Părinţii buni - Părinţii răi
Voi începe prin a vă preciza că în acest material voi inlocui "bun " cu " benefic" şi aceasta tocmai pentru a sublinia că părintele îşi exercită funcţia şi rolul de părinte în beneficiul copilului său.
In ceea ce-i priveşte pe părinţii opuşi Parinţilor benefici îi voi numi Părinţi contraproductivi.
De ce contraproductivi ?
Pentru că nu-şi exercită funcţia şi rolul de părinte în beneficiul copilului, ci în dezavantajul propriului copil.
Funcţia şi rolul de părinte sunt exercitate în relaţia cu propriul copil, fie ca este natural sau adoptat.
Funcţia de părinte este o "meserie" şi, ca oricare meserie, ea trebuie învăţată.
Rolul părintelui este de educator şi formator.
"Începeţi dar prin a vă cunoaşte copiii"( Jean Jacques Rousseau) se află şi astăzi la temelia educaţiei.
Medici, psihologi, pedagogi, asistenţi sociali, profesori, părinţi, învăţători, educatori s-au reunit, au organizat consfătuiri cu scopul găsirii celor mai eficiente metode de educaţie si formării personalităţii copilului. Lucrările si studiile unor psihologi ca :J. Piaget, J. Bruner, U. Şchiopu, E. Verza, au stat la baza stabilirii unui set de 10 reguli, ce ar trebui cunoscute de fiecare părinte sau viitor părinte
Iată cele zece reguli pe care trebuie să le aibă în vedere, deopotrivă,
părinţii şi educatorii în vederea educării copiilor.:
1. Să-ţi iubeşti copilul
Să te bucuri de el, să-l accepţi aşa cum este, să nu-l jigneşti, să nu-l umileşti, să nu-l descurajezi, să nu-l pedepseşti pe nedrept, să nu-l lipseşti de încrederea ta, să-i dai prilej să te iubească.
2. Să-ţi protejezi copilul
Să-l aperi de primejdii fizice şi sufleteşti, la nevoie chiar prin sacrificarea propriilor interese şi cu riscul propriei tale vieţi.
3. Să fii bun exemplu pentru copilul tău.
Să-i transmiţi valorile şi normele etice ale societăţii. Să-i dovedeşti că trebuie să trăiască în dragoste şi armonie cu ai săi şi cu toţi cunoscuţii familiei. Să trăiască în cinste, în adevăr, cu respectul bunurilor, convingerilor şi al sentimentelor altora. Să crească şi să simtă tot timpul comuniunea "mamă - copil - tată". Să-l obişnuieşti să participe la activitatea obştească.
4. Să te joci cu copilul tău.
Să-ţi faci timp pentru copilul tău, să vorbeşti cu el, să te joci cu el cum îi place (jocurile lui), să iei în serios jocurile lui, să te familiarizezi cu lumea imaginilor lui.
5. Să lucrezi cu copilul tău.
Să-ţi ajuţi copilul când încearcă să participe la munca în casă ori în grădină. Când copilul este mai mare, să-l obişnuieşti să participe la treburile zilnice din gospodărie şi pentru gospodărie.
6. Să laşi copilul să dobândească singur experienţe de viaţă, chiar dacă suferă. Copilul acceptă numai experienţele pe care le face singur. Propriile tale experienţe sunt lipsite de valoare pentru copilul tău. Trebuie să ai curajul să-i dai prilejul de a-şi acumula experienţele proprii, chiar dacă sunt legate de anumite riscuri.
7. Să-i arăţi copilului posibilităţile şi limitele libertăţii umane. Să înfăţişezi copilului posibilităţile extraordinare de desfăşurare ale omului, în conformitate cu înzestrarea şi talentele fiecăruia. Dar, în acelaşi timp, să-i arăţi că orice om trebuie să recunoască anumite limite în faptele sale, chiar şi în familie, faţă de părinţi. Ajută-l pe copil să recunoască şi să respecte aceste limite.
