Tensiune mare între mine, părinții mei și iubita mea

Sunt împreună cu o fată de aproape 4 ani de zile, ani prin care am trecut prin multe și am crescut împreuna, cu bune și cu rele. Amândoi avem 23 de ani, amândoi am terminat o facultate, suntem la Master. După cum ziceam mai sus, am trecut prin multe cu ea, certuri, uneori cu zile când nu ne vorbeam pentru (1-2 zile) pentru a se liniști apele și a rezolva situația. Tensiunea dintre ea și părinții mei a fost de mult timp, aproape de la începutul relației, părinții mei o vedeau o persoană bună, le era dragă, însă ea vedea că nu e suportată. Din cauza asta au apărut certuri, momente nașpa, asta se întâmpla când încă stăteam la ai mei, iar ei mă vedeau și vedeau momentele astea. Prima fază urâtă a fost în vara primului an de relație, când am plecat cu familia mea și cu ea în vizită în alt oraș, însă pe drum se simțea o tensiune mare, cel puțin eu o simțeam. Prietena mea credea că dacă nu e întrebată mereu ceva, nu e băgată în seamă, nu e suportată și se simțea tensiunea. Părinții mei au întrebat-o ce face, când cumpărau ceva pe drum, o întrebau ce voia și ea, să nu simtă diferența. Însă după ce am ajuns acasă, a fost o ceartă cu ea pe tema asta, că nu se simțea integrată și apreciată de familia mea. După cearta respectivă am discutat si am ajuns la un acord comun să ne înțelegem noi si să fie bine. Acum câteva luni bune, penultima ceartă a fost o ceartă foarte urâtă, iar a doua zi când am ieșit să discutăm, să vorbim despre asta, am avut iar o dispută și prietena ei fiind cu noi, s-a dat jos cu ea din mașină și m-a lăsat acolo, eu am plecat supărat si dezamăgit, fiind abandonat, cel puțin asa m-am simțit. După câteva zile în care m-a sunat și m-a căutat prin mesaje, am decis să merg să vorbesc cu ea, să văd ce are să-mi spună, însă dezamăgirea a fost prea mare astfel încât i-am zis că am nevoie de câteva zile de liniște să îmi limpezesc mintea. După 3 zile am căutat-o eu și i-am spus că vreau să ne împăcăm, dar trebuie să facem schimbări în relație să fie bine, compromisuri din partea amândurora, însă eu m-am răcit de atunci, involuntar și nu am mai fost la fel de apropiat și de drăgăstos, deși i-am spus de la început de când ne-am împăcat că așa o să fiu o perioadă pentru că mă simțeam rănit foarte rău, dar o iubesc atât de mult încât am trecut peste greșelile făcute. Desigur, și eu am greșit în relație, am făcut anumite lucruri care au supărat-o, însă niciodată nu am plecat și am lăsat-o singură undeva, să se simtă abandonată. În fine, după asta, acum o lună de zile mi s-a făcut o “surpriză” în care să merg la părinții mei în străinătate în vizită timp de 3 săptămâni, dar cu oportunitatea de a lucra pentru bani în perioada aia, însă în momentul ăla nu am reușit să o iau și pe ea, apartamentul fiind foarte mic, iar pe lângă părinții mei era și sora mea, însă nu eram sigur dacă să merg sau nu, dar când i-am explicat situația că mi s-a oferit să merg, s-a supărat extrem de rău, din noi scandal și plâns, apoi a plecat la ea acasă, deși prima dată am încercat să nu o las să plece, însă asta a fost decizia ei finală si nu m-am putut împotrivi, așa că a plecat cu trenul acasă, la momentul respectiv noi fiind la Timișoara în chirie deoarece tocmai terminasem cu examenele. Părinții mei când au auzit că am fost lăsat a două oară, nu le-a picat bine deloc, însă știu că a fost și vina mea, pentru că după ceartă ea a venit să discutăm, dar oboseala acumulată în timp nu îmi permitea să pot să mă exprim. Și în momentul de față îmi e foarte greu, nu am cu cine să vorbesc să simt că sunt înțeles, să se înțeleagă ce simt eu, să fiu cine sunt eu, cine simt să fiu, cu toate că simt că ai mei încearcă să mă controleze, cu toate că acum sunt independent financiar, până acum câteva luni depindeam de ei. Mă doare sufletul, nu pot să exteriorizez nimic, nu pot să mă descarc si e foarte greu.