu imi era foame, pofteam acut la anume produs si pana nu mancam nu ma potoleam, insa atunci captam placere din masa aia, mancam ca nemancatu', apoi ma simteam in al noulea cer cam 6-10 ore, nu maia veam nevoie de nimic, imi era bine pur si simplu, era anormal, dar asta e.
Ma sculam la doua noaptea si-mi faceam paine si gogosi, si manacm paine cu sos si parized curcan, apoi Gogosi cu Nutella si Dulceata de rupeam pamantul cam 7000-8000 Kcalorii.
NU merge cu salata :), am incercat, mananc oricum multe legume ca de fel am grija la alimentatie, insa cand ma lua, daca nu-i dai ce cere, nu ai stare, mancam si prin magazine ca nu ma puteam abtine acum un an, cand vedeam ciocolata bio imi curgeau balele si pana nu mancam atunci, era urgie, te doare capul nu alta, noroc ca acuma nu mai sunt chiar asa.
Si asta era un ritual probabil, cine stie, ce faceam ? Ii dadeam curs, ce era sa fac dat fiind ca daca nu, ma chinuia.
Cand ma puteam opune, ma abtineam, dar cand nu, asta e.
Mancam o zi asa, 1-2 post adica doar salata cu peste fript si sport dur, apoi tot asa, abia asteptamsa vina ziua de indopare :))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))). Eram agitat, abia asteptam sa bag in mine asa ca nesimtitul, nu dormeam noaptea de nerabdare. Insa asa reuseam sa tin greutatea sub control mereu.
Alte ritualuri nu imi vin in afara de ceva ganduri urate cand apare Anxietatea si astept sa treaca, noroc ca nu-s prea puternice, dar ca si la tine, daca ma opuneam mancatului cand imi venea, era groaznic.
Oricum eu sunt cu Inima impacata ca am facut ce am putut, sala ca lumea, mancare sanatoasa, chiar si dulciurile nu-s fast-food ! Eu nu mananc deloc fast-food, nu beau sucuri. Painea mi-o fac eu acasa din faina integrala ecologica, Gogosile la fel, Dulceata mi-o fac eu acasa, Nutella este bio deci fara tampenii in ea, branza tartinabila tot bio, in rest legume, peste fript, lactate degresate. Cunosc destul de bine cum e cu nutritia si cu bolile metabolice (Diabet, etc).
Nu sunt casatorit, nu am prietena, locuiesc cu bunica.

salutare!!ce mai faceti ?
Amorf bine ai venit pe site...sper sa te ajute!!!!
The Master ai grija de bunica :)))))))) esti baby siter :)))!!!

Multumesc(adrian)...da...cel putin nu inventezi o mie de alte ritualuri idioate care te seaca de energie si putere nelansandu-te sa dormi sau sa faci alte lucru pe care ti le doresti(sa ne bucuram si pt lucruri marunte)..si eu sunt o pofticiosa, nu mananc deloc fast-food, cola nu am mai baut de 3-4, insa, din fericire imi permit sa mananc felurit..pt ca oricum nu ma ingras.si totusi ce fel de ganduuri urate ai..adica se concretizeaza intr-un comportament mai ciudat?(exceptand mancatul excesiv..persupun ca iti ocupi timpul si cu un job, nu?)

Presupun ca fiecare dintre noi si-a pus intrebarea'care este cauza aparitiei acestei probleme?'..doctorii spun ca ar fi cauze biologice, legate de mediu..bla, bla.lipsa serotoninei suficiente...deci este o boala cu care ne nastem?..citeam pe un site (dar nu romanesc)..ca o solutie de ultima ora pentru asta..ar fi operatia..mi se pare initial ceva utopic..atat timp cat..adica ni se reconfigureaza structura creierului..?...:|
Pe langa asta..inteleg ca toti ne chinuim in felul nostru, dar comune sunt chinul si durerea..dar concret cum sa reusesti sa iti imbunatatesti o zi ameliorand ritualurile obsedante si obsesive?