8. Să-l înveţi să fie ascultător. Să supraveghezi şi să îndrumi comportarea copilului, astfel încât prin acţiunile sale să nu genereze suferinţă nici pentru familie, nici pentru alţii. Răsplăteşte-l pentru respectarea regulilor stabilite. La nevoie, încearcă să impui respectarea regulilor prin pedepsire.
9. Să aştepţi de la copil numai aprecierile pe care le poate da, conform gradului de maturitate şi propriei experienţe. Copilul are nevoie de mult timp până învaţă să se orienteze în această lume complicată. Ajută-l cât timp poţi şi cere-i o părere proprie sau un verdict numai când este în stare să-l dea, conform experienţelor acumulate şi gradului de maturitate.
10. Să-i oferi copilului trăiri cu valoare de amintire (călătorii, excursii, vacanţe, spectacole, serbări de familie, manifestări sportive).
Acestea au fost cele 10 reguli.
Imi permit sa o adaug pe a 11, care de altminteri ar fi putut fi exprimata la numarul 3. Poate cei care le-au întocmit au presupus ca prin valori se intelege tot. Eu am dobândit experienţa că presupunerile conduc la erori. Si de aceea, iată
11. Să transmiţi copilului tău valorile spirituale şi să-l educi să respecte valorile înalte, să se repecte pe sine şi pe semeni. Să-l inveţi iubirea de sine şi importanţa iubirii de sine.
psiholog Victoria c. Ion
In ceea ce-i priveşte pe părinţii opuşi Parinţilor benefici îi voi numi Părinţi contraproductivi.
De ce contraproductivi ?
Pentru că nu-şi exercită funcţia şi rolul de părinte în beneficiul copilului, ci în dezavantajul propriului copil.
Funcţia şi rolul de părinte sunt exercitate în relaţia cu propriul copil, fie ca este natural sau adoptat.
Funcţia de părinte este o "meserie" şi, ca oricare meserie, ea trebuie învăţată.
Rolul părintelui este de educator şi formator.
"Începeţi dar prin a vă cunoaşte copiii"( Jean Jacques Rousseau) se află şi astăzi la temelia educaţiei.
Medici, psihologi, pedagogi, asistenţi sociali, profesori, părinţi, învăţători, educatori s-au reunit, au organizat consfătuiri cu scopul găsirii celor mai eficiente metode de educaţie si formării personalităţii copilului. Lucrările si studiile unor psihologi ca :J. Piaget, J. Bruner, U. Şchiopu, E. Verza, au stat la baza stabilirii unui set de 10 reguli, ce ar trebui cunoscute de fiecare părinte sau viitor părinte
Iată cele zece reguli pe care trebuie să le aibă în vedere, deopotrivă,
părinţii şi educatorii în vederea educării copiilor.:
1. Să-ţi iubeşti copilul
Să te bucuri de el, să-l accepţi aşa cum este, să nu-l jigneşti, să nu-l umileşti, să nu-l descurajezi, să nu-l pedepseşti pe nedrept, să nu-l lipseşti de încrederea ta, să-i dai prilej să te iubească.
2. Să-ţi protejezi copilul
Să-l aperi de primejdii fizice şi sufleteşti, la nevoie chiar prin sacrificarea propriilor interese şi cu riscul propriei tale vieţi.
3. Să fii bun exemplu pentru copilul tău.
Să-i transmiţi valorile şi normele etice ale societăţii. Să-i dovedeşti că trebuie să trăiască în dragoste şi armonie cu ai săi şi cu toţi cunoscuţii familiei. Să trăiască în cinste, în adevăr, cu respectul bunurilor, convingerilor şi al sentimentelor altora. Să crească şi să simtă tot timpul comuniunea "mamă - copil - tată". Să-l obişnuieşti să participe la activitatea obştească.
