Casnicia impreuna cu socrii!

Bunaziua!
Numele meu este Andreea, sunt casatorita din luna august 2009 si impreuna cu sotul meu am decis sa locuim cu socrii, pt ca nu ne puteam permite sa ne achizitionam o casa. Insa s-a dovedit a fi cea mai mare greseala. Dupa doar 5 luni de la nunta deja pot sa spun ca nu mai imi trebuie maritis.
Sotul meu este foarte atasat de parintii lui si am avut foarte mari probleme din cauza asta. Eu lucrez 9 ore pe zi, de luni pana vineri, el lucreaza in ture si petrece foarte mult timp acasa. Ma asteptam ca in putinul timp care ne ramane cand suntem amadoi acasa, sa -si doreasca sa petrecem cat mai mult timp imrepuna in 2, insa el imi propunea de fiecare data sa mergem sa stam cu ai lui la tv, . etc, diverse activitati care-i implicau si pe ai lui. Dadea rapotul alor lui la tot ce faceam, unde mergeam, cand ne intoarcem, pt ce ne ducem intr-un anumit loc, incepuse chiar sa le dea raportul si unele chestii care le faceam eu, daca aveam ceva de rezolvat si plecam de acasa le spunea unde m-am dus si pt ce. In weekend daca el era la servici si vroiam sa merg sa-mi vizitez parintii ( nu stam in aceeasi localitate cu parintii mei; dar nu e nici distanta foarte mare); de fiecare data se enerva si comenta ca de ce ma duc mereu la ai mei cand el nu e acasa, si ii argumentam prin faptul ca stau cu ai lui tot timpul, macar in weekend cand sunt libera si el nu e acasa decat sa stau tot cu ai lui, preferam sa ma duc sa-i vad pe ai mei. el nu era de acord nici cu asta, ci ar fi dorit sa stau acasa chiar daca nu aveam nimic de facut treaba, pur si simplu sa stau acasa.
Intr-o buna zi i-am zis ca pur si simplu nu mai vreau sa mai stam acolo si ca ii dau termen 2 saptamani sa se hotarasca daca vrea sa ne mutam sau nu, daca nu vrea eu plec. taicasu a auzit asta si s-a luat de mine intr-o seara cand el nu era in camera, a venit la noi in dormitor, si mi-a zis ca sa termin cu prostiile astea si cu amenintarile ca plec daca sotul meu nu vrea sa se mute; ca el nu accepta ca baiatul lui sa plece de acolo. si atunci i-am zis ca de acum incolo noi doi trebuie sa hotaram unde stam si ca decizia asta ar trebui sa o iau eu cu sotul meu nu el. si mi-a zis in felul urmator : "pt mihai eu decid. mihai nu va pleca de aici" am ramas inmarmurita cand am auzit un asemenea lucru, si pur si simplu m-am pierdut de tot incat nu am mai stiut ce sa spun. incepand din acel moment mi-am dat seama in ce fel de casa am nimerit. cand i-am spus sotului meu ce s-a intamplat, nu a reactionat in nici un fel fata de parintii lui. prefera sa calce in picioare sentimentele mele, si dorintele mele dar sa nu cumva sa -i deranjeze pe ai lui cu vreo vorba sau cu ceva.
M-am saturat de toata chestia asta. simt ca pt el parintii lui sunt pe primul loc chiar daca neaga daca -i spun asta.
Am ajuns sa-i spun aproape in fiecare zi ca nu vreau sa mai stam acolo. Nu vreau sa ma despart de el, pt ca il iubesc foarte mult, dar tot ce vreau e sa plecam de acolo, oriunde, numai sa stam singuri, insa el spune ca nu poate sa plece de acolo.
Nu mai stiu ce sa mai fac si in ce fel l-as putea convinge sa plecam. Daca plec singura cu speranta ca poate asa il voi determina sa se mute nu pot garanta ca se va intampla lucrul asta si nu opusul lui ( adica asta sa duca la despartirea noastra). Nu vreau sa ma despart de el. dar vreau sa stam singuri iar el nu vrea asta. ce pot face in situatia asta?

Te inteleg perfect cum te simti. Am trait 6 ani cu soacra mea. Dar chiar si acum cand am reusit sa-l rup de acolo nu suntem fericiti pentru ca el nu se simte bine in casa noastra, nu-si gaseste locul. De ce oare?

