Gripa porcina

Gripa porcina este o boala respiratorie inalt contagioasa la porcine cauzata de catre unul dintre virusurile gripale porcine tip A. In plus, virusurile gripale C pot determina boala la porcine. Strategiile actuale de a controla virusul gripei porcine la animale cuprind tipic unul dintre vaccinurile porcine bivalente.

Gripa porcina este o infectie determinata de catre una dintre cele citeva tipuri de virus gripal porcin. Este o tulpina din familia gripala care este endemica la porcine. Din 2009, tulpinile cunoscute de gripa porcina cuprind gripa C si subtipurile de gripa A cunoscute drept H1N1, H1N2, H3N1, H3N2 si H2N3.

Transmiterea virusului la oameni este neobisnuita. Este frecventa in populatiile de porcine. Transmiterea gripei la oameni nu conduce intotdeauna la gripa umana, frecvent determinind doar producere de anticorpi in singe. Totusi, gripa porcina poate fi transmisa la oameni prin contact cu porcinele infectate sau mediile contaminate. Odata ce un om devine infectat poate raspindi boala la alte persoane prin acelasi mod ca si gripa umana: tuse si stranut. Daca gripa porcina determina gripa umana este denumita gripa porcina zoonotica.

Incercarea de a detecta epidemiile de gripa porcina la oameni dateaza inca din 1918 cind gripa spaniola pandemica a infectat o treime din populatia globului si a determinat decesul a 50 de milioane de persoane. In 1918 cauza gripei umane si legaturile sale cu gripa porcina si cea aviara nu erau cunoscute. Raspunsul a venit abia in 1930 cind a fost izolat virusul gripei porcine-AH1N1.

La oameni severitatea gripei porcine poate varia de la usoara la severa. Cazurile umane de gripa porcina au fost raportate in toata lumea. In 2009 primele cazuri de gripa porcina au fost raportate in Mexic in martie. In iunie 2009 OMS a derclarat gripa porcina de nivel 6, pandemie, datorita raspindirii infectiei in afara Amercii de Nord, Australiei, Angilei, Argentinei, Chile, Spaniei si Japoniei. In septembrie OMS a declarat ca gripa porcina a fost confirmata la peste 200.000 de oameni din 100 de tari.

Patogenia si cauzele gripei porcine

Dintre cele trei genuri de virusuri gripale care determina boala la oameni, doua determina si la porcine, din care gripa A este frecventa la porcine iar gripa C este rara. Gripa B nu a fost raportata la porcine. Tulpinile de gripa A si C descoperite la oameni si porcine sunt diferite, desi numeroase rearanjari genomice au permis transferuri de gene intre tulpinile virale depasind granitele porcina, aviara si umana.

Epidemiile de gripa porcina sunt frecvente la porcinele de un an virsta. Istoric, cind oamenii au devenit infectati cu AH1N1 este rezultatul contactului direct cu porcinele infectate, dar nu consumul carnii de porc. Totusi actualul virus este unul nou, neidentificat anterior la oameni si pare a transmite interuman. OMS a ridicat alerta pandemica la nivelul 6, ceea ce semnifica ca epidemiile de nivel comunitar se afla in cel putin o tara vecina dintr-o regiune OMS diferita de faza 5.

Semne si simptome in gripa porcina

Criteriile stabilite de OMS pentru a suspecta gripa porcina cuprind:

- debutul bolii febrile la 7 zile de la un contact apropiat cu o persoana care prezinta gripa porcina confirmata sau
- debutul bolii respiratorii febrile acute in 7 zile de la calatoria intr-o comunitate in care au fost confirmate cazuri de imbolnavire sau
- boala respiratorie febrila acuta la o persoana care traieste intr-o comunitate in care s-a confirmat cel putin un caz de boala.

Manifestarile gripei la porcine:

La porcine infectia gripala produce febra, letargie, stranut, tuse, dificultate in a respira si scaderea apetitului. In unele cazuri infectia poate determina avortul. Desi mortalitatea este mica - 4%, virusul poate produce scaderea in greutate si cresterea deficitara.