4. Să te joci cu copilul tău.
Să-ţi faci timp pentru copilul tău, să vorbeşti cu el, să te joci cu el cum îi place (jocurile lui), să iei în serios jocurile lui, să te familiarizezi cu lumea imaginilor lui.
5. Să lucrezi cu copilul tău.
Să-ţi ajuţi copilul când încearcă să participe la munca în casă ori în grădină. Când copilul este mai mare, să-l obişnuieşti să participe la treburile zilnice din gospodărie şi pentru gospodărie.
6. Să laşi copilul să dobândească singur experienţe de viaţă, chiar dacă suferă. Copilul acceptă numai experienţele pe care le face singur. Propriile tale experienţe sunt lipsite de valoare pentru copilul tău. Trebuie să ai curajul să-i dai prilejul de a-şi acumula experienţele proprii, chiar dacă sunt legate de anumite riscuri.
7. Să-i arăţi copilului posibilităţile şi limitele libertăţii umane. Să înfăţişezi copilului posibilităţile extraordinare de desfăşurare ale omului, în conformitate cu înzestrarea şi talentele fiecăruia. Dar, în acelaşi timp, să-i arăţi că orice om trebuie să recunoască anumite limite în faptele sale, chiar şi în familie, faţă de părinţi. Ajută-l pe copil să recunoască şi să respecte aceste limite.
8. Să-l înveţi să fie ascultător. Să supraveghezi şi să îndrumi comportarea copilului, astfel încât prin acţiunile sale să nu genereze suferinţă nici pentru familie, nici pentru alţii. Răsplăteşte-l pentru respectarea regulilor stabilite. La nevoie, încearcă să impui respectarea regulilor prin pedepsire.
9. Să aştepţi de la copil numai aprecierile pe care le poate da, conform gradului de maturitate şi propriei experienţe. Copilul are nevoie de mult timp până învaţă să se orienteze în această lume complicată. Ajută-l cât timp poţi şi cere-i o părere proprie sau un verdict numai când este în stare să-l dea, conform experienţelor acumulate şi gradului de maturitate.
10. Să-i oferi copilului trăiri cu valoare de amintire (călătorii, excursii, vacanţe, spectacole, serbări de familie, manifestări sportive).
Acestea au fost cele 10 reguli.
Imi permit sa o adaug pe a 11, care de altminteri ar fi putut fi exprimata la numarul 3. Poate cei care le-au întocmit au presupus ca prin valori se intelege tot. Eu am dobândit experienţa că presupunerile conduc la erori. Si de aceea, iată
11. Să transmiţi copilului tău valorile spirituale şi să-l educi să respecte valorile înalte, să se repecte pe sine şi pe semeni. Să-l inveţi iubirea de sine şi importanţa iubirii de sine.
psiholog Victoria c. Ion
0 comentarii
Adaugă un comentariu / răspuns
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 3cum ma protejez... relatia cu mama mea
- 12vreau o viata normala!
- 5de unde sa incep ca sa am o viata normala?
- 14soacra soacra, poama acra
- 8Protectie exagerata
- 20Parintii si iubitul
- 90incerc sa imi fac curaj in a ma sinucide, am ajuns intr-un impas psihic pe care nu al mai pot depasi
- 9In ultimele luni trec printr-o perioada foarte grea, sper sa nu cad in vreo depresie
- 8intre parinti si iubit
- 1Locuitul cu socrii
- 16Intre doua nu te ploua...dar nici bine nu-ti e!
- 25Sunt dezamagita.. de familie, de tatal meu
- 7Nu ma pot intelege cu parintii mei
- 3implicarea parintilor
- 11membrii familiei imi fac casnicia un calvar
- 6Sfat in relatia cu parintii mei
- 2Parintii nu sunt de acord cu relatia mea
- 7Tata toxic, nu stiu ce sa ma fac cu el
- 1Mutatul de acasa.
Mai multe informații despre: relatia cu parintii