BUNAZIUA. Numele meu este ATTY, si eu am acelas problema ca si Andreea.Paradoxal eu cer sfatul dv. pentru ca mi-am dat seama cat de mult am gresit fata de ea.suntem casatorit de zece ani si stam la parinti mei unde de altfel am si construit si avem doi copi unul de 9 ani si altul de 5.La inceput totul a mers bine pana a aparut primul copil. Desi in prima faza sotia mi-a cerut sa ne mutam separat idee ne agreata de mine.Trebuie sa spun depre mine ca eu am fost un copil timid si nu prea am avut prieten cu care sa fi vorbit asa ca intre baiet.Am o fire sensibila si de multe ori am avut tendinta de a ma interioriza fara ca sa spun cuiva despre problemele mele, ce-a ce ma dus intr-o situatie ca nu puteam realiza o punte de comunicare cu cineva.Aceasta problema mi-a afectat si casnicia, intr-u cat nu mi-am putut deschide intrutotul fata de sotia mea.Problemele sant cam aceasi ca si in cazul anterior.Numai ca sint cateva detali diferite.Eu mi-am dat seama cat de mult am gresit o iubes foarte mult pe sotia mea si pe copiii si nu asvrea sale pierd.Aceasta vina mi-am recunoscut fata de ea si as dori sa rezol aceasta situatie ca sa-mi salvez casnicia.Problema e ca desi ma inteles decurand mi-aspus ca vrea sa se mute in chirie singura cu copiii si ca nu ma iubeste, a negat existenta unei relati cu altcineva si imi cer sa ne-dreptam incet unul de celelalt invocand ca o sa fie despartirea mai usoara.IL inteleg ca asuferit foarte mult si ca in momentele cheie n-am fost linga ea, sant constient de gravitatea situatiei si ma simt responsabil pentru aceeasta situatie.Tot odat as vrea sa repar greselile mele si sa- salvez casnicia sant debusolat simi-as dori un sfat care sa ma ajute sa ies din aceeasta criza sau e prea tarziu? Multumesc anticipat.

Buna ziua...Numele meu este Mihaela.sunt casatorita de aproximativ 3 ani.locuiesc impreuna cu socrii.sotul meu este foarte atasat de parinti incat in tot ceea ce face ii trebuie aprobarea parintilor, a surorii, a mea mai putin...as vrea sa precizez ca la inceputul casatoriei nu m-a deranjat situatia de a sta cu socri.din contra am vrut acest lucru.deoarece nu ne permiteam sa ne cumparam o casa a noastra...iar soacra mea inainte de casatoria noastra avea un altfel de comportament fata de mine...de cate ori mi-a zis sotul sa ii ajutam pe parintii lui nu am comentat niciodata cum ca nu as fi de acord, deoarece ziceam ca trebuie ajutati deoarece sunt parintii persoanei pe care o iubesc si cu care vreau sa imi intemeiez o familie.la inceputul casatoriei imi doream foarte mult un copil.acum sincera sa fiu nu imi mai doresc.soacra mea crede ca are servitoare in casa si nu nora.i-am propus sotului sa ne mutam...si am ramas uimita de raspunul pe care mi la dat si anume sa ma mut eu daca vreau ca el nu pleaca de acolo.si sincer nu stiu ce sa fac.as pleca singura ca sincer m-am saturat dar il iubesc.si nu as vrea nici sa le pricinuiesc parintilor mei o asa suparare. as dori si eu daca se poate un sfat pentru a lua o decizie corecta.Va multumesc anticipat

Buna seara,

Aceeasi problema, cred, o am si eu...zic cred deoarece in momentul de fata incepe sa se contureaza ideea ca prietenul meu ar fi mult prea atasat de sora lui. Partea proasta este ca in momentul de fata, pe ea nu ea nu am cunoscut-o, nu am apucat sa-i vad cum se comporta unul cu celalalt, ca sa imi pot forma o idee cat se poate de corecta.

Insa, ori de cat ori sora lui ii cere ceva, fie ca prietenul meu vrea sau nu, el nu ii spune nu.

