Incidența tot mai mare a infecțiilor intestinale transmise sexual impune măsuri de prevenire mai eficiente

Un articol publicat în Clinical Microbiology Reviews, jurnal al Societății Americane de Microbiologie, atrage atenția asupra unei probleme de sănătate publică în creștere: infecțiile enterice transmise sexual (IETS), aflate într-o fază de emergență globală, adesea rezistente la tratamentele antibiotice convenționale.
Deși recunoscute încă din anii 1960-1970, infecțiile enterice cu transmitere sexuală au fost ignorate în mare parte de strategiile clasice de prevenție a bolilor cu transmitere sexuală, care se concentrează pe Treponema pallidum (sifilis) sau Neisseria gonorrhoeae (gonoree). Epidemiologia acestor infecții este complexă, cu o incidență crescută mai ales în rândul bărbaților care fac sex cu bărbați. Totuși, ele pot afecta și alte grupuri vulnerabile din comunitate, inclusiv persoanele fără adăpost sau cele imunocompromise.

O problemă din ce în ce mai greu de tratat

Ceea ce devine îngrijorător este că aceste infecții:

• devin din ce în ce mai rezistente la antibiotice (multirezistență),
• pot persista pe termen lung în intestin,
• se pot transmite rapid între indivizi, inclusiv prin intermediul călătoriilor internaționale,
• pot fi subdiagnosticate sau neglijate de profesioniștii din sănătate publică și epidemiologie.

Despre agenții patogeni IETS

Autorii au analizat 12 agenți patogeni confirmați ca fiind responsabili de IETS. Printre aceștia se numără:

• Bacterii: Campylobacter, Escherichia coli enteropatogenă, Salmonella, Shigella
• Protozoare: Entamoeba histolytica, Giardia, Cryptosporidium, Strongyloides, Cystoisospora, Microsporidia
• Virusuri: virusul hepatitic A

Alți agenți precum Clostridioides difficile, virusul hepatitic E sau Brachyspira au fost menționați ca posibili, dar rolul transmiterii sexuale în cazul acestora rămâne incert.

Mecanisme și factori de risc ai transmiterii

Transmisia acestor infecții apare predominant prin contact oral-anal (rimming). Factorii comportamentali joacă un rol major, mai important decât statusul HIV:

• reducerea utilizării prezervativelor,
• înlocuirea prevenției tradiționale cu profilaxii pentru HIV, sifilis și gonoree,
• accesul facil la parteneri sexuali prin aplicații digitale,
• consumul de droguri recreaționale pentru stimularea activității sexuale (chemsex).

Progrese în diagnostic și monitorizare

Testele moleculare moderne permit o identificare precisă și rapidă a agentului etiologic și a tulpinilor acestuia, contribuind atât la tratamentul corect, cât și la trasarea lanțurilor de transmitere.

Populațiile vulnerabile

IETS afectează în special:

• bărbații tineri care fac sex cu bărbați, activi sexual și conectați la rețele digitale,
• persoanele fără adăpost, care trăiesc în condiții precare de igienă,
• persoanele imunocompromise, expuse la forme mai severe ale bolii.

Transmisiile pot trece de la un grup la altul în comunitate, complicând eforturile de control epidemiologic.

Propuneri și direcții viitoare

Autorii insistă asupra necesității de a:

• integra educația privind riscurile IETS în programele de sănătate sexuală,
• încuraja abstinența sexuală timp de cel puțin 2 săptămâni după un episod de diaree,
• consolida diagnosticarea timpurie și testarea comunitară în rândul grupurilor expuse,
• monitoriza rezistența la antibiotice și adapta ghidurile terapeutice,
• crea strategii publice integrate, care să nu ignore componenta sexuală a transmiterii enterice.

Concluzii

Infecțiile enterice transmise sexual sunt o realitate medicală din ce în ce mai presantă. Persistența și răspândirea lor, în special în contextul rezistenței antimicrobiene și al modificărilor culturale post-pandemice, impun o abordare integrată, bazată pe prevenție, educație și intervenție precoce. Este momentul ca politicile de sănătate publică să reflecte această nouă realitate și să asigure protecția sănătății intestinale în context sexual, la nivel individual și comunitar.