Manifestarile gripei la oameni:

Transmiterea directa a gripei porcine la oameni este ocazional posibila. Simptomele sunt similare cu cele ale altor tulpini gripale si paragripale in general. Acestea cuprind febra, tuse, durere in git, crampe musculare, cefalee, frisoane si oboseala. Un mare procent de bolnavi prezinta diaree si varsaturi. Cea mai frecventa cauza de deces este insuficienta respiratorie. Alte cauze de deces sunt pneumonia care conduce la sepsis, febra ridicata care determina probleme neurologice, deshidratarea prin varsaturi si diaree excesive si dezechilibrul electrolitic. Acestea sunt mai frecvente la copii si virstnici datorita tarelor medicale acumulate si a imaturitatii sistemului imunitar.

Gripa porcina in sarcina:

Femeile insarcinate suspectate sau confirmate cu gripa porcina trebuie sa primeasca tratament pentru 5 zile. Se prefera oseltamivir, iar regimul terapeutic trebuie initiat in 48 de ore de la debutul simptomelor. Femeile insarcinate care sunt in contact direct cu o persoana confirmata a fi infectata trebuie sa primeasca terapie profilactica cu oseltamivir sau zenamivir pentru 10 zile.

Cazurile severe de gripa porcina:

Cazurile grave de gripa porcina sunt diferite de cele ale gripei sezoniere. In timpu ce persoanele cu anumite conditii medicale: sarcina sunt cunoscute a fi la risc crescut, apar si cazuri severe la persoane tinere, anterior sanatoase. La acesti pacienti factorii predispozanti care cresc riscul de boala severa nu sunt pe deplin intelesi.
In cazuri severe pacientii deterioreaza la 3-5 zile dupa debutul simptomelor. Deteriorarea este rapida, multi pacienti progresind la detresa respiratorie in 24 de ore. Acestia necesita internare de urgenta si suport respirator mecanic. S-a demonstrat ca pneumonia determinata de replicarea virala este complicata de una bacteriana care contribuie la o boala severa rapida. Bacteriile raportate sunt Streptococcus pneumonie si Staphylococcus aureus.

Grupuri de risc:

Riscul este ridicat la gravide mai ales in trimestrul al treilea de sarcina, copiii sub 2 ani si persoanele cu afectiuni pulmonare cronice, incluzind astmul.

Diagnosticul de gripa porcina

Confirmarea diagnosticului de gripa porcina pandemica necesita testarea tesuturilor nazofaringiene, nazale sau orofaringiene a pacientilor. RT-PCR este testul recomandat pentru a diferentia intre gripa porcina si gripa sezoniera. Totusi numerosi bolnavi cu simptome de gripa nu necesita testarea pentru gripa porcina, deoarece testul nu afecteaza evolutia naturala a bolii. OMS recomanda testarea doar pentru persoanele spitalizate suspecte de gripa porcina, gravide si persoanele cu sistem imun slabit.
Pentru diagnosticul general al gripei exista teste disponibile care cuprind: testul rapid al gripei, al carui rezultat este aflta in 30 de minute si testul de imunofluorescenta indirecta si directa care necesita 2-4 ore.

Vaccinul pentru gripa porcina 2009:

Reprezinta un set de vaccinuri gripale dezvoltate pentru a proteja impotriva virusului H1N1/09 pandemic. Vaccinul obisnuit pentru gripa sezoniera nu este activ pentru aceasta tulpina virala. Aceste vaccinuri contin fie virus gripal inactivat sau virus viu atenuat care nu mai poate cauza gripa. Vaccinul cu virusul inactivat este administrat prin injectie in timp ce vaccinul viu este administrat prin spray nazal. Ambele tipuri de vaccinuri sunt produse prin cresterea virusurilor in oua de gaina.

Sunt disponibile doua tipuri de vaccin gripal:
- cel trivalent prin injectie care contine trei tulpini A/H1N1, H3N1 si B
- cel atenuat viu prin spray nazal.
Primul vaccin actioneaza prin eliberarea in singe a celor trei tulpini virale pentru a creea anticorpi, in timp ce vaccinul nazal inoculeaza in corp aceleasi trei tulpini virale dar intr-o forma modificata care nu poate determina boala. Vaccinul atenuat viu nu este recomandat pentru persoane sub 2 ani sau peste 50 de ani.