Cum el s a mutat in alta tara cu familia lui, apartamentul de aici a ramas gol si demodat. Cu prietenul meu ma vad, asadar, de cateva ori pe an, iar vara aceasta a venit in romania, iar sora lui, in ultima lui zi de stat in ro, i a spus sa se duca sa se uite dupa gresie pt baie si sa cumpere. Prietenul meu a intrebat o de ce nu i a spus de cand a venit si i spune acum in ultima zi.si ce a fct baiatul meu? s a dus dupa gresie...

cu toare ca eu cu sora lui nu am comunicat mare lucru pe facebook, si cand zic ca nu am comunicat, inseamna ca nu am comunicat mai deloc, imi trimite un pachet pus langa pachetul pe care mi l a trimis prietenul meu...si mi trimite unele lucruri cumparate, dar parca erau la mana a 2, altele, purtate de ea...tin minte ca mi pusese in pachet o bluza de vara, cu eticheta, asta insemnand ca era cumparata, insa legata cu un ac de siguranta.de asemenea, o cutie de bijuterii, marca Dior, dar care era patata.asta fara ca noi sa ne fi cunoscut inainte.foarte multe din haine erau mici deoarece nu mi stia masurile.Eu i am multumit destul de simplu si sec, deoarece nu am vrut sa i dau apa la moara, mai ales ca ma simtisem jignita...nu i am spus nimic prietenului meu ptr ca mi a fost rusine de rusinea lui...si cam rau am fct.

Cand a nascut sora lui, s a dus cu ea si a stat cu ea toata noaptea cu ea la spital, trimitand un email sefului lui pentru a i comunica faptul ca e posibil sa nu vina la serviciu ca ii naste sora.seful i ar fi spus: ¨dar sora ta nu are sot?

Apoi, la un mom dat, mai demult cand nu stiam eu cam care ar fi rel intre ei, mi a spus ca ar vrea sa stam aproape de sora lui, ca at cand o sa avem un copil, sora lui sa vina aici si noi la ea ca ai nostri copii sa se joace.NO WAY!!! Nu o sa accept.

E posibil sa ma insel eu oare? Asa a inceput si la dumneavoastra?


Multumesc frumos ptr raspuns.

Buna ziua, stau si eu cu viitorii socri. Am venit la iubitul meu din tara vecina anul trecut, pentru inceput am trait aparte dupa care ne-am mutat cu parintii lui din motive financiare: Eu nu mi am putut gasi un serviciu in oraselul lui. Stam de 7 luni la ai lui si mi se pare ca n o sa mai rezist. Incerc din rasputeri sa mi gasesc un lucru fiindca ma simt tare incomod mai ales ca ai lui ne spun intr-una ca trebuie sa dam si noi bani. Acum lucrez part-time si incerc sa fac in asa fel ca toti banii sa i dau in casa... macar atat. Niciodata nu ii costrazic cu toate ca incearca sa ne controleze viata asa cum s-au invatat sa o controleze pe al fiului lor: zic ca se ocupa ei de nunta, ca vand apartamentul si ne mutam cu totii la sat (il vand ca au datorii mari la banca), acu, mai nou, au spus ca poate ne mutam cu bunica cand se vinde apartamentul si sa avem grija de ea fiindca e ft bolnava... nu vreau sa fiu rea, dar ei ne propun asta noua avand in vedere ca apartamentul ii ramane surorii iubitului meu care e casatorita. Pe linga asta, vad in fiecare zi cum ei ii spun iubitului meu ce sa faca, ce sa manance, il trezesc dimineata ca sa se duca la lucru asa cum o faceau cind era mic... acelasi lucru incearca sa faca si cu mine, oriunde ma intorc trebuie sa ajut, trebuie sa fac, (mai putin mancare fiindca nu le place cum o fac, se uita intr una ce pun in ea, nu cumva sa o stric), sa ascult fiindca in viziunea lor suntem copii si totusi avem 26 si 27 de ani. cateodata ii spun prietenului ca ma deranjeaza si el nu ma intelege, ii spun fiindca nu am cui spune, toti prietenii, colegii de lucru, neamurile sunt ai lui si ai surorii lui. Nu stiu ce sa fac, am impresia ca sunt legata si gura mi-e astupata cu toate ca daca ar trebui sa aleg inca o data in a veni la iubit si a ramane la mine, cu siguranta as alege prima varianta fiindca il iubesc foarte mult.

