Jocurile de societate ajută pe persoanele autiste să își împărtășească poveștile

Un studiu publicat în Discover Psychology propune o abordare inedită pentru înțelegerea experienței trăite de persoanele autiste, utilizând jocul de societate Dixit ca instrument de cercetare calitativă. Proiectul a fost desfășurat în Marea Britanie, în grupuri comunitare de adulți diagnosticați cu autism, și a introdus o tehnică nouă denumită elicitare Dixit, cu scopul de a facilita exprimarea simbolică a trăirilor autiste și de a promova incluziunea narativă în cercetarea participativă.
Autismul este o condiție de neurodezvoltare cu o prevalență estimată la 1% din populația globală. În mod tradițional, cercetarea și discursul public au fost axate pe deficitele asociate autismului. Cu toate acestea, abordările recente se concentrează pe variațiile neurodivergenței și pe valoarea înțelegerii experienței trăite de persoanele autiste. Studiile calitative joacă un rol esențial în acest demers, în special când adoptă metode alternative, creative și accesibile - o nevoie tot mai recunoscută în cercetarea participativă cu persoane neurodivergente.

În acest context, jocurile de societate apar nu doar ca forme de divertisment, ci ca instrumente terapeutice și mijloace de socializare valoroase pentru persoane autiste. Dixit, cu imaginile sale onirice și simbolice, a oferit cadrul ideal pentru o metodă inovatoare de investigare a autismului: exprimarea prin metafore vizuale.

Despre studiu

Cercetarea a implicat 35 de participanți adulți autiști (12 femei, 23 bărbați, vârsta medie de 32,6 ani), dintre care șase aveau și dizabilitate intelectuală asociată. Toți aveau un diagnostic formal de autism și au participat voluntar în sesiuni de joc în grupuri de 5–8 persoane.

Metoda elicitare Dixit a fost inițial descoperită în mod spontan, când un participant a folosit cuvântul „autism” ca indiciu pentru o carte din joc. Ulterior, cercetătorii au structurat această abordare într-un protocol: fiecare participant alegea o carte Dixit care ilustra, în opinia sa, semnificația autismului și explica alegerea în cadrul grupului. Întregul proces a fost înregistrat, transcris și analizat tematic de către echipa de cercetare.

Analiza a identificat trei teme majore - Provocări, Puncte forte și Societate - împărțite la rândul lor în subteme recurente, ilustrate prin imagini și fragmente narative extrase din descrierile participanților.

Rezultate

Provocări

Această temă a evidențiat dificultățile întâlnite în viața de zi cu zi de persoanele autiste, mai ales în interacțiunile sociale și în raport cu normele societale.

• Izolare: Mulți participanți s-au simțit „închiși” în propriile lumi, alegând imagini cu închisori, grote sau globuri de zăpadă, exprimând efectele stigmatizării și neînțelegerii.
• Copleșire senzorială: Hiperreactivitatea la stimuli era descrisă prin imagini confuze sau haotice, reflectând dificultatea gestionării supraîncărcării senzoriale.
• Subestimare: Autiștii simt adesea că sunt percepuți ca fiind „mai puțin umani”, sugerând alienarea prin imagini cu roboți, marionete sau personaje mecanice.
• Crize (meltdowns): Experiențe dureroase de pierdere a controlului care accentuează marginalizarea și rușinea socială.

Puncte forte

În contrast, mulți participanți au subliniat trăsături pozitive ale identității autiste, deseori ignorate de discursul medical dominant.

• Diversitate: Participanții au celebrat complexitatea și varietatea manifestărilor autiste, respingând stereotipurile reductive.
• Creativitate: Jocul Dixit a fost văzut ca o metaforă pentru gândirea autistă: abstractă, profundă și neconvențională.
• Pasiuni: Interesele intense și cunoștințele aprofundate în domenii specifice au fost descrise drept surse de identitate și bucurie personală.

Societate

Tema societății a scos în evidență influența mediului social în marginalizarea autiștilor și impactul stereotipurilor.

• Stereotipuri: Participanții au discutat despre imaginea distorsionată a autismului – fie demonizată, fie idealizată (geniu, calculator uman).
• Control social: Mulți au simțit că sunt „monitorizați” constant și penalizați pentru abateri de la norme sociale nescrise.
• Masca socială: Actul de a ascunde trăsături autiste pentru a fi acceptați („masking”) a fost descris drept alienant și epuizant emoțional.

Interpretare

Studiul arată că elicitare Dixit este mai mult decât o metodă de colectare a datelor: este o formă de auto-exprimare simbolică și partajare comunitară care poate construi punți între neurodivergenți și neurotipici. Folosirea metaforelor vizuale permite persoanelor autiste să acceseze și să comunice părți profunde ale identității lor într-un mod sigur și expresiv.

Această metodă contribuie la reducerea „problemei dublei empatii” - ideea că dificultățile de comunicare între persoane autiste și neurotipice nu rezultă doar din autism, ci și din lipsa de înțelegere reciprocă. Jocurile, prin natura lor colaborativă și bazată pe reguli comune, pot cultiva empatie bidirecțională și pot transforma interacțiunile în experiențe de învățare socială mutuală.

De asemenea, gamificarea cercetării calitative oferă noi posibilități pentru explorarea subiectivității în grupuri marginalizate, în special acolo unde limbajul verbal este insuficient pentru exprimarea deplină a trăirilor. Este o abordare promițătoare pentru cercetarea cu copii, persoane cu dificultăți de comunicare sau alte grupuri vulnerabile.

Concluzii

Elicitare Dixit este o metodă calitativă inovatoare ce facilitează exprimarea simbolică a experienței autiste. Rezultatele evidențiază un echilibru între dificultăți și puncte forte, dar și rolul central al societății în modelarea vieții persoanelor autiste. Metoda propusă oferă o cale tangibilă de a vizualiza ce înseamnă să trăiești cu autism și aduce contribuții valoroase atât cercetării, cât și practicilor terapeutice și educaționale. Pe viitor, integrarea jocurilor în cercetare poate sprijini incluziunea, validarea și reprezentarea autentică a experiențelor neurodivergente.