In ceea ce te priveste pe tine, Themaster, mancatul este o reactie a tocului sau este si bulimic?

amorf comportament mai ciudat nu am, sunt normal :) !!!insa gandurile si obsesiile nu sunt deloc normale!!!!Ma lupt cu ele de un an si cred ca a venit vremea sa merg la doctor si sa-i zic sa-mi dea pastile, o sa merg si la psihoterapie!!!
Da job am, sunt multumit din punctul asta de vedere, altceva ma nemultumeste pe mine, si cand ceva ma nemultumeste gandurile si analizele plus o mie de scenari isi fac de cap incercand sa gasesc solutia, sa indrep ce-a ce cred eu ca nu e bine :(((( !!!!
Ce mai faceti Prozac, Indic, olandezu, Catherine, Cameryne, Dona si toti ceiltalti?

Scuza-ma, adrian.Acel multumesc era pentru tine, insa restul intrebarilor ii reveneau lui themaster:D.

Normali suntem toti..cred(cel putin aici)..doar ca avem unele obsesii anormale..si atat.

Ce sa fac Adriane, pe aici, tu ?

Amorf

Nu am job slava domnului pentru ca deocamdata nu prea am nevoie de asa ceva, s-a nimerit tocmai bine ca si asa asta mi-ar mai fi trebuit pe cap.
Ma ocup cu sportul in sensul ca incerc sa ma mentin sanatos facand sport la sala de 3-4 ori pe saptamana, in rest faceam tot ce doream, TV, Calculator, plimbari, internet, etc.
Ganduri negre in sensul ca imi venea sa-mi fac mie rau, de exemplu daca lupt sa mentin greutatea, imi venea prin cap gen "ingrasa-teeeee, baga in tine sa te distrugi asa in ciuda", si sincet iti spun ca daca acele ganduri erau mai intense si ar fi durat mai mult decat cateva ore, chiar eram tentat sa fac acel lucru, noroc ca treceau repede indata ce si Anxietatea trecea.
Aceste ganduri NU apar daca nu exista Anxietate in spate, adica poate sa fie fara sa constientizam.
La mine se mai amplifica de la supraefort, de aia si mai treceau repejor.
Mancatul este pe fond bulimic SAU poate chiar TOC, nu stiu exact, interesant este ca tot pe fond Anxios apare, adica cand simt agitatie, cred ca mai mult tot ceva obsesiv. Oricum de cand am stopat sa mai iau Clonazepam-ul, m-am mai potolit putin.
Chiar acuma la 21, 47 am terminat de facut bicicleta acasa 65 minute ca sa mai dau jos.
Nu te ingrasi ? Fi serioasa, nu mananci mult, de aia, nu exista.
Am mai avut eu asa, a venit la mine ca nu pune deloc, ca e prea slaba, nu stia ce sa faca sa mai puna 4 Kg, spunea ca mananc de toate si nu pune.
Intr-o luna am pus pe ea 5 Kg :)))))))))))))))))))))))))))))))))), ardea mai mult ca noi e adevarat, un 3500 Kcal in loc de un 2500, insa eu i-am dat cam 5000/zi, efect asigurat. Pana la urma s-a oprit ca s-a speriat ramanand socata ca, cum a fost posibil, toti jurau ca nu pune orice ar face.

Care e cauza ? Pai hai sa-ti spun eu, in primul rand depinde de personalitatea fiecaruia, la randul ei personalitatea se formeaza si pe baza genetica, insa se formeaza si in copilarie depinzand cat de buni au fost parintii ca parinti.
Daca in viata ai coflicte intre presonalitatea ta si realitate, induri odata, de doua ori pana ce cedezi psihic si apar aceste asa zis-e defectiuni Anxietate (unde apare si TOC-ul), Depresie, Schizofrenie, depinde fiecare unde are terenul mai slab. Cu alte cuvinte de atata suferinta creierul se deregleaza pentru ca nu mai suporta sa tot sufere.
Medicamentele doar infraneaza efectul, nu trateaza cauza care a dus la asta.
La mine de ex au fost necazurile din viata si frustrarile, asa ca am inceput prin a avea Anxietate puternica, de aia am si luat Cloanzepam.
Solutia este fie un mediu bun care sa-ti priasca si e posibil sa revii la normal incet dar sigur, sau nu exista remediu, iar in putine cazuri se vindeca.