Multumesc mult pentru raspuns:) Adevarul e ca odata ce nu-mi gasesc un lucru aici si, reiese ca nu am cum sa traim aparte de socri sau rude, ma gandeam la munca peste hotare, in doi... asa o sa putem aduna ceva bani pt nunta si am avea libertatea deciziilor. In ce priveste bunica, mi-e foarte mila de ea, dar de mine si mai mult... Prietenul mereu se cearta cu ea si nici el nu vrea sa locuim in aceiasi casa. Bunica e tipul de om care crede ca critica de dimineata pin seara e constructiva si nici nu stiu ce as face daca m-as pune intre doua focuri.. bunicaa care critica si iubitul care nu suporta asta. Aveti dreptate cind spuneti ca trebuie sa ajutam pe cei dragi, dar cum sa fac in cazul meu?

Buna ziua. Numele meu este Valentina si am 27 de ani. Am o relatie de 4 ani cu un baiat de 22 ani, din care a rezultat un baietel minunat in varsta de 2 ani si 9 luni. De la inceput am considerat ca aceasta relatie nu va merge din cauza diferentei de varsta. Pe atunci el avea aproape 18 ani iar eu aproape 23. Era doar o relatie inocenta in care el credea, eu nu. Parintii lui nu au fost niciodata de acord cu mine. L-au amenintat pana si cu dezmostenirea daca nu renunta la mine, sau il mituiau ca ii cumpara masina daca ma lasa. Pana cand el s-a enervat si s-a mutat la mine. Nu aveam nimic, decat o casa a unui unchi de al meu decedat, cu o camera mica si o salita, nemobilata. Am dormit pe jos...am luptat amandoi pana ne-am facut putinul nostru. Dupa 8 luni am ramas insarcinata iar el era in al 9lea cer. Ai lui il amenintau continuu ca nu am ce sa caut vreodata cu copilul la ei. Intr-un final mama ne-a ajutat si ne-am mutat intr-o alta casa in alta comuna. Ai lui nu ne ajutau cu nimic. Mama ne trimetea bani din strainatate si mai erau si banii pe care ii castiga el, deci nu ne lipsea nimic. La scurt timp a venit si impacarea cu ai lui, datorita copilului care seamana incredibil de mult cu socrul meu. Dupa un timp, mama a venit in tara si am convins-o sa ramana cu noi. Ea sufere de atac de panica si depresie. Tentative de sinucidere etc. Din varii motive eu si concubinul meu am ajuns la certuri...banii nu ne mai ajungeau asa ca m am decis sa ma angajez si eu. In fiecare seara aveam certuri pe tema asta. Pana cand am clacat si I-am facut bagajele, pt ca ajunsese sa ma jigneasca foarte mult, chiar si pe mama mea care il ajutase enorm. Nu am avut nici un fel de remuscare... ba chiar ma simteam libera si totodata o luasem razna in timp ce el ma cauta disperat si plangea. De cate ori ma duceam la tatal meu care locuieste in aceeasi comuna cu a lui, se punea in genunchi in fata mea si ma implora sa ma intorc la el. Plangea si se ruga... pana a renuntat. Eu aveam o relatie, el avea alta. Parca eram oarba si nua durea cand de multe ori copilul ma intreba de el. Dupa 6 luni parca m-am trezit dintr-un cosmar, intrebandu-ma unde mi-a fost capul si cum am putut sa ii dau cu piciorul singurului barbat care a renuntat la lux pt mine si singurul care mi-a daruit un copil (dupa 5 ani de tentative esuate in trecut am aflat ca nu pot avea copii). L-am cautat, il stresam cu mesajele si il imploram sa se intoarca la mine...dar era ca o piatra. Asa de mult l-am distrus. Dupa o luna accepta sa vina la mine...si ne-am impacat. M-am mutat la el, sau mai bine zis la ai lui. Si aici incep problemele. Il controleaza tot timpul mai ales soacra mea. De multe ori, cand el ramasese fara serviciu ea ma batea la cap ca ar trebuii sa punem si noi partea noastra, ca sotul meu nu face nimic ca se gandeste numai la masina etc. Iar lui nu i spune nimic...mami invoace, mami incolo, mami si iar mami. Il dadaceste de parca ar avea 5 ani. Pe mine ma intarata doar sa ma cert cu el. Socrii mei lucreaza, vin acasa la 7 seara. Eu sunt cu copil, cu treaba cu alte lucruri mai putin cu mine. Am ajuns sa ma neglijez atat de mult incat nu ma mai recunosc noci fizic nici psihic. Practic sunt o menajera iar lor nu le convine nimic. Au mereu ceva de comentat iar din cauza stresului acumulat in loc sa imi astept sotul fericita, incepe cearta de cum intra pe usa. A inceput sa ma neglijeze si nu ii pasa nici daca nu pot sa ma ridic din pat. Trebuie sa fac... am ajuns la disperare. Avem un copil, iar pe sot il iubesc nespus de mult. Nu stiu ce sa fac ajutati'ma

