Lagoftalmia paralitica

Lagoftalmia paralitica se defineste ca fiind imposibilitatea ocluziei palpebrale cauzata de paralizia periferica a nervului facial. Fanta palpebrala este intredeschisa, globul ocular deviat in sus si in afara, iar pleoapa inferioara usor ectropionata, fapt ce produce epifora. Inocluzia palpebrala este permanenta (chiar mai accentuata in timpul somnului), lucru care duce la uscarea, dezepitelizarea si ulcerarea corneei (keratita lagoftalmica).

Tratamentul pentru lagoftalmie paralitica variaza in functie de gradul deficitului ocluzional. Astfel, in cazul in care exista un deficit usor si perspective de recuperare tratamentul se limiteaza la pansarea ochiului peste noapte si administrarea de solutii protectoare. Daca apar insa leziuni corneene se impune blefarorafia temporara in doua treimi externe ale pleoapelor. O alta masura vizeaza fixarea in pozitie corecta a pleoapei inferioare.

Etiologie

Cea mai frecventă etiologie a lagoftalmiei paralitice este paralizia nervului facial (VII) ce se manifestă din punct de vedere clinic prin:

• Asimetrie facială;
• Hipotonia muşchilor mimicii de partea afectată;
• Epifora (creşterea cantităţii secreiei lacrimale de cauză patologică);
• Lagoftalmie;
• Ştergerea pliurilor frontale;
• Ştergerea şanţului nazogenian;
• Devierea comisurii bucale de partea sănătoasă.

Paralizia facialului poate fi centrală sau periferică. Ȋn cea centrală, ramul temporo-facial nu este afectat, pe cȃnd ȋn cea periferică, sunt afectate atȃt ramul temporo-facial cȃt şi cel cervico-facial. [5], [6]

Nervul facial asigură inervaţia atȃt a muşchiului frontal, cȃt şi a orbicularului ochiului ce realizează ȋnchiderea fantei palpebrale (ȋnchiderea pleoapelor). Atunci cȃnd funcţia nervului este afectată şi funcţia acestor muşchi este afectată, ȋnchiderea pleoapelor, reflexul cornean şi funcţionarea aparatului lacrimal fiind modificate.

Pe lȃngă aceste funcţii, paralizia facialului va determina şi apariţia unei asimetrii faciale deoarece acesta inervează muşchii expresiei faciale (zigomatic, procerus, corugator supercili, etc.)

 

Lagoftalmia paralitică poate avea multiple etiologii, ce se suprapun cu cele ale paraliziei de nerv facial. Cele mai frecvente sunt reprezentate de:

1. Un traumatism – nervul facial poate fi lezat ȋn urma unui traumatism cu un obiect contondent sau printr-o lacerare.
De asemenea, fracturile de bază de craniu pot determina lezarea facialului la nivelul porţiunii pietroase a osului temporal.
2. Accidentele vasculare cerebrale (ischemice sau hemoragice) - vascularizaţia nervului facial este realizată prin intermediul arterei cerebelare antero-inferioare, un accident vascular la acest nivel determinȃnd afectarea nervului.
3. Paralizia Bell este paralizia nervului facial de natură idiopatică, fiind suspectată o infecţie virală (herpes simplex virus). [1]
4. Tumori precum:

• neurinomul acustic ce poate determina apariţia paraliziei de nerv facial, ȋn special postchirurgical şi poate fi asociat cu lagoftalmie;
• meningiomul;
• colesteatomul.

5. Meningite
6. Polineuropatii infecţioase precum mononucleoza infecţioasă, boala Lyme şi neinfecţioase (sarcoidoză).
7. Nervul facial poate fi afectat extracranian ȋn timpul parotiditelor sau a altor afecţiuni infiltrative parotidiene.
8. Sindromul Moebius este o patologie congenitală ce se manifestă prin instalarea unei paralizii de nerv facial bilaterală la care se asociază anomalii ale membrelor, disfuncţii ale motilităţii.
9. Alte cauze de afectare bilaterală a nervului facial: sarcoidoza (sindromul Heerford), histiocitoza X, lepra, tetanos, scleroza laterală amiotrofică, sindromul Guillain-Barre. [1], [2], [5]

Tablou clinic

Pacienţii cu lagoftalmie prezintă:

• senzaţie de corp străin la nivel ocular şi hiperlacrimaţie;
• o accentuare a senzaţiei de disconfort ȋn special la trezire, datorită ȋnchiderii incomplete a fantei palpebrale ȋn timpul somnului şi expunerii corneii;
• entropion.

 

Pe lȃngă disconfortul produs, pot apărea şi tulburări de vedere, datorită perturbării filmului lacrimal. [1], [3], [4]

Diagnostic paraclinic

Testele realizate paraclinic sunt direcţionate spre identificarea paraliziei de facial şi nu a lagoftlamiei.

 

Testele electrodiagnostice realizate sunt reprezentate de:

• Examenul electric- acesta poate fi realizat după 2-3 săptămȃni de la apariţia paraliziei;
• Măsurarea timpului de latenţă a conducerii nervoase - valoarea normală este sub 4 ms de la stimulare;
• Electromiografia poate fi realizată după două săptămȃni de la apariţia paraliziei;

Alte teste

• Blink reflexul reprezintă evaluarea răspunsului de la nivelul orbicularului pleoapelor, prin stimularea electrică a nervului senzitiv supraorbital.
• Testul Schirmer – prin intermediul acestui test este evaluată funcţia lacrimală. [5]

Complicaţii

Principalele complicaţii ale lagoftalmiei apar datorită ocluziei incomplete a fantei palpebrale şi sunt reprezentate de:

• Conjunctivită;
• Sindromul „lacrimilor de crocodil”;
• Keratite;
• Ulceraţii.

Tratament

Pentru a se evita apariţia keratitei se recomandă utilizarea frecventă a lacrimilor artificiale, iar fanta palpebrală trebuie protejată ȋn timpul somnului sau la pacienţii comatoşi prin utilizarea unui film de unguent cu antibiotic.

Tarsorafia este realizată pentru a acoperi cornea expusă.

Cel mai important ȋn tratamentul lagoftalmiei paralitice este identificarea şi tratarea cauzei determinante. [4]