Metode de fabricatie:
Pentru vaccinurile inactivate virusul este crescut prin injectare, alaturi de citeva antibiotice in ouale fertilizate de gaina. Sunt necesare unul pina la doua oua pentru a face o singura doza de vaccin. Virusul se replica in albusul embrionului, care este echivalentul placentei la mamifere. Fluidul din structura sa este inlaturat iar virusul purificat prin metode de filtrare si centrifugare. Virusurile purificate sunt inactivate-omorite cu o cantitate mica de dezinfectant. Virusul inactivat este tratat cu detergent pentru a-l rupe in particule, iar proteinele eliberate sunt concentrate prin centrifugare. Prepararea finala este suspendata in solutie salina cu fosfat sterila gata pentru a fi injectata. Acest vaccin contine in principal virusul inactivat dar si mici cantitati de proteina de ou si antibiotic, dezinfectant si detergent.
In vaccinurile cu doze multiple se adauga conservantul timerosal pentru a preveni cresterea bacteriilor. In unele versiuni ale vaccinului din Europa, Canada se adauga si un adjuvant care contine ulei de peste-squalen, vitamina E si emulsificator-polisorbat 80.

Pentru vaccinul viu, virusul este mai intii adaptat la cresterea la 25 de grade si apoi cultivat la aceasta temperatura pina isi pierde capacitatea de a determina boala la oameni, elemente care ar permite virusului sa creasca in corpul uman la 37 de grade. Sunt necesare mutatii multiple pentru ca virusul sa creasca la rece, astfel ca acest proces sa fie efectiv ireversibil, iar virusul sa nu isi recapete capacitatea de a infecta oamenii. Pentru a face vaccinul virusul atenuat este crescut in oua de gaina ca in cealalta metoda. Solutia care dilueaza si stabilizeaza virusul contine: glutamat de monosodiu, fosfat de potasiu, gelatina, gentamicina si zahar.

O alta metoda este folosita de unele companii farmaceutice. In acest vaccin virusul este cultivat in cultuta de celule si nu in oua. Este o metoda mai rapida si produce un produs final mai pur. Nu exista urme de proteina de ou astfel ca vaccinul este disponibil si pentru persoanele alergice la ou.

Efectele adverse ale vaccinarii antigripale:

Intr-un studiu clinic din Australia s-au raportat efecte adverse nesemnificative la jumatate dintre cele 240 de persoane vaccinate, acestea cuprinzind sensibilitate si durere la locul injectiei, cefalee, stare de rau si mialgii. Doua persoane au prezentat evenimente mai severe cu coriza, mialgii si stare de rau pentru citeva zile. S-a stabilit ca frecventa si intensitatea efectelor adverse ale acestui vaccin sunt similare cu cele ale vaccinului gripal sezonier.

In Canada dupa 6,6 milioane de doze de vaccin distribuite in octombrie si noiembrie s-au raportat simptome usoare la 598 dintre persoane: greata, ameteli, cefalee, febra, varsaturi si tumefiere la locul injectiei. 36 de persoane au prezentat efecte adverse severe incluzind anafilaxie si convulsii febrile.
Efectele adverse rare sunt tulburarile hemoragice temporare si sindromul Guillan-Barre, o conditie care implica afectarea sistemului nervos periferic.

Exista unele zvonuri incriminatoare asupra squalenului-ulei de rechin si a efectelor sale asupra corpului uman. Acesta este un adjuvant in vaccin care ajuta sistemul imunitar uman slabit al batrinilor. Este un component normal al corpului uman, produs in ficat si care circula in singe. Se gaseste si in numeroase alimente: oua si ulei de masline. Cantitatea de squalen din unele vaccinuri se regaste intr-o lingurita de ulei de masline.