Ce anume iubiti la sot ?

Totul. Sau ce a mai ramas din ceea ce era odata. Faptul ca a renuntat la tot pt mine. Poate ca azi il vad ca pe un barbat, iar inainte il consideram un copil

tu iubesti ideea a ceea ce-ati fost, amintirile, sperantele, planurile de viitor...tot prin ce-ati trecut...frica ca nu o sa mai gasesti pe cineva ca el...iata ce iubesti...am trecut si eu prin asta si aici pe forum mi-a dat u sfat, , , un barbat nu trebuie iubit neconditionat ci pentru ca..., cu tercutul mult nu o poti duce, si speranta moare pina la urma neglijindu-te te calci in picioare tu si cum poate sa te iubeasca cineva daca tu insuti nu te iubesti?eu tot ma temeam sa'l pierd si suntem impreuna, dar poti sa-ti spun ca experienta pe care am avut-o mi-a lasat amar pe inima nu am incredere sigura ca o sa imbatrinesc cu. el ca cine stie cum incepe iar sa se comporte urit, , , m-a dezamagit, , , uneori ma gindesc ca daca as fi libera ar fi mai usor, , , nu-i mai spun ca-l iubesc...nu mai sunt singura ca o sa-l iubesc pina la sfirsit...acum tu esti la o cumpana.dar daca va continua asa si daca tu esti matura vei intelege ca copilul trebuie sa-l iubesti la nebunie asa ci nu pe el..daca acum te temi sa-l pierzi gaseste-ti de lucru, da copilul la gradinita, , , incearca sa fi-i indipendenta economic si ai sa-l mai vreai atunci cu neamuri cu tot?cind v-ati cunoscut tu erai superioara lui si el tindea spre ceva mai bun acum tu esti mai prejos si el nici nu te observa ridica-te ai grija de tine si ai sa vezi cum se trezeste..al meu s-a trezit, , , intotdeauna incearca sa fie nemultumit, dar nu-i merge...a trecut acea faza cu mine sau fara mine el trebuie sa decida ca eu nu mai cedez si nu ma schimb..acum fac cariera si sunt implicata in mai multe proiecte fac masterat si intentionez sa merg si la doctorat nu-mi mai pun sortul de dimineata si fac curatenie cite 4 ore fiecare aduce un aport, , , iti urez curaj si noroc...fi-i puternica arata-i ca tu esti o partenera destoinica

Pentru Andreea casatorita in 2009. Oare ai gasit solutie la situatia ta? Andreiuta draga, trebuie sa iti fii fost greu; eu stiu; am patit multe. Cu mintea de acum, as face citeva lucruri, ori as pleca fara sa discut prea multe; numai as spune sotului ca il iubesc; l-as astepta sa vad daca mai vrea sa fie sotul meu; dupa un timp, daca nu vine la mine, ori m-as concentra la mine, ori as incerca sa imi gasesc alt partener. Timpul le rezolva pe toate, cert este ca nu trebuie sa stai in asa un mediu toxic. Asa mi-as spune mie la ora actuala, dupa toate experientele mele. M-am intristat mult pentru tine, multi parinti isi distrug copi; copii sint cuminti si tac, dar sint distrusi. Mare rusine, sa nu avem minte in cap, si respect pentru noua familie. Societatea ar trebui sa ieie masuri caci prea multe persoane sint victimele socrilor fara minte.