Injecții mai rare și mai eficiente: o nouă metodă pentru eliberarea prelungită a medicamentelor

Cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology au dezvoltat un nou sistem de administrare a medicamentelor, bazat pe microcristale autoasamblabile, care poate asigura eliberarea susținută a substanțelor active timp de luni sau chiar ani, cu un disconfort minim pentru pacient.

Introducere

O echipă de ingineri de la MIT a conceput o metodă inovatoare de a administra medicamente precum contraceptivele prin injectarea lor sub formă de cristale microscopice suspendate într-un solvent. Odată injectate sub piele, aceste cristale se autoasamblează într-un depozit compact de medicament, capabil să elibereze substanța activă treptat, pe perioade îndelungate — de la câteva luni până la doi ani.

Această tehnologie are potențialul de a revoluționa tratamentele de lungă durată, precum contracepția sau terapia pentru infecția cu virusul HIV, tuberculoză sau afecțiuni neuropsihiatrice.

Context și obiective

Studiul a fost inițiat în cadrul unui proiect finanțat de Fundația Gates, care urmărește extinderea opțiunilor de contracepție în țările în curs de dezvoltare. Cercetătorii și-au propus să combine avantajele implanturilor de lungă durată cu ușurința injecțiilor auto-administrabile.

Formulările injectabile disponibile în prezent oferă eliberare pe cel mult trei luni, iar alte produse necesită aditivi polimerici în cantități mari (până la 98%), ceea ce îngreunează injectarea și reduce confortul pacientului.

Mecanismul tehnologiei

Noua metodă utilizează cristale de levonorgestrel, un contraceptiv hidrofob, suspendate într-un solvent organic — benzoat de benzil — compatibil biologic. Acest solvent permite injectarea printr-un ac subțire, dar nu se amestecă cu fluidele biologice, ceea ce favorizează formarea depozitului solid sub piele.

După injectare, cristalele se autoasamblează într-o structură densă și stabilă. Cercetătorii au reușit să controleze densitatea și rata de eliberare a medicamentului prin adăugarea unor cantități mici de polimeri biodegradabili (de exemplu, policaprolactonă, în proporție de doar 1,6%).

Rezultate experimentale

Testele efectuate pe șobolani au demonstrat că depozitele formate sub piele rămân stabile și eliberează treptat medicamentul timp de cel puțin trei luni. La finalul perioadei de testare, aproximativ 85% din cantitatea de medicament era încă prezentă, indicând un potențial de eliberare mult mai îndelungată.

Un avantaj suplimentar este faptul că depozitele formate sunt suficient de compacte pentru a putea fi îndepărtate chirurgical în cazul întreruperii tratamentului.

Aplicații și direcții viitoare

Această tehnologie ar putea fi adaptată pentru administrarea altor medicamente cu eliberare prelungită, inclusiv pentru tratarea infecției cu HIV, tuberculozei sau a unor tulburări neuropsihiatrice.

Cercetătorii urmează să continue testele preclinice în medii care simulează mai fidel pielea umană, în vederea pregătirii studiilor clinice.

Profesorul Giovanni Traverso, autorul principal al studiului, subliniază: „Acesta este un sistem simplu — constă practic dintr-un solvent, medicamentul și eventual o cantitate mică de polimer. Urmează să decidem care sunt indicațiile cele mai promițătoare: contracepție sau alte domenii terapeutice.”