Tiomersalul este un conservant continut de vaccinuri, un produs cu mercur care previne contaminarea cind fiola este folosita de mai multe ori. Vaccinul viu si cel cu o singura doza nu contin acest produs. O doza dintr-o fiola multidoza de vaccin contine 25 de micrograme de mercur, un pic mai putin decit un sandwich cu ton. Folosirea tiomesalului este controversata deoarece este suspectata ca ar determina autism si alte tulburari de dezvoltare. OMS a concluzionat in urma studiilor ca nu exista evidente de toxicitate asupra copiilor, adultilor expusi la tiomesal din vaccinuri.

Distonia este o conditie suspectata a fi determinata de vaccinare. Boala este extrem de rara. Datorita numarului mic de cazuri este inca neinteleasa. Exista doar 5 cazuri care ar fi asociate cu vaccinarea gripala pe o durata de 18 ani.

Campania de vaccinare contra gripei porcine:
Seriile de imunizare constau din doua doze pentru copii sub 10 ani, o doza initiala si una la o saptamina dupa. Adultii si copiii de 10 ani si peste aceasta virsta vor primi o singura doza. Populatiile tinta indicate pentru a primi vaccinul cuprind femeile gravide, contactele de la domiciliu si persoanele care ingrijesc copii sub 6 ani, persoanalul medical, copiii in virsta de 6 luni pina la 18 ani, adultii tineri intre 19-24 de ani si persoanele intre 25 si 64 de ani cu conditii asociate la un risc crescut de complicatii medicale determinate de gripa porcina. Un vaccin gripal sezonier va fi necesar pentru a fi administrat pentru gripa sezoniera 2009/2010.

Profilaxia si preventia gripei porcine:

Raspindirea gripei porcine printre oameni are loc prin tuse sau stranut si atingerea mediilor contaminate de aceste secretii. Boala nu poate fi raspindita prin produsele de porc. Boala la oameni este extrem de contagioasa in primele 5 zile, desi majoritatea pacientilor ramin contagiosi pina la 10 zile.

Recomandarile de prevenire a raspindirii virusului printre oameni cuprind: controlul standard pentru gripa. Acesta include :
- spalarea frecventa a miinilor cu apa si sapun sau cu dezinfectanti pe baza de alcool, mai ales dupa expunerea la mediul public
- dezinfectarea suprafetelor de lucru cu solutie diluata de clor
- evitarea atingerii ochilor, gurii, nasului
- purtarea de manusi in mediile populate, deoarece picaturile din stranut si tuse se depun pe obiectele inconjuratoare si pot infecta persoanele cu care iau contact
- izolarea sociala este o alta tactica.

Tratamentul in gripa porcina

Tratamentul este in mare parte suportiv si consta din repaus la pat, cresterea consumului de fluide, inhibitori ai tusei si antipiretice, analgezice: acetaminofen, antiinflamatorii nesteroidiene) pentru febra si mailgii. Cazurile severe pot necesita hidratare intravenoasa. Agentii antivirali pot de asemenea fi considerati pentru tratament sau profilaxie.
Pacientii trebuie incurajati sa stea acasa daca devin bolnavi si sa evite contactele cu alte persoane bolnave, sa se spele frecvent pe miini si sa evite atingerea ochilor, nasului si a gurii.

Agentii antivirali:
Medicamentele indicate pentru tratarea gripei porcine cuprind inhibitorii de neuraminidaza: oseltamivir si zenavir. Acestia inhiba neuraminidaza, care este o glicoproteina pe suprafata virusului gripal care distruge receptorul celulelor infectate pentru hemaglutinina virala. Prin inhibarea neuraminidazei virale acesti agenti cresc eliberarea de virusuri din celulele infectate si astfel raspindirea virusurilor. Sunt eficiente in tratarea gripei A sau B si trebuie administrate la 48 de ore de la debutul simptomelor. Cu cit medicamentul este administrat mai repede dupa debutul simptomelor cu atit evolutia bolii va fi mai buna.
Testarea de laborator a gasit virusul gripei porcine a fi sensibil la agentii antivirali oseltamivir si zenavir. De asemenea alti agenti antivirali, amantadina, rimantadina nu sunt recomandati datorita rezistentei recente la alte tulpini de influenta.